L'amore chì trionfa

crucifixion-1
Crucifissioni, da Michael D. O'Brien

 

SO parechji di voi m'avete scrittu, abbambanatu da a divisione in i vostri matrimonii è famiglie, da u dulore è l'inghjustizia di a vostra situazione attuale. Dopu ci vole à cunnosce u secretu per cunquistà in queste prove: hè cun l'amore chì trionfa. Queste parolle mi sò venute davanti à u Santissimu Sacramentu:

L'amore chì trionfa ùn corre micca da u Giardinu di u tradimentu, nè scappa da u flagellu verbale. Ùn dispensa micca a corona di l'angoscia mentale, nè resiste à a vesta viola di a burla. L'amore chì trionfa piglia a pesante carica, è cammina ogni passu sottu u pesu schiacciante di a prova. Ùn scappa micca da u Monti di l'Abbandonu, ma piuttostu muntà a Croce. L'amore chì trionfa riceve i chiodi di rabbia, e spine di scherzi, è abbraccia u legnu duru di a malintesa. Ùn pende micca nantu à i fasci di umiliazione solu per un minutu, o ancu per un'ora ... ma sopporta a povertà di u mumentu finu à a fine amara - beie u felu chì si offre, sopportendu u rifiutu di a so cumpagnia, è l'inghjustizia tuttu - finu à chì u core stessu hè trafalatu cù a ferita di l'amore.

chistu hè l'Amore chì hà trionfatu, chì hà apartu e porte di l'infernu, chì hà scioltu i ligami di a morte. chistu hè l'Amore chì hà trionfatu annantu à l'odiu, chì hà trapassatu u neru di l'anime, è hà vintu i so boia. chistu hè l'Amore chì hà trionfatu annantu à u male, chì hà suminatu in lacrime, ma hà raccoltu di gioia, superendu e probabilità impussibili chì hà avutu: un Amore chì hà datu a so vita per l'altru.

Se vulete cunquistà, allora ancu tù devi amore cù l'Amore chì trionfa.

A manera chì simu venuti à cunnosce l'amore hè chì hà datu a so vita per noi; cusì duvemu dà a nostra vita per i nostri fratelli. (1 Ghjuvanni 3:! 6)

 

UNA VERA STORIA DI TRIUMPH

Un amicu m'hà datu permessu di cuntà sta storia incredibile di un amore chì hà trionfatu.

Hà amparatu chì u so maritu l'avia tradita dapoi più di 13 anni. Durante questu tempu, hè stata abusata da ellu fisicamente, verbalmente è emotivamente. Un omu ritiratu avà, passava a ghjurnata in casa, è dopu a sera, scappava per vede a so amante. A sapia. A sapia. Eppuru hà agitu cum'è s'ellu era assolutamente nurmale. Tandu, cum'è un riloghju, si ne turnava in casa, si lampava in u so lettu, è s'addurmentava.

Hà patitu una angoscia chì si puderia ghjustamente chjamà "infernu". Tentata di abbandunallu parechje volte, sapia invece ch'ella duvia in qualchì manera onurà i so voti. Un ghjornu in preghera, u Signore li disse: "Vi chjamu à una forma superiore d'amore."Qualchì tempu dopu, u Signore hà dettu:"Da quì à trè lune, u vostru maritu serà messu in ghjinochje ..."L'hà assicurata chì e so suffrenze è e so prighere per u maritu ùn seranu micca spulse, ma chì"tU prezzu di un'anima costa assai. "(Per" trè lune ", u Signore vulia dì trè calendarii liturgichi. Questa Pasqua hè quella terza luna.)

L'autunno scorsu, u maritu hè statu diagnosticatu di cancheru. Questu, suspettava, avaria principiatu a discesa à i so ghjinochji. Ma hà continuatu a so storia extracunjugale, malgradu a so salute falluta. Di novu, u Signore l'hà incuraghjita, dicendu chì ogni goccia di lacrima di elle era cuntata - nimu ùn seria sprecata. È chì prestu, a so relazione cù u "lucca"vene à un"fine amara è brusca."

Dopu, circa dui mesi fà, u maritu hà avutu un "attaccu". Una ambulanza hè stata chjamata-è dopu parechji pulizzeri. Ci hè vulsutu sei omi per tenelu pressu mentre ellu grugnulava, ghjastimava è scruccava, lampendu un sguardu spaventosu annantu à i servitori. Fu purtatu à l'uspidale è sedatu. Quella settimana, dopu a so liberazione, hà fattu una visita di più à a so amante ... ma qualcosa hè accaduta. A relazione hè finita abruptamente è amargamente, cum'è u Signore hà preditu.

Inesplicabilmente, u maritu hè andatu in casa, è cum’è s’è e scaglie li falavanu da l’ochji hà cuminciatu à vede a verità di e so azzioni. Ogni ghjornu, quandu fighjava a moglia, cuminciava à pienghje. "Ùn m'hai mai abbandunatu, ancu se duverebbe avè", ripetia ripetutamente. Ghjornu dopu ghjornu, quandu a vidia in a sala o preparava u manghjà in cucina, cuminciava à pienghje, à dumandà perdonu, è à dì dinò: "Ùn possu micca crede chì l'aghju fattu per tè ... è sì sempre quì. Mi dispiace assai, mi dispiace cusì ... "

In una parolla di cunsulazione, Ghjesù li cunfirmò in preghiera: "Per via di u vostru amore fermu è di fede in ellu, Ti aghju urdinatu d'esse à u so fiancu per purtallu à a fonte di tutta l'acqua viva. Perchè senza u vostru amore è u vostru impegnu fermi ùn oserebbe avvicinassi ". Tgallina, duie settimane fà, u so sognu hè infine rializatu: u so maritu hè entrutu in a Chjesa cattolica, hè lavatu pulitu in l'acqui di u Battesimu è hà alimentatu u Pane di a Salvezza nantu à a so lingua. Hè statu à fiancu à ella dapoi ...

Ié, a soia era un amore chì trionfava, perchè era un amore chì andava finu ... per u Giardinu, longu u Caminu, à a Croce, in a Tomba ... è hè statu rivendicatu in una Risurrezzione.

L'amore porta tutte e cose, crede tutte e cose, spera tutte e cose, suppe tutte e cose. L'amore ùn falla mai. (1 Cor 13: 7-8)

 

 

Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home, SPIRITUALITÀ.

Comments sò chjusi.