Cross-fruntiera

 

 

 

AVIU stu sintimu eramu micca serà ammessu in i Stati Uniti.
 

A LUNGA NOTTE

Ghjovi scorsu, simu ghjunti à u passaghju di fruntiera Canadese / SU è avemu presentatu i nostri ghjurnali per entre in u paese per alcuni impegni ministeriali. "Bonghjornu, sò un missiunariu di u Canada ..." Dopu avè fattu qualchi dumande, l'agente di a fruntiera m'hà dettu di tirà è hà urdinatu à a nostra famiglia di stà fora di l'autobus. Quandu u ventu guasgi fretu afferrava i zitelli, soprattuttu vestuti di pantaloncini è maniche corte, l'agenti doganali anu circatu l'autobus di punta in punta (circhendu cosa, ùn la sò). Dopu avè rimessu imbarcu, mi sò dumandatu d'entrà in u bastimentu doganale.

Ciò chì duveria esse un prucessu simplice trasfurmatu in duie ore d'interrogatori esaurienti. L'agente di a dogana ùn era micca cunvinta chì avemu vinutu in i Stati Uniti cù u travagliu di u missiunariu per via di a nostra spesa cù e chjese. M'hà interrugatu, poi a mo moglia per separata, dopu à mè di novu. Mi sò stati impronte digitali, a mo foto pigliata, è infine ricusatu l'ingressu. Eranu trè di a matina quandu avemu turnatu à a cità canadiana più vicina, i nostri sette figlioli è una rimorca piena d'equipaggiu di sonu in tow.

A matina dopu, avemu telefonatu à e chjese induve mi andava per parlà è cantà, è li dumandemu di chjarificà in e so lettere à noi l'accordu finanziariu. Dopu avè riunitu tutti i nostri fax, avemu vultatu à u cunfini. Sta volta, l'interrogazione era ancu più cinica è una minaccia velata hè stata fatta versu mè s'ellu insistia à discutiri u prublema. "Torna in Canada", hà dettu l'agente di supervisione.

Riturnò à u nostru autobus turisticu, sentendu inturniatu à l'internu. Avemu avutu nove avvenimenti allineati - alcuni di elli riservati mesi fà. "Hè finitu", aghju dettu à a mo moglia, Lea. "Andemu in casa".

Aghju cuminciatu à sei ore di viaghju in casa quandu Lea hà dumandatu di colpu s'ellu mi tirassi per pudè fà una ultima telefonata. "Varaghju à chjamà a fruntiera", disse. "Chì? Mi chjuderanu sta volta!" Aghju prutestatu. Ma ella insistia. Quandu hà ghjuntu à u telefunu cù u supervisore chì m'hà interrugatu l'ultima volta, hà dettu: "Ùn si tratta micca di soldi. Semu ghjunti quì per fà u ministeru, è assai persone cuntanu nantu à noi. Se simu d'accordu per rinunzià i nostri tariffi. è chì e chjese ti facci un fax in questu effettu, ti cunsiderà?" L'agente hà cuminciatu à prutestà, ma di colpu si firmò, pigliò un respiru prufondu è disse: "Va bè, ponu faxe, ma ùn aghju micca prumessa".

 

A VERITÀ TI LIBERARÀ 

Aghju riunitu i zitelli inseme è i purtò in un diner di camion per u colazione mentre aspittavamu. Mentre i zitelli masticavanu, aghju meditatu ciò chì era accadutu in l'edificiu di a custumu ... ma e parolle di a mo moglia eranu quelli chì mi stavanu in testa: "Avemu un ministeru da fà."

I lumi si sò accesi. Di colpu, aghju capitu ciò chì u Signore cercava di mostrà à mè attraversu l'ultime 24 ore di oppressione: aghju fattu tuttu ciò chì pudia per copre. my ammuccià… ma ùn aghju micca fattu tuttu ciò chì puderaghju per purtà u Vangelu induve u Signore mi portava. Ùn era micca dispostu à vene senza costu. Allora aghju intesu u Signore parlà cusì chjaramente:

U Vangelu ùn vene micca à un prezzu. Hè statu pagatu da u mo Figliolu ... è fighjate u prezzu ch'ellu hà pagatu.

Eru pienu d'un colpu subitu di vergogna mischju di gioia. "Iè, avete ragiò Signore. Deve esse dispostu à andà duv'è tù mi mandi per l'ànima chì si fida interamente in a to pruvidenza. Deve andà senza costu!"

Quandu aghju vultatu à l'autobus turisticu, aghju spartutu cù Lea chì mi sentu chì u Signore diceva chì avemu bisognu di cambià a manera chì avemu fattu u ministeru. Micca chì avemu statu raking in i soldi - Diu sà chì avemu statu vicinu à u fallimentu parechje volte. È micca chì avemu dumandatu tariffi esorbitanti. Ma avemu dumandatu un prezzu, è certi chjese è scole sò stati simpliciamente incapaci di pagà.

Mi inginocchiai vicinu à u nostru lettu è pienghje, dumandendu u pirdunu di Diu. "Signore, ci avete dumandatu di purtà u vostru Vangelu à u mondu. Andemu induve dumandu senza costu. Avemu a nostra fiducia in a vostra bontà è a vostra pruvvidenza. Perdona per ùn avè micca fiducia in tè, Abba Babbu ". Dopu avemu pricatu, tramindui Lea è eiu eramu pieni di un sensu prufondu di libertà.

Circa un'ora dopu, u telefuninu sonò. Era l'agente di cunfini. "Va bè, ti lasceremu entre". Trè ore dopu, simu ghjunti à a nostra prima riservazione, esattamente à u mumentu chì era da principià.

 
U SPIRITU DI ST. FRANCESCO

U ghjornu dopu, sò andatu in a chjesa per pricà davanti à u Santu Sacramentu esposta. Mi mancava u mo tempu di preghiera u ghjornu prima per via di tutta a tensione è u caosu à a fruntiera. Aghju decisu di vultà è medità nantu à e letture di u ghjornu precedente, sia da a Missa sia da l'Uffiziu di Lettura. Eru stunatu quandu aghju cuminciatu à leghje ...

U ghjornu di festa precedente era San Francescu d'Assisi. Questu hè u santu chì hà lasciatu daretu à a sicurità di a so ricchezza, è invece, s'appoghjanu sanu à a pruvidenza di Diu mentre predicava u Vangelu cù a so vita.

A prima Lettura di l'Uffiziu per quellu ghjornu era di San Paulu :

Per ellu, aghju accettatu a perdita di tutte e cose è li cunsidereghja tante stronza, chì possu guadagnà Cristu è esse trovu in ellu ... (Fil 3: 8-9)

Mentre circava d’assorbisce quella parolla, aghju vultatu à a seconda lettura chì era una lettera di San Francescu :

U Babbu hà vulsutu chì u so Figliolu benedettu è gloriosu, chì ci hà datu è chì hè natu per noi, s'offre per u so sangue cum'è vittima sacrificale nantu à l'altare di a croce. Questu ùn deve esse fattu per ellu stessu per mezu di quale tutte e cose sò state fatte, ma per i nostri peccati. Era destinatu à lascià un esempiu di cumu seguità i so passi. 

O quantu felici è benedetti sò quelli chì amanu u Signore è facenu cum'è u Signore stessu hà dettu in u Vangelu: Amarà u Signore u vostru Diu cù tuttu u vostru core è tutta a vostra ànima, è u vostru vicinu cum'è sè stessu.  

L'omi perdenu tutte e cose materiali chì lascianu daretu à elli in questu mondu, ma portanu cun elli a ricumpensa di a so carità è l'elemosina ch'elli dannu... Ùn ci vole micca esse sàviu è prudente secondu a carne. Piuttostu duvemu esse simplici, umili è puri. -A Liturgia di l'Ore, Vol IV, p. 1466. 

A ora, e lacrime mi empianu di novu l'ochji quandu aghju realizatu quantu amore u Signore mi trattava, abbastanza gentile per mettemi drittu - eiu chì cercava di esse "sàviu è prudente", ma mancava di fede è purezza di core. Ma ùn era micca finitu di parlà. Aghju vultatu à e letture di a Missa per u ghjornu precedente.

Oghje hè santu à u Signore u vostru Diu. Ùn siate micca tristi, è ùn pienghje micca ... perchè ralegrà in u Signore deve esse a vostra forza ... Silenziu, perchè oghje hè santu, è ùn devi esse tristu. (Neh 8: 1-12)

Iè, mi sentu sta maravigliosa libertà in a mo ànima, è mi rallegra ! Ma eru in silenziu stupente à ciò chì aghju lettu dopu in u Vangelu:

A racolta hè abbundante, ma i travagliadori sò pochi, cusì dumandate à u maestru di a cugliera di mandà travagliadori per a so racolta. Andate nantu à a vostra strada; eccu, vi mandu cum'è agnelli trà i lupi. Ùn porta micca saccu di soldi, nè saccu, nè sandali ... manghja è beie ciò chì vi prupone, perchè u travagliadore merita u so pagamentu. (Luca 10: 1-12)

 

UN SCUSA 

Comu parechji di voi sapete, o
ne di e parolle chì aghju intesu dì à u Signore, è chì aghju scrittu quì, hè questu l'età di i ministeri hè finita. Vale à dì, u vechju modu di fà e cose, i mudelli mundani nantu à quale avemu basatu è operatu i nostri ministeri, hè ghjuntu à a fine. Hè adattatu allora, chì hà cuminciatu cun mè.

Vogliu dumandà u pirdunu à u Corpu di Cristu per dumandà una tarifa per u travagliu chì facciu in certi lochi induve sò andatu, soprattuttu à quelli posti chì ùn pudianu micca permette u mo ministeru. Lea è aghju accunsentutu chì andemu induve sentemu chì u Signore ci manda senza costu. Accolteremu certamente e donazioni per sustene u nostru travagliu è per alimentà i nostri chjuchi. Ma ùn vulemu micca chì sia un scuzzulu per a predicazione di u Vangelu.

Pregate per noi, chì pudemu esse fideli cum'è u Maestru ci manda fora à a racolta ...

Piuttostu, mi vantaraghju assai cuntentu di e mo debule, per chì u putere di Cristu possa abitare cun mè. (2 Cor 12:9)

Tutti voi chì avete sete, venite à l'acqua ! Voi chì ùn avete micca soldi, venite, riceve u granu è manghja ; Venite, senza pagà è senza costu, beie vinu è latte ! (Isaia 55:1)

 

 

Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home, A VERITÀ DURA.