QUI chì anu seguitu u pulse prufeticu in a Chjesa ùn seranu probabilmente micca sorpresi da u turnu di l'eventi mundiali chì si svolgenu à l'ora. A Rivuluzione Globale pigghia pianu pianu u vapore mentre chì i fundamenti di u mondu post-mudernu cumincianu à cede a piazza à un "novu ordine". Dunque, simu ghjunti à l'epiche ore di u nostru tempu, un cunfrontu finale trà u bè è u male, trà una cultura di vita è una cultura di morte. L'ecunumia oscillante, e guerre, è ancu a degradazione ambientale sò solu i frutti di un cattivu albero, piantatu per mezu di e bugie di Satanassu per u periodu di l'Illuminismu più di 400 anni fà. Oghje, simu solu à coglie ciò chì hè statu suminatu, curatu da falsi pastori, è guardatu da i lupi, ancu trà e bande di Cristu. Perchè forse, unu di i più grandi segni di i tempi hè u dubbitu crescente in l'esistenza di Diu. È ghjè sensu. Cum'è u caosu cuntinueghja à piglià a piazza di Cristu, a viulenza sposta a pace, l'insicurezza rimpiazza a stabilità, a reazione umana hè di culpà à Diu (invece di ricunnosce chì u libru arbitru hà a capacità di distrughjesi). Cumu Diu puderia permette a fame? Suffrendu? Genocidiu? A risposta hè cumu ùn puderia micca, senza calpighjà a nostra dignità umana è u nostru libru arbitru. In verità, Cristu hè venutu per mostrarci a strada per esce da a valle di l'ombra di a morte, chì avemu creatu - micca abolisce. Micca ancu, micca finu à chì u pianu di salvezza hà righjuntu u so cumplimentu.
Tuttu què, pare, prepara u mondu per un falsu cristu, un falsu messia per tirallu fora da un colpu di morte. Eppuru, questu ùn hè nunda di novu: tuttu què hè statu preditu in e Scritture, spiegatu da i Padri di a Chjesa, è di più in più messu à u focu da i ponti muderni. Nuddu cunnosce u tempu, almenu di tuttu. Ma suggerisce chì ùn hè micca una pussibilità in a nostra era, datu tutti i segni, hè tristemente miope. Hè statu dettu megliu da Paulu VI:
Ci hè una grande inquietudine in stu mumentu in u mondu è in a Chjesa, è quellu chì hè in quistione hè a fede. Accade avà chì ripeti per me a frasa oscura di Ghjesù in u Vangelu di San Luca: 'Quandu u Figliolu di l'Omu ritorna, truverà sempre a fede nantu à a terra?' ... qualchì volta leghju u passaghju di u Vangelu di a fine volte è attestu chì, in questu mumentu, alcuni segni di sta fine emergenu. Simu vicinu à a fine? Questu ùn sapemu mai. Duvemu sempre teneci pronti, ma tuttu puderia durà ancu assai assai. —POPULU PAUL VI, U Sicretu Paulu VI, Jean Guitton, p. 152-153, Riferimentu (7), p. ix.
Hè cun questu, chì vultu in daretu à alcune parolle chì aghju intesu chì u Celu dicia in u 2008. Quì, sparte ancu qualchì parolla prufetica da altri chì duverebbe esse discernita, ancu s'e ùn facciu nisuna rivendicazione finale nantu à a so autenticità. Includu ancu quì una parolla recente attribuita à a Mamma di Diu in un famosu situ d'apparizione.
Ci pare, fratelli è surelle, chì campemu in i tempi di a Grande Frana ...
Cuntinuà lettura →