Cummunione in manu? Pt. I

 

Dapoi a riapertura graduale in parechje regione di e messe sta settimana, parechji lettori m'anu dumandatu di cummentà nantu à a restrizione chì parechji vescovi mettenu in piazza chì a Santa Cummunione deve esse ricevuta "in manu". Un omu hà dettu chì ellu è a so moglia anu ricivutu a Cummunione "in lingua" dapoi cinquanta anni, è mai in manu, è chì sta nova pruibizione li hà messi in una pusizione senza cunsiderazione. Un altru lettore scrive:

U nostru vescu dice "solu in manu". Ùn possu micca cumincià à dì vi cumu aghju patitu per questu mentre u pigliu nantu à a lingua è ùn vogliu micca piglià lu in manu. A mo dumanda: chì devu fà? U mo ziu m'hà dettu chì hè un sacrilegiu di tuccallu cù e nostre mani, ciò chì credu esse veru, ma aghju parlatu cù u mo prete è ellu ùn a sente micca vera ... Ùn sò micca se ùn per andà à a messa è andà solu in Adorazione è Cunfessione?
 
Pensu chì hè ridiculu tutte ste misure estreme di portà maschere à a messa. Ci vole ancu chì ci sianu registrati per andà in messa - è u guvernu saperà tandu quale va? Pudete andà in buttreghi senza ste misure estreme. Sentu chì a persecuzione hà cuminciatu. Hè cusì doloroso, iè aghju pienghjutu. Ùn face micca sensu. Ancu dopu à a messa, ùn pudemu micca stà à pregà, ci vole à parte subitu. Mi pare chì i nostri pastori ci anu datu à i lupi ...
Dunque, cum'è pudete vede, ci hè assai male chì gira avà.
 
 
E CUNDIZIONI
 
Ùn ci hè dubbitu chì forse e misure pandemiche più radicali applicate oghje, più chè in qualsiasi spaziu publicu, sò in a Chjesa cattolica. E cuntradizioni abundanu. Attualmente, in parechje cità, di più a ghjente pò pusà in un risturante, parlendu forte, ridendu, è visitendu ... chè i cattolici chì ponu riunisce tranquillamente in chjese immensamente viote. È i congreganti ùn devenu micca solu avè assai menu numeri, ma sò stati dumandati mancu cantà in certi diocesi. Altri sò tenuti à purtà maschere (cumpresu u prete), è sò ancu pruibiti di dì "Amen" dopu avè ricevutu l'Ostia o di riceve l'Eucaristia mentre ghjinochji.[1]edwardpentin.co.uk E in effetti, alcune diocesi richiedenu chì i parrocchiani chì venenu à a messa devenu riportà quale sò è cun quale sò stati in cuntattu.
 
Questu hè cusì cuntradittoriu, cusì invasivu, cusì inconsistente cù ciò chì accade in u publicu generale (è, iè, cusì scientificu - eppuru cusì prontamente accettatu da parechji vescovi), chì ùn mi sorprende micca di sente sia i laici sia i preti listessu chì si sentenu "traditi" è "grande amarezza. " Ricertamenti, stu passaghju di e Scritture hè saltatu da a pagina:
"Guai à i pastori chì distrughjenu è sparghjenu e pecure di u mo pasculu!" dice u Signore. Dunque. Cusì dice u Signore, u Diu d'Israele, riguardu à i pastori chì curanu u mo pòpulu: "Avete spargugliatu u mo banda, è l'avete cacciatu, è ùn avete micca assistitu à elli". (Ghjeremia 23: 1-2)
Per esse ghjusti, parechji veschi cercanu senza dubbitu di u megliu; parechji sapenu forse chì si trovanu à purtà gravi ammende s'elli resistenu à u Statu; altri agiscenu fora di ciò chì si sentenu veramente per u "bè cumunu", in particulare per i so anziani paruchjani. Eppuru, un prete m'hà dettu chì quandu hà dumandatu à un anzianu di stassine luntanu da a messa per via di a so salute, l'anzianu sburlò: "Quale diavulu sì per dì mi ciò chì hè bonu o micca per mè? Possu decide da per mè se vene à a messa vale u risicu ". Forse quella smussurità sottolinea quanti di noi si sentenu: u Statu ci tratta cum'è se simu pecure sceme chì ùn ponu micca funziunà senza chì tutti i gradi di a nostra vita sianu cuntrullati avà. Ma più grave hè u fattu chì a Chjesa hà tramandatu praticamente tuttu u so putere in quantu à u paru quantu ella sprimerà a so devozione. È solu Diu sà chì ramificazioni spirituali sò accadute da a privazione di l'Eucaristia (un tema sanu per sè).
 
Dunque, simu passati U Puntu di No Ritornu. Per recuperà ciò chì ùn hè micca solu u sensu cumunu ma ancu u nostru spirituale duviri resulterà probabilmente in una vera persecuzione di u cleru prossimu tempu intornu.
In fatti, tutti quelli chì volenu campà religiosamente in Cristu Ghjesù seranu perseguitati. (A prima lettura di messa d'oghje)
 
 
A SCIENZA
 
Ma chì ne dici di Cummunione in manu? Hè questu un passu prudente? Catholic News Agency hà publicatu una dichjarazione da l'Archidiocesi di Portland in Oregon quandu COVID-19 cuminciava à sparghje rapidamente:
Questa mattina avemu cunsultatu cù dui medici in quantu à sta questione, unu di i quali hè un specialistu in immunologia per u Statu di l'Oregon. Anu accettatu chì, fatta bè a ricezione di a Santa Cummunione nantu à a lingua o in a manu, poni un risicu più o menu uguale. U risicu di toccà a lingua è di trasmette a saliva à l'altri hè ovviamente un periculu, tuttavia, a possibilità di toccà a manu di qualcunu hè altrettantu probabile è e so mani anu una esposizione più grande à i germi. -2 di marzu, 2020; leghje affirmazioni; cfr. catholicnewsagency.com
Datu chì e nostre mani sò in assai più cuntattu cù l'uggetti cum'è e maniglie di e porte, ecc. Si pò discutà chì toccà a manu di un parrocchiale puderia pone di più risicu. Inoltre, se 50 cumunicanti entravanu in una chjesa è tutti avianu toccu a maniglia di a porta d'entrata anteriore - è unu di elli hà lasciatu un virus nantu à ellu - riceve l'Ostia in manu, chì pò ancu esse entratu in cuntattu cù a maniglia di a porta, pò effettivamente trasmette u virus in bocca. Eppuru, ci hè ancu u risicu chì a manu di u prete tocchi a lingua di qualchissia. Cusì, dicenu l'esperti, ci hè un risicu "uguale".
 
Hè per quessa, impunente A Cummunione in manu, da un puntu di vista scientificu puru, pare infundata.
 
Ma eccu ciò chì ùn s'addunisce mancu à pena. Centinaia di millaie di persone morenu ogni annu da Influenza, eppuru ùn avemu fattu nunda per impedisce quella malatia trasmissibile, cume e misure estreme imposte avà.
 
 
CHAT È A LEGGE?
 
A Chjesa cattolica hà assai riti. In alcune di e liturgie orientali, a Cummunione hè distribuita solu nantu à a lingua immersendu u Pane in u calice, è dopu amministrendu u Corpu Preziosu è u Sangue da una cucchiaia. In a "Messa Latina" o Straurdinaria forma, i cumunicanti sò permessi à riceve solu in lingua. In u Ordinariu forma (u Ordo Missae) di u ritu latinu, a Chjesa permette à i fideli di riceve sia in manu sia in bocca. Cusì chjaramente dettu, hè micca un peccatu per riceve cun riverenza l'Eucaristia in manu à a vostra parochja tipica. Ma a verità hè, questu hè micca cum’ella seria a Chjesa Madre Preferite noi per riceve u nostru Signore oghje.
 
Cum'è cù i dogmi, a nostra comprensione di i Sacri Misteri hè cresciuta cù u tempu. Dunque, a Cummunione nantu à a lingua hè stata eventualmente adottata cum'è norma quandu a riverenza di a Chjesa cresce in espressione, sia in u so arte sacru è in l'architettura, sia in a so saviezza spirituale.

... cun una comprensione approfondita di a verità di u misteru eucaristicu, di a so putenza è di a presenza di Cristu in ellu, hè ghjuntu un sentimentu più grande di riverenza versu stu sacramentu è una umiltà più profonda hè stata sentita per esse dumandata quandu u riceve. Cusì, hè stata stabilita l'abitudine di u ministru di mette una particella di pane cunsacrata nantu à a lingua di u cumunicante. Stu metudu di distribuzione di a Santa Comunione deve esse mantenutu, tenendu contu di a situazione attuale di a Chjesa in u mondu sanu, micca solu perchè hà parechji seculi di tradizione daretu, ma soprattuttu perchè esprime a riverenza di i fideli per l'Eucaristia. L'usanza ùn sminuisce in alcun modu a dignità persunale di quelli chì s'avvicinanu di stu grande Sacramentu: face parte di sta preparazione chì hè necessaria per l'accolta più fruttifera di u Corpu di u Signore. —PAPA ST. PAUL VI, Memoriale di Domini, 29 di Maghju, 1969)

Dopu hà nutatu chì un sondaggio di circa 2100 vescovi hà mostratu chì dui terzi di elli l'anu fattu micca crede chì a pratica di a Cummunione in lingua duveria esse cambiata, purtendu Paulu VI à cunclude: "u Santu Babbu hà decisu di ùn cambià u modu esistente di amministrà a santa cumunione à i fideli". Tuttavia, hà aghjuntu:

Induve un usu cuntrariu, quellu di mette a Santa Comunione nantu à a manu, prevale, a Santa Sede - vulendu aiutà li à compie u so compitu, spessu difficiule cum'è oghje - impone à quelle cunferenze u compitu di ponderà cun attenzione qualunque circustanza particulare ci possa esiste , fendu casu per evità ogni risicu di mancanza di rispettu o di false opinioni in quantu à a Beata Eucaristia, è per evità qualsiasi altri effetti cattivi chì ponu seguità. -Ibid.

Ùn ci hè dubbitu chì a Cummunione in manu hà purtatu à un saccu di sacrilegi in i tempi muderni, alcuni chì ùn eranu mai pussibuli finu à chì sta pratica hè stata permessa. Una certa glibness hà ancu superatu a distribuzione di a Santa Eucaristia è u modu in chì hè ricevutu in parechji posti. Questu ùn pò aiutà, ma tristi tutti noi chì i sondaggi continuanu à mostrà una calata di a credenza in a Presenza Reale in listessu tempu.[2]pewresearch.org

San Ghjuvan Paulu II si lagnava di sti abusi in Dominicae Cenae:

In certi paesi hè stata introdutta a pratica di riceve a Cummunione in manu. Questu a pratica hè stata dumandata da cunferenze episcopali individuali è hà ricevutu l'approvazione da a Sede Apostolica. Tuttavia, sò stati ripurtati casi di una deplorevule mancanza di rispettu versu e spezie eucaristiche, casi chì sò imputabili micca solu à l'individui culpevuli di tale comportamentu, ma ancu à i pastori di a Chjesa chì ùn sò micca stati abbastanza attenti à l'attitudine di i fideli. versu l'Eucaristia. Accade dinò, à l'occasione, chì a scelta libera di quelli chì preferiscenu cuntinuà a pratica di riceve l'Eucaristia in lingua ùn sia presa in contu in quelli lochi induve a distribuzione di a Cummunione in manu hè stata auturizata. Hè dunque difficiule in u cuntestu di sta presente lettera di ùn parlà micca di i tristi fenomeni riferiti prima. Questu ùn hè in alcun modu destinatu à riferisce à quelli chì, ricevendu u Signore Ghjesù in manu, u facenu cun riverenza prufonda è devozione, in quelli paesi induve sta pratica hè stata autorizata. (n. 11)

Eppuru, questu hè u protocolu in u Istruzzioni Generali per u Missale Rumanu in i Stati Uniti:

Se a Cummunione hè data solu sottu à e spezie di pane, u Prete alza leggermente l'ostia è a mostra à ognunu, dicendu: U Corpu di Cristu. U cumunicante risponde, Amen, è riceve u Sacramentu nantu à a lingua o, induve questu hè permessu, in a manu, a scelta chì ghjacia cù u cumunicante. Appena u cumunicante riceve l'ospite, ellu o ella ne cunsuma tuttu. - n. 161; usccb.org

 
DONU CUMU DEVE FÀ?
 
Per a parolla di Cristu stessu, a Chjesa hà u putere di promulgà leggi secondu a so pratica liturgica:
In verità, a vi dicu, tuttu ciò chì ligate nantu à a terra serà ligatu in u celu, è tuttu ciò chì lasciate nantu à a terra serà liberatu in u celu. (Matteu 18:18)
Dunque, se vulete personalmente riceve a Cummunione in a manu in a forma Ordinaria di u A messa vi hè lasciata, in e diocesi induve hè permessa, fintantu chì si faci cun riverenza è in un statu di grazia (ancu se a norma, torna, hè di riceve in lingua). Tuttavia, so chì questu ùn cunsola micca alcuni di voi. Ma eccu i mo penseri persunali ...
 
L'Eucaristia ùn hè micca solu una devozione trà parechje devozioni; hè a "fonte è cima" di a nostra fede.[3]Catechismu di a chiesa cattolicamicca. 1324 In fattu, Ghjesù hà prumessu chì quellu chì riceve u so corpu è u so sangue riceve a vita eterna. Ma Va più luntanu:
In verità, in verità, a vi dicu, salvu manghjate a carne di u Figliolu di l'omu è beite u so sangue, ùn avete micca vita in voi; quellu chì manghja a mo carne è beie u mo sangue hà a vita eterna, è l'aghju da risuscità l'ultimu ghjornu. (Ghjuvanni 6: 53-54)
Cusì, per mè personalmente, a faraghju mai ricusà u mo Signore Eucaristicu à menu chì per ragioni gravi. È e uniche ragioni chì mi venenu in mente sò 1) esse in un statu di peccatu murtale o 2) in scisma cù a Chjesa. Altrimente, perchè mi privaraghju di u Donu di a "vita eterna" quandu Ghjesù mi serà offertu?
 
Alcuni di voi sentenu, tuttavia, chì riceve à Ghjesù in manu hè "profanatu" u Signore è custituisce dunque una "terza" ragione valida per ricusà l'Eucaristia. Ma a vi dicu, parechji ricèvenu à Ghjesù nantu à una lingua chì maladisce è parla male di u so vicinu da u luni à u sabbatu - eppuru, ùn pensanu micca duie volte à riceve lu quì. A quistione hè, se sceglite micca per riceve à Ghjesù perchè hè permessu solu in a manu, chì puntu pruvate à fà? S'ellu si tratta di fà una dichjarazione à u restu di a cumunità in quantu à a vostra pietà, quessa costituisce di per sè vanità. S'ellu hè per dà un tistimone à u vostru amore è a propria "paura di u Signore", allora duvete avà pisà se l'attu di rifiutà Ghjesù pò ancu dà un poviru testimone à a cumunità in quantu puderia ancu esse vistu cum'è divisivu o meschinu, datu chì ùn ci hè nisuna pruibizione canonica in a forma Ordinaria (è parechje persone sante do riceve à Ghjesù in manu).
 
Per mè, riceve à Ghjesù in lingua, è l'aghju da anni, perchè sentu chì questu hè u più riverente è in cunfurmità cù i desideri espressi di a Chjesa. Siconda, hè assai difficiule per e particelle di l'Host micca per stà in u palmu di a so manu, cusì ci vole una grande cura (è parechji ùn ne pensanu mancu). Eppuru, ùn puderebbe mai ricusà u Signore se u vescu insistia nantu à sta manera di riceve. Invece, a faraghju esattamente ciò chì era insegnatu in a prima Chjesa quandu a Cummunione in manu praticatu:

Avvicinendusi dunque, ùn venite micca cù i vostri polsi allargati, o i vostri ditti spalancati; ma fate di a to manu manca un tronu per a diritta, cum'è per quellu chì hà da riceve un Rè. È dopu avè scavatu a palma, riceve u Corpu di Cristu, dicendu sopra: Amen. Allora dopu avè sanificatu cù cura i vostri ochji da u toccu di u Corpu Santu, participate à ellu; fendu casu per ùn perde alcuna parte; per tuttu ciò chì perde, hè evidentemente una perdita per voi cum'è da un di i vostri membri. Per dimmi, sì qualchissia vi dessi granelli d'oru, ùn li teneriate micca cun tutta prudenza, essendu in guardia da perde ne unu è soffre perdita? Ùn averete dunque micca assai più attenti à guardà, chì mancu una briccalla ti fala di ciò chì hè più preziosu cà l'oru è e petre preziose? Dopu dopu avè participatu à u Corpu di Cristu, avvicinatevi ancu à a Cuppa di u so Sangue; ùn stendi micca e to mani, ma pieghjendu, è dicendu cun aria di cultu è di riverenza, Amen, santificati participendu ancu à u Sangue di Cristu. È mentre l'umidità hè sempre nantu à e vostre labbre, toccate cù e vostre mani, è santificate i vostri ochji è a fronte è l'altri organi di u sensu. Allora aspittà a preghiera, è ringrazià à Diu, chì vi hà cunsideratu degnu di cusì grandi misteri. —St. Cirillu di Ghjerusalemme, IV seculu; Preferenza Catechetica 23, n. 21-22

In altre parolle, sì sì nicissarii per riceve à Ghjesù in manu, fate cusì cum'è se fussi statu datu à u criaturu Ghjesù da a Madonna. Tenelu cun tremenda riverenza. È dopu riceve lu cun grande amore.
 
E dopu, se vulete, andate in casa, scrivite u vostru vescu, è dite per quessa chì pensate chì sta forma ùn hè ragiunevule-è poi ripusatevi in ​​a vostra cuscenza chì avete veneratu u Signore quant'è pussibule.
 
 
EPILOGU
 
Un ghjornu, un Rè hà annunziatu chì, ogni dumenica, veneria à visità ogni casa in u so regnu. Cù què, tutti, da signori à paisani umili, anu preparatu e so case cum'elli pudianu.
 
Parechji di i ricchi disposti costosi tappeti rossi, adornavanu e so porte d'entrata cù dorature, allineavanu a so entrata cù raffineria di seta, è nominavanu i minestrelli per salutà u Rè. Ma in e case di i poveri, tuttu ciò chì pudianu fà era spazzà u porticone, scuzzulà u tappettu è mette u so solu bonu vestitu o tuta.
 
Quandu u ghjornu ghjunse finalmente per a visita di u Rè, un Emissariu ghjunse prima di tempu per annunzià l'arrivu di u Rè. Ma à a surpresa di parechji, hà dettu chì u Rè vulia vene per via di l'entrata di u servitore, micca per a strada di fronte.
 
- Hè impussibule! gridonu parechji di i signori. «Ellu ci vole vene da a grande entrata. Hè solu adattatu. In fattu, u Rè pò solu vene cusì, o ùn l'avemu micca. Perchè ùn vuleriamu micca offendallu, nè altri ùn ci accuseranu di mancanza di pruprietà ". Dunque, l'Emissariu partì - è u Rè ùn entrò micca in e so case.
 

L’Emissariu ghjunse tandu in paese è s’avvicinò di a prima capanna. Era una residenza umile - u so tettu di paglia, i fundamenti storti, è a so struttura di legnu usata è intemperata. Quand'ellu pichjò à a porta, a famiglia s'hè riunita per salutà u so visitore.

 
"Sò quì per annunzià per decretu reale chì u Rè vole visità a vostra dimora".
 
U babbu, caccendu u cappellu è inchinendu u capu, sintia vergogna improvvisa per u so circondu mischinu è rispose: «Mi dispiace tantu. Cù tuttu u nostru core, vulemu riceve u Rè. Ma ... a nostra casa ùn hè micca degna di a so presenza. Guardate ", hà dettu, indicendu u passu di legnu crudulatu annantu à u quale si stava l'Emissariu," à chì Rè duverebbe esse fattu per attraversà tali passi ignobuli? " Dopu indicendu a so porta, continuò. "Chì omu di tale nubiltà duverebbe calà per entre in u nostru limitu? In verità, chì Sovranu duverebbe esse messu à pusà à u nostru picculu tavulinu di legnu? "
 
Cù què, l'ochji di l'Emissariu si strinsenu è u so capu calatu mentre fighjava u babbu, cum'è se li scannessi l'anima.
 
"Eppuru", hà dettu l'Emissariu, "fate desideriu per riceve u Rè? "
 
U visu di u babbu diventò cendrinu mentre i so ochji sburlati. - Oh, celi, perdonatemi se aghju trasmessu à u bonu messageru di u mo Rè chì pensu altrimente. Di tuttu u nostru core, l'avemu da riceve per esse a nostra casa adatta: sì ancu noi pudessimu pone u tappettu rossu è adornà a nostra porta; se ancu noi pudessimu appendà e raffinate è assignà i minestrelli, allora iè, benintesa, ci piacerebbe di a so presenza. Perchè u nostru Rè hè u più nobile è bellu di l'omi. Nisunu hè ghjustu o misericordiosu quant'è ellu. Vi pregu, inviatelu i nostri caldi saluti è fà cunnosce e nostre preghere, amore è fedeltà ".
 
- Dì lu sè stessu", Hà rispostu l'Emissariu. È cù questu, hà livatu u so mantellu è hà rivelatu u so vera identità.
 
"U mo rè!" si sclamò u babbu. Tutta a famiglia hè cascata in ghjinochje quandu u Monarca hà francatu u so limitu è ​​hè entrutu in a so capanna. "Per piacè alzate", hà dettu cusì pianu, chì tutta a so paura si dissipò in un mumentu. «Questa entrata hè più adattatu. Hè doratu di virtù, adurnatu cù i vistimenti di l'umiltà, è cupertu di carità. Venite, lasciami stà cun voi è faremu festa inseme ... "
 
 
 
LETTURA IN CORSO
 
 
 

 

Per viaghjà cun Mark in lu Avà Parolla,
cliccate nantu à u banner sottu per abbunà.
U vostru email ùn serà micca spartutu cù nimu.

 
I mo scritti sò tradutti in francese! (Merci Philippe B.!)
Pour lire mes écrits in français, cliccate nant'à u drapeau:

 
 
Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home, FEDE È MORALE e nella , , , , , , .