L'infernu hè per u Reale

 

Ci hè una verità terribile in u Cristianesimu
chì in i nostri tempi,
ancu di più chè in i seculi precedenti,
suscita un orrore implacabile in u core di l'omu.
Quella verità hè di i dulori eterni di l'infernu.
À a sola allusione à questu dogma,
e menti diventanu turbate,
i cori si stringhjenu è tremanu,
e passioni diventanu rigide è infiammate
contru à a duttrina
è e voce indesiderate chì a proclamanu.
—A fine di u mondu attuale
è i Misteri di a Vita Futura
,

da u Padre Charles Arminjon, p. 173; Sophia Institute Press

 

TQueste sò e parolle di u Padre Charles Arminjon, scritte in u XIX seculu. Quantu di più s'applicanu à a sensibilità di l'omi è di e donne di u XXI seculu! Perchè micca solu ogni discussione nantu à l'infernu hè pruibita per i puliticamente curretti, o hè cunsiderata manipulatrice da l'altri, ma ancu certi teologi è clerici anu cunclusu chì un Diu misericordioso ùn puderia micca permette una eternità di tale tortura.

Hè disgraziatu perchè ùn cambia micca a realtà chì l'infernu hè da veru.

 

Chì ghjè l'infernu ?

U celu hè a realizazione di ogni desideriu umanu autenticu, chì pò esse riassuntu cum'è u brama d'amore. Ma u nostru cuncettu umanu di ciò chì s'assumiglia, è cumu u Creatore sprime chì l'amore in a bellezza di u Paradisu, ùn hè micca quantu à ciò chì hè u Celu quant'è una furmica ùn pò micca ghjunghje è toccà l'orlu di l'universu .

L'Infernu hè a privazione di u Celu, o piuttostu, a privazione di Diu per mezu di quale esiste tutta a vita. Hè a perdita di a so presenza, di a so misericordia, di a so grazia. Hè un locu induve l'ànghjuli caduti sò stati cunsignati, è dopu, induve vanu ancu anime chì si rifiutanu di campà secondu a lege di l'amore nantu à a terra. Hè a so scelta. Perchè Ghjesù hà dettu:

Sì mi amate, osserverete i mo cumandamenti... "Amen, vi dicu, ciò chì ùn avete micca fattu per unu di questi più chjuchi, ùn l'avete micca fattu per mè". È questi anderanu à u casticu eternu, ma i ghjusti à a vita eterna. (Ghjuvanni 14:15; Matteu 25:45-46)

Infernu, secondu parechji Patri è Medici di a Chjesa, si crede chì sia in u centru di a terra, [1]cf. Luke 8:31; Rom 10: 7; Rev 20: 3 ancu se u Magisteriu ùn hà mai fattu una dichjarazione definitiva à stu riguardu.

Ghjesù ùn hà mai scansatu di parlà di l'infernu, chì San Ghjuvanni hà descrittu cum'è un "Lavu di focu è di zolfu". [2]cf. Rev 20: 10 In a so discussione nantu à a tentazione, Ghjesù hà avvistatu chì serà megliu taglià e mani chè u peccatu - o cunduce i "chjuchi" in peccatu - chè cù duie mani "Andate in Gehenna in u focu incensibile ... induve" u so vermu ùn more, è u focu ùn hè micca spenseratu ". [3]cf. Marcu 9: 42-48

Trascendendu da seculi di esperienze mistiche è vicinu à a morte da non-credenti è santi chì sò stati brevemente mostrati l'infernu, e descrizzioni di Ghjesù ùn eranu micca esagerazioni o ipebole: l'infernu hè ciò chì hà dettu chì hè. Hè una morte eterna, è tutte e cunsequenze di l'assenza di vita.

 

A logica di l'infernu

In fattu, se l'infernu ùn esiste micca allora u Cristianesimu hè una scema, a morte di Ghjesù hè stata vana, l'ordine murale perde u so fundamentu, è a buntà o u male, à a fine, facenu poca differenza. Perchè sì unu vive a so vita avà indulgendu in u male è u piacè egoistu è un altru vive a so vita in virtù è sacrificiu di sè stessu - eppuru tramindui finiscenu in una beatitudine eterna - allora chì mutivu ci hè per esse "bonu", altru ch'è forse per evità prigiò o qualchì altru fastidiu? Ancu avà, per l'omu carnale chì crede in l'infernu, e fiamme di a tentazione u superanu facilmente in un mumentu di desideriu intensu. Quantu seria di più vince si sapia chì, à a fine, hà da sparte e stesse gioie cum'è Francescu, Agostinu, è Faustina ch'ellu si sia permessu o micca?

Chì ghjè u puntu di un Salvatore, assai menu quellu chì hà condescendutu à l'omu è hà patitu a più orribile di e torture, se à a fine simu tuttu salvatu quantunque? Chì ghjè u scopu fundamentale di un ordine morale se i Neros, Stalins è Hitlers di a storia riceveranu quantunque e listesse ricumpense chì e Madre Teresas, Thomas Moores è i Franciscani santi di u passatu? Se a ricumpensa di l'avidità hè listessa à l'altru, allora veramente, Allora sì e gioie di u Paradisu sò, à u peghju, un pocu ritardate in u schema di l'eternità?

Innò, un Celu simile seria inghjustu, dice Papa Benedettu:

Grazia ùn annulla micca a ghjustizia. Ùn face micca sbagliu in dirittu. Ùn hè micca una spugna chì asciuga tuttu, perchè tuttu ciò chì qualchissia hà fattu in terra finisce per esse di uguale valore. Dostoievski, per esempiu, avia ragiò di prutestà contr'à stu tipu di Celu è stu tipu di grazia in u so rumanzu I Fratelli Karamazov. I malfattori, à a fine, ùn si pusanu micca à tavula à u banchettu eternu accantu à e so vittime senza distinzione, cum'è se nunda fussi accadutu. -Spe Salvi, Innò. 44, vaticanu.va

Malgradu e pruteste di quelli chì imaginanu un mondu senza assuluti, a cunniscenza di l'esistenza di l'infernu hà mossu più omi à u pentimentu chè assai boni sermoni. U solu penseru di un eternu abbissu di dulore è di suffrenza hè statu abbastanza per alcuni per nigà un piacè di un'ora invece di un'eternità di dulore. L'infernu esiste cum'è l'ultimu maestru, l'ultimu cartellu per salvà i piccatori da un orribile piombu da u so Creatore. Postu chì ogni anima umana hè eterna, quandu partimu da questu pianu terrestre, campemu. Ma hè quì chì duvemu sceglie induve camperemu per sempre.

Diu in u principiu hà criatu l'omu è li fece sottumessi à a so propria scelta libera. Se sceglite, pudete guardà i cumandamenti; a lealtà hè di fà a vulintà di Diu. Mettite davanti à voi u focu è l'acqua; à tuttu ciò chì sceglite, stende a manu. Prima chì tutti sò a vita è a morte, ciò ch'elli sceglienu serà datu. (Siracu 15: 14-17)

 

U Vangelu di u Pentimentu

A vera missione di a Chjesa hè di evangelizà. Salvà l'anime. Salvarle, infine, da a dannazione eterna.

A Chjesa hà ricevutu u Vangelu cum'è una proclamazione è una fonte di gioia è di salvezza... Nata da sta attività evangelizante, a Chjesa sente ogni ghjornu l'ecu di e parolle d'avvertimentu di San Paulu: "Guai à mè s'ellu ùn predicu micca u Vangelu!" (1 Cor 9,16). Cum'è hà scrittu Paulu VI, "l'evangelizazione hè a grazia è a vucazione propria di a Chjesa, a so identità più prufonda. Esiste per evangelizà". -Evangelium vitaemicca. 78

Se vulete sapè quantu hè u peccatu seriu, allora fighjate un crucifissu. Fighjate u sangue è u corpu rottu di Ghjesù per capisce u significatu di e Scritture:

Ma chì prufittu avete avutu tandu da e cose di e quali avà vi vergugnate ? Perchè a fine di quelle cose hè a morte. Ma avà, essendu stati liberati da u peccatu è diventati schiavi di Diu, u benefiziu chì avete porta à a santificazione, è a so fine hè a vita eterna. Perchè u salariu di u peccatu hè a morte, ma u donu di Diu hè a vita eterna in Cristu Ghjesù, u nostru Signore. (Rom 6: 21-23)

Ghjesù hà pigliatu nantu à ellu stessu u salariu di u peccatu. L'hà pagatu per interu. Hè discendutu à i morti, è rumpendu e catene chì sbarravanu e porte di u Paradisu, hà apertu una strada versu a vita eterna per tutti quelli chì mettenu a so fiducia in ellu, è tuttu ciò ch'ellu ci dumanda.

Perchè Diu hà tantu amatu u mondu chì hà datu u so solu Figliolu, affinchì tutti quelli chì credenu in ellu ùn periscinu micca, ma possanu avè a vita eterna. (Ghjuvanni 3: 16)

Ma per quelli chì recitanu queste parolle è ancu trascuranu a fine di quellu capitulu, ùn facenu micca solu un disserviziu per l'ànime, ma risicheghjanu di diventà l'ostaculu stessu chì impedisce à l'altri d'entrà in a vita eterna:

Quellu chì crede in u Figliolu hà a vita eterna, ma quellu chì disubbidisce à u Figliolu ùn vedrà a vita, ma l'ira di Diu ferma nantu ad ellu. (Ghjuvanni 3: 36)

L'"ira" di Diu hè a so ghjustizia. Vale à dì, u salariu di u peccatu ferma per quelli chì ùn ricevenu micca u donu gratuitu chì Ghjesù li offre, u donu di a so misericordia chì toglie i nostri peccati per mezu di pirdunu-Chì implica dunque chì u seguiteremu secondu e leggi naturali è murali chì ci insegnanu à campà. U scopu di u Babbu hè di attirà ogni omu in cumunione cun ellu. Hè impussibile d'esse in unione cù Diu, chì hè amore, sì no ricusemu di amà.

Perchè hè per grazia chì site stati salvati per via di a fede, è questu ùn vene micca da voi; hè u donu di Diu; ùn vene micca da l'opere, affinchì nimu si possi vantà. Perchè simu opera soia, creati in Cristu Ghjesù per e bone opere chì Diu hà preparatu in anticipu, affinchì no campiassimu in elle. (Ef 2: 8-9)

Quandu si tratta di evangelizazione, allora, u nostru missaghju ferma incompletu se trascuremu d'avvertì u peccatore chì l'infernu esiste cum'è una scelta chì femu persistendu in u peccatu seriu piuttostu chè "boni travagli". Hè u mondu di Diu. Hè u so ordine. È seremu tutti ghjudicati qualchì ghjornu per sapè se avemu sceltu di entre in u so ordine o micca (è oh, cumu hè andatu à ogni longu pussibule per ristabilisce l'ordine vivificante di u Spìritu in noi!).

 

U Core di u Vangelu

Tuttavia, l'accentu di u Vangelu ùn hè micca a minaccia, ma l'invitu. Cum'è Ghjesù hà dettu: "Diu ùn hà micca mandatu u so Figliolu in u mondu per cundannà u mondu, ma per chì u mondu sia salvatu per ellu". [4]cf. Ghjuvanni 3:17 A prima omelia di San Petru dopu à e Penticoste ne esprime perfettamente:

Pentitevi dunque, è cunvertitevi, affinchì i vostri peccati sianu cancellati, affinchì tempi di rinfrescante possinu vene da a presenza di u Signore… (Atti 3: 19)

L'infernu hè cum'è un capannone scuru cù un cane rabbioso daretu à e so porte, prontu à distrughje, terrurizà è divurà quellu chì entra. Ùn saria guasi misericordioso lascià chì l'altri ci vaghinu per paura di "offendeli".

Ma u nostru missaghju cintrali cum'è cristiani ùn hè micca ciò chì si trova quì, ma al di là di e porte di u giardinu di u Paradisu induve Diu ci aspetta. È "Asciucherà ogni lacrima di i so ochji, è a morte ùn serà più, nè ùn ci serà dolu nè pienghje nè dolore più ..." [5]cf. 21: 4

Eppuru, falemu ancu in u nostru testimone se trasmettimu à l'altri chì u Celu hè "allora", cum'è s'ellu ùn principia micca avà. Perchè Ghjesù hà dettu:

Pentitevi, perchè u regnu di i celi hè vicinu... Sò ghjuntu per ch'elli abbianu a vita è l'abbianu in abbundanza. (Matteu 4:17, Ghjuvanni 10:10)

A vita eterna pò principià in u core di qualchissia quì è avà - cum'è a morte eterna, è tutti i so "frutti", principia avà per quelli chì si lascianu andà à e prumesse viote è à u glamour viotu di u peccatu. Avemu milioni di testimonianze di tossicodipendenti, prostitute, assassini è picculi laici cum'è mè chì ponu attestà chì u Signore vive, u so putere hè reale, a so parolla hè vera. È a so gioia, a so pace è a so libertà aspettanu tutti quelli chì mettenu a so fede in ellu oghje, perchè...

... avà hè un tempu assai accettabile; eccu, avà hè u ghjornu di salvezza. (2 Cor 2: 6)

In effetti, ciò chì cunvince l'altri a maiò parte di a veracità di u missaghju di u Vangelu hè quandu "gustanu è vedenu" u Regnu di Diu in voi ...

 

 

Cusì grata per e vostre preghiere è sustegnu.
Grazie!

 

Per viaghjà cun Mark in lu Avà Parolla,
cliccate nantu à u banner sottu per abbunà.
U vostru email ùn serà micca spartutu cù nimu.

Avà nantu à Telegram. Cliccate:

Seguitate Mark è i "segni di i tempi" ogni ghjornu nantu à MeWe:


Ascolta nantu à u seguitu:


 

 

 

Footnotes

Footnotes
1 cf. Luke 8:31; Rom 10: 7; Rev 20: 3
2 cf. Rev 20: 10
3 cf. Marcu 9: 42-48
4 cf. Ghjuvanni 3:17
5 cf. 21: 4
Posted in Home, FEDE È MORALE e nella , , , , , .