"A Natività", Lorenzo Monaco; 1409
Publicatu per a prima volta u 27 di Dicembre di u 2006
Perchè si trova in un duminiu cusì male, induve u boiu è u sumere si pascenu? -Chì zitellu hè questu ?, Natale Carol
INNÒ seguitu di guardi. Nisuna legione d'angeli. Mancu u tappettu d'accolta di i Sommi Preti. Diu, incarnatu in carne, hè salutatu in u mondu da un boiu è da un sumere.
Mentre i primi Padri anu interpretatu queste duie creature cum'è simboliche di i Ghjudei è di i pagani, è cusì tutta l'umanità, una altra interpretazione hè venuta in mente à a messa di mezzanotte.
MUTU CUM'UN OXE
Ci porta u dulore. Lascia un viotu. Induce una cuscenza tribbulata. Eppuru, ci tornemu sempre: u listessu vechju peccatu. Iè, certe volte simu "muti cum'è un boiu" quandu si tratta di cascà sempre in e listesse trappule. Ci pentimu, ma dopu ùn riescimu micca à piglià i passi necessarii per impedì di cascà torna. Ùn evitemu micca l'occasione vicina di u peccatu, è cusì continuamente falanu torna in u peccatu. In verità, ci vole à cunfonde l'angeli!
Questu ùn hè micca più evidenti chì in u sensu cullettivu. Mentre continuemu à scartà da e nostre nazioni Diu è e leggi murali ch'ellu hà stabilitu, vedemu a nostra populazione diminuisce (in una "cultura di a morte"), a violenza cresce, u suicidiu cresce, l'avidità è a corruzzione crescenu, è e tensioni mundiali aumentanu. Ma ùn femu micca a cunnessione. Simu muti cum'è un boiu.
Nemmenu noi in questa era "intellettuale" è "illuminata" esaminemu da un puntu di vista storicu cumu u Cristianesimu hà trasfurmatu a civiltà, da i tempi di l'Imperu Rumanu finu à oghje. Hè un fattu simplice. Ma ci scurdemu prestu - o u più spessu - di sceglie micca vede. Mutu. Solu chjucu mutu.
Tuttavia, stu boi hè benvenutu in a stalla di u Signore. Ghjesù ùn hè micca vinutu per u pozzu, hè ghjuntu per i malati.
STUBBORN COMU UN CULU
Ddu sceccu raprisenta quelli di noi chì sò "testardi cum'è un sumere". Quellu appiccicatu à i vechji fiaschi chì rifiutemu di lascià andà, battendusi in capu cù un vechju stancu dui à quattru.
Oghje, Ghjesù dice:
Lascià andà. Ti aghju dighjà perdunatu per quellu peccatu. Fiducia in a mo Misericordia. Ti tengu caru. Questu hè u scopu di a mo venuta: piglià i to piccati per sempre. Perchè i purtate di ritornu in a stalla?
Hè dinò quella testardezza à chì Diu ci ami. Mi ricordu e parolle di un amicu chì una volta m'hà dettu: "Chì Diu ti tenga caru". Iè, curremu per fà questu attu o quellu, ma ùn lasciate mai à Diu fà un attu per noi. È l'attu ch'ellu vole fà hè amateci avà, cum'è simu. «Ma sò indegnu. Sò una delusione. Sò peccatore ", rispondemu.
È Ghjesù dice:
Ié, sì indignu, è sì peccatore. Ma ùn site micca una delusione! Site delusu quandu vedi un criaturu amparà à marchjà, ma poi cascà? O quandu vedi un nascitu chì ùn pò micca alimentassi? O un picculu chì pienghje in u bughju? Sì quellu zitellu. Aspettate più di ciò ch'è aspettu! Perchè solu eiu vi possu amparà à marchjà. Vi daraghju da manghjà. Ti cunsuleraghju in u bughju. Ti faraghju degnu. Ma duvete lasciami amassi!
A peghju testardezza hè a mancanza di vuluntà di vedeci in a luce Divina di a verità chì rivela u peccatu per liberà; per ricunnosce a nostra puvertà in spiritu, a nostra necessità di un Salvatore. Quasi tutti anu una parte in stu tipu di testardezza chì và cù un altru nome: Paccriscimentu. Ma questi cori dinò, Cristu accoglie in a so stalla.
Innò, ùn era micca un acula libera è in alza nè un lione putente è putente, ma un boi è culu chì Diu hà ammessu à a stalla di a so nascita.
Aiò, ci hè ancu speranza per mè.
Diu hè diventatu omu. Hè venutu à stà ind'è noi. Diu ùn hè micca luntanu: hè "Emmanuel", Diu-cun-noi. Ùn hè micca strangeru: hà una faccia, a faccia di Ghjesù. —PAPA BENEDETTU XVI, missaghju di Natale «Urbi et Orbi", 25 Dicembre, 2010