
IN u scialu di u pontificatu sortante, affettuosu, è ancu rivoluzionariu di San Ghjuvanni Paulu II, u cardinale Joseph Ratzinger hè statu lampatu sottu à una longa ombra quandu hà pigliatu u tronu di Petru. Mais ce qui marquerait bientôt le pontificat de Benoît XVI ne serait pas son charisme ou son humeur, sa personnalité ou sa vigueur - en effet, il était calme, serein, presque maladroit en public. Piuttostu, saria a so teologia invariabile è pragmatica in un tempu chì a Barca di Petru era assaltata da l'internu è fora. Saria a so percezione lucida è prufetica di i nostri tempi chì paria sguassate a nebbia davanti à a prua di sta Grande Nave ; è saria una ortodossia chì hà dimustratu una volta è una volta, dopu à 2000 anni di acque spessu tempestose, chì e parolle di Ghjesù sò una prumessa inviolabile:
A vi dicu, sì Petru, è nantu à questa roccia custruiscu a mo chjesa, è i puteri di a morte ùn prevaleranu micca contr'à ella. (Matt 16:18)
Cuntinuà lettura →