Giovane donna chì spazza, Vilhelm Hammershoi (1864-1916)
SÒ induvinendu chì a maiò parte di i mo lettori sentenu ch'elli ùn sò micca santi. Chì a santità, a santità, hè in fatti una impussibilità in sta vita. Dicemu: "Sò troppu debule, troppu peccatore, troppu fragile per mai cullà à i ranghi di i ghjusti". Avemu lettu Scritture cum'è e seguenti, è sentemu chì sò stati scritti nantu à una pianeta diversa:
... cum'è quellu chì vi hà chjamatu hè santu, siate santu in ogni aspettu di a vostra cundotta, perchè hè scrittu: "Siate santu perchè sò santu". (1 Pet 1: 15-16)
O un universu diversu:
Duvete dunque esse perfetti, cum'è u vostru Babbu celeste hè perfettu. (Matt 5:48)
Impussibule? Diu ci dumanderebbe-innò, cummandu noi-per esse qualcosa chì ùn pudemu micca? Oh iè, hè vera, ùn pudemu micca esse santi senza ellu, Quellu chì hè a surghjente di ogni santità. Ghjesù era francu:
Eiu sò a vigna, site i rami. Quellu chì ferma in mè è eiu in ellu darà assai frutti, perchè senza mè ùn pudete fà nunda. (Ghjuvanni 15: 5)
A verità hè - è Satanassu vole tene luntanu da voi - a santità ùn hè micca solu pussibule, ma hè pussibile avale avà.