A Notte Oscura


Santa Teresa di u Bambinu Ghjesù

 

LUISA a cunnosci per i so rosi è a simplicità di a so spiritualità. Ma pochi a cunnoscenu per a bughjura assoluta ch'ella caminava prima di a so morte. Suffrendu di tuberculosi, Santa Teresa di Lisieux hà ammessu chì, s'ella ùn avia fede, si sarebbe suicidata. Ella disse à a so infermiera:

Sò sorpresu chì ùn ci sia più suicidiu trà l'atei. - cum'è ripurtatu da Sister Marie di a Trinità; CatholicHousehold.com

À un mumentu datu, Santa Teresa parse prufetizà e tentazioni chì serianu venute chì simu avà sperimentate in a nostra generazione - quella di un "novu ateismu":

Sì sapessi solu chì penseri spaventosi mi ossessionanu. Pregate assai per mè affinchì ùn asculti micca u Diavule chì vole cunvince mi di tante bugie. Hè u ragiunamentu di i peghju materialisti chì hè impostu nantu à a mo mente. Più tardi, senza cessà di fà novi avanzamenti, a scienza spiegherà tuttu naturale. Avemu a ragione assoluta di tuttu ciò chì esiste è chì ferma sempre un prublema, perchè fermanu assai cose da scopre, ecc. Ecc. -Santa Teresa di Lisieux: E so Ultime Cunversazioni, Fr. John Clarke, citatu à catholictothemax.com

Parechji di i novi atei oghji puntanu versu Santa Teresa, Madre Teresa, ecc. Cum'è prova chì ùn eranu micca grandi santi, ma solu atei travestiti. Ma mancanu u puntu (fora di ùn avè alcuna comprensione di a teologia mistica): sti santi anu fattu micca si suicidanu in a so bughjura, ma, in fattu, sò diventati icone di pace è gioia, malgradu a purificazione ch'elli passavanu. En effet, Thérèse a témoigné :

Ancu Ghjesù ùn mi dà micca cunsulazione, mi dà una pace cusì grande chì mi face più bè! -Currispondenza Generale, Vol I, Fr. Ghjuvanni Clarke; cf. Magnificat, Sittembre 2014, p. 34

Diu priva l'ànima di sente a so presenza in modu chì l'anima si distacca sempre più da sè stessu è da e criature, preparandula per l'unione cun ellu mentre sustene l'anima cun una pace interiore. "Chì supera ogni intelligenza". [1]cf. Fil 4: 7

S'ellu vene vicinu à mè, ùn u vecu micca; s'ellu passa, ùn sò micca cuscente di ellu. (Job 9:11)

Stu apparente "abbandunamentu" da Diu ùn hè veramente micca abbandunamentu, postu chì u Signore ùn lascia mai a so sposa. Ma ferma quantunque una dolorosa "notte scura di l'anima". [2]A terminulugia "notte scura di l'anima" hè stata aduprata da Ghjuvanni di a Croce. Ancu s'ellu ci riferisce cum'è una intensa purificazione interiore chì precede l'unione cun Diu, a frase hè spessu usata liberamente per riferisce à quelle notti difficili di sofferenza chì tutti sperimentemu.

Perchè, o Signore, mi ricusate; perchè ammuccià da mè a to faccia ? (Salmu 88:15)

À u principiu di a mo scrittura apostolatu, quandu u Signore hà cuminciatu à insegnami nantu à ciò chì avia da vene, aghju capitu chì a Chjesa deve avà, cum'è corpu, passà per a "notte scura di l'anima". Chì andemu cullettivamente à entre in un periudu di purgazione in u quale, cum'è Ghjesù in Croce, ci senteremu cum'è se u Babbu ci abbandunessi.

Ma [a "notte scura"] porta, in vari modi pussibili, à a gioia ineffabile sperimentata da i mistici cum'è "unione nuziale". —POPE Ghjuvanni PAUL II, Novo Millennio Ineunte, Lettera Apostolica, n.30

Allora chì faremu?

A risposta hè di perde si. Hè di cuntinuà à seguità a vuluntà di Diu in tuttu. Quandu l'arcivescu Francis Xavier Nguyễn Văn Thuận hè statu chjosu per tredeci anni in prigiò cumuniste, hà amparatu u "secretu" di marchjà in u bughju di a suffrenza è di l'abbandunamentu apparente.

Dimenticendusi di noi stessi, lanciamu tuttu u nostru esse in ciò chì Diu ci dumanda in u mumentu presente, in u prossimu ch'ellu mette davanti à noi, motivatu solu da l'amore. Tandu, assai spessu videremu chì e nostre suffrenze spariscenu cum'è per qualchì magia, è solu l'amore ferma in l'anima. -Testimoniu di Speranza, p. 93

Iè, hè ciò chì santa Teresa intendeva per esse «piccola». Ma esse pocu ùn significheghja micca esse un schernu spirituale. Cum'è Ghjesù dice, avemu bisognu, in fattu, per esse risulutu:

Nimu chì mette una manu à l'aratu è feghja ciò chì era lasciatu ùn hè micca adattu per u Regnu di Diu. (Luke 9:62)

Micca menu cà i cattolici individuali cumuni ponu sopravvivere, cusì e famiglie cattoliche ordinarie ùn ponu sopravvivere. Ùn anu micca scelta. Devenu esse santu - chì significa santificatu - o sparisceranu. E uniche famiglie cattoliche chì resteranu vive è chì prospereranu à u XXIu seculu sò e famiglie di martiri. -A Beata Vergine è a Santificazione di a Famiglia, Servitore di Diu Fr. John A. Hardon, SJ

Allora preghemu à Ghjesù chì ci dessi a grazia di esse risoluti, per ùn rinunzià o caverna in u "tentazione di esse normale ", per andà inseme cù u flussu di u mondu è permettenu à a lampada di a nostra fede si estingue. Quessi sò i ghjorni di perseveranza... ma tuttu u celu hè da a nostra parte. 

 

Publicatu per a prima volta u 30 di Settembre di u 2014. 

 

LETTURA IN CORSO

 

 

Supportu u ministeru à tempu pienu di Mark:

 

Per viaghjà cun Mark in lu Avà Parolla,
cliccate nantu à u banner sottu per abbunà.
U vostru email ùn serà micca spartutu cù nimu.

Avà nantu à Telegram. Cliccate:

Seguitate Mark è i "segni di i tempi" ogni ghjornu nantu à MeWe:


Seguitate i scritti di Mark quì:

Ascolta nantu à u seguitu:


 

 

Print Friendly è PDF

Print Friendly, PDF è Email

Footnotes

Footnotes
1 cf. Fil 4: 7
2 A terminulugia "notte scura di l'anima" hè stata aduprata da Ghjuvanni di a Croce. Ancu s'ellu ci riferisce cum'è una intensa purificazione interiore chì precede l'unione cun Diu, a frase hè spessu usata liberamente per riferisce à quelle notti difficili di sofferenza chì tutti sperimentemu.
Posted in Home, SPIRITUALITÀ.