PRAIER hè un invitu à una relazione persunale cun Diu. In fattu,
... preghera is a relazione vivente di i figlioli di Diu cù u so Babbu ... -Catechisimu di a Chjesa Cattolica (CCC), n. 2565
Ma quì, duvemu esse attenti à ùn cumincià micca cuscente o inconscientemente à vede a nostra salvezza cum'è solu una materia persunale. Ci hè ancu a tentazione di fughje u mondu (contemptus mundi), piattatu finu à chì a Tempesta passa, mentre chì l'altri periscenu per mancanza di luce per guidalli in a so propria bughjura. Hè precisamente sti punti di vista individualisti chì dominanu u Cristianesimu mudernu, ancu in i circoli cattolici ferventi, è hà purtatu u Santu Babbu à trattà lu in a so ultima enciclica:
Cumu si puderia sviluppà l'idea chì u missaghju di Ghjesù hè strettamente individualisticu è destinatu solu à ogni persona solu? Cumu simu ghjunti à sta interpretazione di a "salvezza di l'anima" cum'è una fuga da a respunsabilità per l'inseme, è cumu simu ghjunti à cuncepisce u prugettu cristianu cum'è una ricerca egoista di salvezza chì ricusa l'idea di serve l'altri? —PATTIVA BENEDICTO XVI, Spe Salvi (Save In Hope), n. 16
A GRAN SPERA
Sò statu spessu cunduttu à qualificà l'eventi è l'avvenimenti futuri in i nostri tempi cum'è "grandi". Per esempiu, "U Grande Meshing"o u"I Grandi Pruvenzi"Ci hè ancu ciò chì u Santu Babbu chjama" a grande speranza. "È hè questu chì hè a vucazione primaria di ognunu di noi chì porta u titulu di" Cristianu ":
Speranza in un sensu cristianu hè sempre speranza ancu per l'altri. —PATTIVA BENEDICTO XVI, Spe Salvi (Save In Hope), n. 34
Ma cumu pudemu sparte sta speranza se ùn a possedemu micca noi stessi, o almenu ne rendimu contu? È per quessa hè necessariu chì noi prega. Perchè in a preghiera, u nostru core hè pienu di più in più fidi. È ...
A fede hè a sustanza di a speranza ... e parolle "fede" è "speranza" parenu scambiabili. —PATTIVA BENEDICTO XVI, Spe Salvi (Save In Hope), n. 10
Vidite induve andu cù tuttu què? Senza speru in u bughju chì vene, ci serà l'addisperu. Hè sta speranza in voi, questu luce di Cristu brusgiante cum'è una torcia nantu à una collina, chì tirerà anime dispirate à u vostru latu induve puderete puntà à Ghjesù, a speranza di a salvezza. Ma hè necessariu chì avete sta speranza. È ùn vene micca da solu sapendu chì campemu in tempi di cambiamentu drammaticu, ma da sapè ellu quale hè l'autore di u cambiamentu.
Siate sempre pronti à dà una spiegazione à chiunque vi dumanda una ragione di a vostra speranza. (1 Pet 3:15)
Mentre sta preparazione implica certamente esse mentalmente preparati à parlà "in stagione o fora", duvemu ancu avè qualcosa da dì! È cumu pudete avè qualcosa da dì se ùn sapete micca di ciò chì parlate? Cunnosce sta speranza hè di scuntralla. È di cuntinuà à scuntrà Si chjama prighera.
Spessu, particularmente di fronte à e prove è a secchezza spirituale, pudete micca sentimu cum'è avete fede o ancu speranza. Ma quì si trova una distorsione di ciò chì significa "avè fede". Forse questa nuzione hè stata influenzata da e sette evangeliche chì torcenu e Scritture à u so gustu - una "nomina è rivendica" teologia in a quale si deve travaglià in una "fede" di una spuma è riceve cusì tuttu ciò ch'ellu vole. Ùn hè micca ciò chì significa avè fede.
A SUSTANZA
In ciò chì hè una spiegazione monumentale di una Scrittura malinterpretata, u Santu Patre spiega u passaghju seguente di Ebrei 11: 1:
A fede hè a sustanza (ipostasi) di e cose sperate; a prova di e cose micca viste.
Sta parolla "hypostatis" duvia esse resa da u grecu à u latinu cù u termine sustanza o "sustanza". Hè cusì, sta fede in noi deve esse interpretata cum'è una realtà oggettiva - cum'è una "sostanza" in noi:
... ci hè dighjà prisente in noi e cose chì si speranu: tutta a vita vera. È precisamente perchè a cosa stessa hè dighjà presente, sta presenza di ciò chì hè da vene crea dinò certezza: sta "cosa" chì deve vene ùn hè ancu visibile in u mondu esternu (ùn "appare micca"), ma per via di u fattu chì, cum'è una realtà iniziale è dinamica, a purtemu in noi, una certa percezione di questu hè ancu avà esistita. —PATTIVA BENEDICTO XVI, Spe Salvi (Save In Hope), n. 7
Martin Luther, invece, hà capitu u termine, micca in questu sensu ughjettivu, ma in modu subjectivu cum'è una spressione di un internu attitudine. Questa interpretazione hè entrata in interpretazioni bibliche cattoliche induve in e traduzioni muderne u termine subjectivu "cunvinzione" hà rimpiazzatu a parolla oggettiva "prova". Tuttavia, ùn hè micca cusì precisu: speru in Cristu perchè aghju dighjà a "prova" di sta speranza, micca solu una cunvinzione.
Questa fede è speranza hè una "sustanza" spirituale. Ùn hè micca qualcosa chì travagliu cù argumenti mentali o pensamentu pusitivu: hè un donu di u Spìritu Santu datu in u Battesimu:
Hà messu u so sigillu nantu à noi è ci hà datu u so Spìritu in i nostri cori cum'è garanzia. (2 Cor 1:22)
Ma senza preghiera, tirendu a sapa di u Spìritu Santu da Cristu a Vigna in a mo ànima, u donu pò diventà oscuratu da una cuscenza sorda o ancu persu per rigettu di a fede o di u peccatu murtale. Attraversu a preghiera - chì hè una cumunione d'amore - sta "sustanza" hè aumentata, è cusì, cusì hè ancu a mo speranza:
A speranza ùn ci delude micca, perchè l'amore di Diu hè statu versatu in u nostru core per mezu di u Spìritu Santu chì ci hè statu datu. (Rom 5: 5)
Sta sustanza hè l '"oliu" cù chì riempimu e nostre lampade. Ma perchè a sustanza hè di origine Divina, ùn hè micca qualcosa chì pudete acquistà solu per forza di volontà cum'è chì Diu fussi una macchina distributrice cosmica. Piuttostu, hè diventendu zitellu di l'umiltà è circendu prima u regnu di Diu sopra tuttu, soprattuttu per via di a preghera è di a Santa Eucaristia, chì "l'oliu di a gioia" hè riccu versatu in u vostru core.
Speranza per altri
Cusì vedi, u Cristianesimu hè un viaghju in u soprannaturale,
o piuttostu, u Supernatural viaghja in l'anima: Cristu vene cù u Patre in u core di quellu chì face a so vulintà. Quandu accade, Diu ci cambia. Cumu ùn possu cambià quandu Diu face a so casa in mè è diventu un tempiu di u Spìritu Santu? Ma cum'è aghju scrittu in Esse Risoltu, sta grazia ùn vene micca à bon pattu. Hè liberatu per mezu di una rinuncia cuntinua di sè stessu à Diu (fede). È a grazia (speranza) hè data, micca solu per noi stessi, ma ancu per l'altri:
Prigà ùn hè micca di passà fora di a storia è di ritirà si in u nostru angulu privatu di felicità. Quandu preghemu currettamente, simu sottumessi à un prucessu di purificazione interiore chì ci apre à Diu è cusì ancu à i nostri cumpagni umani ... In questu modu simu sottumessi à quelle purificazioni da chì simu aperti à Diu è sò preparati per u serviziu di i nostri cumpagni omi umani. Diventemu capaci di a grande speranza, è cusì diventemu ministri di speranza per l'altri. —PATTIVA BENEDICTO XVI, Spe Salvi (Save In Hope), n. 33, 34
In altre parolle, diventemu pozzi di vita da quale altri ponu beie di a Vita chì hè a nostra speranza. Ci vole à diventà pozzi vivi!
LETTURA IN LÀ: