DONNA sta Scrittura hà qualcosa à chì vede cù u sensu d'urgenza chì sentu in lettere di u mondu sanu:
Quaranta anni aghju suppurtatu quella generazione. Aghju dettu: "Sò un populu chì u core si svia è ùn cunnosce micca e Mie vie". Allora aghju ghjuratu in a mo rabbia: "Ùn entreranu micca in u mo riposu". (Salmu 95)
In i numerosi livelli multidimensionali di e Scritture, stu passaghju hè statu cumpiitu in parechje manere sfarenti in vari tempi storichi. Hè stata cumpiita in u desertu quandu Diu hà parlatu sta parolla à l'Israele è hà sbagliatu a so entrata in a terra prumessa. Si hè ancu compiutu guasi quaranta anni dopu à e Penticoste quandu u tempiu di Ghjerusalemme hè statu distruttu.
È avà in a nostra generazione, quandu avemu toccu à a fine di questu annu, vedemu chì sò passati quaranta anni chì u Spìritu Santu hè statu spartu in u Rinnovu Carismaticu in u 1967; quaranta anni dapoi chì Israele hè diventatu torna una nazione in a Guerra di i Sei Ghjorni di u 1967; sò guasi quaranta anni da a fine di u Vaticanu II; è in pochi mesi, faranu quarant'anni dapoi Humanae Vitae- l'avvertimentu enciclica papale contr'à l'usu di u cuntrollu di e nascite.
Dapoi, u Rinnovu hè sopratuttu mortu; Israele hè à u centru di e guerre è di i rumori di guerre; a Chjesa hè à mezu à un'apostasia, s'ellu ùn hè A Grande Apostasia, dopu à l'abusi dapoi l'ultimu Cunsigliu; è a cascata di a disubbidienza à l'enciclica di Papa Paulu VI hà cacciatu e cunsequenze ch'ellu hà previstu chì si averebbe da abbraccià u cuntrollu di e nascite: abortu rampante, divorziu è pornografia.
Chì ora hè?
U tempu di guardà è pregà.
LETTURA IN LÀ: