Induve u Celu Tocca a Terra

PARTE VII

campanile

 

IT Avia da esse a nostra ultima messa à u Monasteru prima di a mo figliola è di vultà in Canada. Aghju apertu a mo missaletta à u 29 d'Agostu, u Memoriale di A Passione di San Ghjuvan Battista. I mo penseri sò andati à parechji anni fà quandu, mentre pregava davanti à u Santissimu Sacramentu in a cappella di u mo direttore spirituale, aghju intesu in u mo core e parolle, "Vi dò u ministeru di Ghjuvan Battista ". (Forse per quessa aghju intesu chì a Madonna mi chjamava cù u stranu soprannomu "Juanito" durante stu viaghju. Ma ramintemu ciò chì hè accadutu à Ghjuvan Battista à a fine ...)

"Allora chì vulete amparà oghje, Signore?" Aghju dumandatu. A mo risposta hè venuta un mumentu dopu quandu aghju lettu sta breve meditazione da Benedettu XVI:

U compitu postu davanti à u Battista mentre era in prigiò era di divintà benedettu da st'accettazione senza dubbitu di l'oscura vuluntà di Diu; per ghjunghje à u puntu di ùn dumandà più per una chiarezza esterna, visibile, inequivoca, ma invece di scopre à Diu precisamente in a bughjura di stu mondu è di a so vita, è diventà cusì prufundamente benedettu. Ghjuvanni, ancu in a so cellula di prigiò, hà avutu à risponde una volta è di novu à a so propria dumanda Metanuia... »Deve aumentà; Devu diminuì ' (Ghjn 3:30). Cunnisceremu Diu à u puntu chì simu liberati da noi stessi. —PAPA BENEDETTU XVI, Magnificat, Luni, 29 d'Agostu, 2016, p. 405

Eccu un riassuntu prufondu di l'ultimi dodici ghjorni, di ciò chì a nostra Signora insegnava: duvete esse svuotatu di sè per esse pienu di Ghjesù-chì vene. [1]cf. Caru Babbu Santu ... Hè venutu! A nostra Signora stava dicendu chì duvemu campà profondamente è deliberatamente ciò ch'ella insegna: a strada di autoannientamentu-è per ùn avè paura di questu.

In verità, dapoi quellu ghjornu, qualcosa hè "cambiatu" in a mo vita. U Signore furnisce di più in più croce per fà sta auto-annientazione. Cumu? Per opportunità di rinuncia my "Diritti", per rinuncià my via, my privileggi, my desideri, my reputazione, ancu u mo desideriu di esse amatu (postu chì questu desideriu hè spessu contaminatu da l'ego). Hè una vuluntà d'esse incompresu, pensatu male, d'esse dimenticatu, messu da cantu, è inosservatu. [2]Una di e mo preghere preferite hè a Litania di l'umiltà.  E questu pò esse doloroso, ancu spaventosu, perchè hè veramente a morte di sè. Ma eccu a chjave per chì questu ùn hè micca veramente una cosa terribile: a morte di u "vechju eu" coincide cù a nascita di u "novu eu", a maghjina di Diu in quale simu stati creati. Cum'è Ghjesù hà dettu:

Perchè quellu chì vole salvà a so vita a perderà, ma quellu chì perde a so vita per via di mè a salverà. (Luke 9:24)

Eppuru, ci hè un cuntestu incredibile per tuttu què - quellu chì simu cusì privilegiati, cusì benedetti per esse in questa ora. Ed hè chì a Madonna si prepara un picculu restu (è hè chjuca solu perchè pochi stanu à sente) per un speciale benedizzione, un rigalu speciale chì, secondu i missaghji appruvati d'Elizabeth Kindelmann, ùn hè mai statu datu cum'è tale "postu chì a Parolla hè diventata Carne.»Ma per riceve stu novu rigalu, duvemu essenzialmente diventà copii di ella.

U servitore di Diu Luis Maria Martinez, u defuntu Arcivescu di a Città di Messicu, l'hà dettu:

... un novu amore, un novu pussessu, richiede una nova resa, più generosa, più fiducia, più tenera chì mai. È per una tale resa hè necessariu un novu scurdamentu, unu pienu è perfettu. Ripusà in u Cori di Cristu hè di sottumessi è perde si in ellu. Per questi uttenimenti celesti l'ànima deve sparisce in l'uceanu di l'oblit, in l'uceanu di l'amore. —È Solu Ghjesù da Sr. Maria St. Daniel; citatu in Magnificat, Sittembre, 2016, p. 281

Santa Teresa di Calcutta dicia chì a suffrenza hè u "basgiu di Cristu". Ma puderiamu esse tentati à dì: "Ghjesù, smette di basgiammi!" Hè perchè noi capisce male ciò chì significa. Ghjesù ùn permette micca chì a sofferenza venga in u nostru modu perchè a sofferenza, in sè, hè una bona. Piuttostu, a suffrenza, s'ella hè abbracciata, annichilisce tuttu ciò chì sò "eiu" in modu chì possu avè più di "ellu". È più aghju di Ghjesù, più seraghju felice. Eccu u secretu di a cristiana per soffre! A Croce, quandu hè accettata, porta à una gioia è una pace più profonde - u cuntrariu di ciò chì u mondu pensa. Eccu u saviezza di a Croce.

U missaghju di a Madonna in questi "tempi di fine" hè cusì incredibile, cusì quasi incomprensibile, chì l'angeli tremanu tramindui è si rallegranu. È u messagiu hè questu: attraversu a nostra cunsacrazione à Maria (chì significa diventà copie d'ella fiducia, umiltà, e ubbidenza), Diu hà da fà di ogni anima fidela una nova "Cità di Diu".

Cusì era u missaghju di novu di a prima lettura quellu ghjornu:

A parolla di u Signore mi hè ghjunta cusì: Cinghje i lombi; arrizzati è dilli tuttu ciò chì ti cumandu. Ùn siate micca schiacciati davanti ad elli; perchè sò eiu oghje chì ti anu fattu una cità furtificata... Luttanu contr'à voi, ma ùn vi prevaleranu micca. perchè sò cun voi per liberallu, dice u Signore. (Ghjeremia 1: 17-19)

A Cità di Diu. Hè ciò chì ognunu di noi deve diventà per mezu di a Madonna trionfu. Hè a tappa finale di u viaghju di purificazione di a Chjesa per fà di ella una Sposa pura è senza difetti per entrà in u so statu definitivu in u Celu. A Beata Vergine Maria hè un "prototipu", "specchiu" è "maghjina" di ciò chì a Chjesa hè, è hà da diventà. Ascoltate attentamente e parolle profetiche di San Luigi di Montfort, perchè credu chì stanu cumincendu à esse realizzate avà in mezu à noi:

U Spìritu Santu, truvendu u so caru Sposu prisente torna in l'anime, falerà in elli cun grande putenza. Li riempirà cù i so doni, in particulare a saviezza, per mezu di i quali produrranu meraviglie di grazia ... quella età di Maria, quandu parechje anime, scelte da Maria è date da l'Altissimu Diu, si piatteranu cumpletamente in u so fondu anima, diventendu copie vive d'ella, amendu è glurificendu à Ghjesù.

Ci hè datu ragione per crede chì, versu a fine di i tempi è forse più prestu di ciò chì aspettemu, Diu hà da alzà persone piene di Spiritu Santu è impregnate di u spiritu di Maria. Attraversu elli Maria, Regina a più putente, farà grandi meraviglie in u mondu, distruggendu u peccatu è istituendu u regnu di Ghjesù u so Figliolu nantu à e RUINE di u regnu curruttu chì hè sta grande Babilonia terrena. (Rev.18: 20) —St. Luigi di Montfort, Trattatu nantu à a Vera Devozione à a Santissima Vergine, n. 58-59, 217

Hè per quessa, durante u mo tempu à u munasteru, e parolle di Efesini chì Diu ci hà datu "ogni benedizzione spirituale in u celu "mi hè vinutu vivu. [3]cf. Efesini 1: 3-4 Sò un ribombu di e parolle parlate à Maria à l'Annunziata: "Salve, pienu di grazia ".

L'espressione "piena di grazia" indica quella pienezza di benedizione menzionata in a Lettera di Paul. A Lettera implica ancu chì "u Figliolu", una volta per tutte, hà direttu u dramma di a storia versu a benedizzione. Per quessa, Maria, chì l'hà parturitu, hè veramente "piena di grazia" - diventa un segnu in a storia. L'anghjulu hà salutatu Maria è da tandu hè chjaru chì a benedizzione hè più forte cà a maladizzione. U segnu di a donna hè diventatu u segnu di a speranza, purtendu a strada di a speranza. —Cardinale Ratzinger (BENEDIT XVI) Maria: Iè di Diu à l'omu, p. 29-30

Ié, u segnu di a Donna vestuta di sole hè diventatu l "Segnu di i tempi". È cusì, cum'è San Ghjuvan Paulu II hà insignatu ...

Maria ferma cusì davanti à Diu, è ancu davanti à l'umanità sana, cum'è a segnu immutabile è inviolabile di l'elezzione di Diu, parlatu in a Lettera di Paul: "In Cristu ci hà sceltu ... prima di a fundazione di u mondu ... Ci hà destinatu ... per esse i so figlioli" (Ef 1: 4,5). Questa elezzione hè più putente ch'è qualsiasi sperienza di u male è di u peccatu, di tutta "l'inimicizia" chì marca a storia di l'omu. In questa storia Maria ferma un segnu di speranza sicura. -Redemptoris Mater, micca. 12

... chì hè per quessa ch'ellu ci hà continuamente esortatu à "ùn abbiate paura! "

 

A CASA DI U VIAGHJU ... È ALTRE

U mo tempu à u monasteru era una sperienza viva di e parolle di Cristu in u Vangelu di Ghjuvanni:

Quellu chì crede in mè, cum'è dice a scrittura: "I fiumi d'acqua viva scurreranu da ellu". (Ghjuvanni 7:38)

Aghju betu da queste acque à tanti livelli, da anime è sperienze diverse. Ma avà, Ghjesù a dice tù è eiu duvemu preparà noi stessi per diventà questi pozzi viventi di grazia-o esse spazzati in u diluviu satanicu chì travaglia u nostru mondu, trascinendu parechje anime à a perdizione. [4]cf. U Tsunami Spirituale

Appena aghju abbandunatu u munasteru, aghju cuminciatu à sente a gravità di a carne, u pesu di u mondu induve campemu. Ma hè precisamente in quella realità chì aghju vistu, per l'ultima volta, una parabola di tuttu ciò chì m'anu amparatu ...

In u nostru ritornu à l'aeroportu, avemu avvicinatu a fruntiera Messicana / SU in una longa fila di vitture. Era un dopu meziornu caldu è umidu in Tijuana quandu ancu l'aria condizionata pudia à pena attraversà u calore soffocante. Trascendendu à fiancu à i nostri veiculi era u situ cumunu di vinditori chì vendevanu tuttu, da i cookies à crucifissi. Ma di tantu in tantu, un panhandler passava per i veiculi sperendu una muneta o duie.

Mentre eramu in traccia di passà per a fruntiera, un omu in sedia à rotelle apparve parechje vitture davanti. E so bracce è e so mani eranu cusì severamente handicapate da guasi li rendenu inutili. Eranu infilati à fiancu à u so corpu cum'è ale tale chì l'unicu modu per pudè manuvra trà e vitture in a so sedia à rotelle era cù i so pedi. Fighjulava cum’ellu si scruccunava goffamente attraversu u pavimentu caldu sottu à u sole ardente di meziornu. Infine, una finestra di furgone s'hè aperta, è avemu vistu cumu qualchissia mette un soldu in a manu di u poveru omu, mette una arancia à u so fiancu è mette una buttiglia d'acqua in a tasca di a camicia.

Di colpu, a mo figliola lasciò u nostru veìculu è si n'andò versu questu omu infirmatu, chì era sempre parechji veiculi davanti à noi. Allungò a manu è li tuccò a manu è li parlò qualchì parolla, è dopu messe qualcosa in tasca. Si ne hè vultata in u nostru furgone induve noi altri, guardendu tuttu què si svolge, si pusavanu in silenziu. Quandu a linea di vittura hà avanzatu, avemu finalmente aghjuntu à l'omu. Quand'ellu era ghjustu accantu à noi, a porta si aprì di novu, è a mo figliola si n'andò di novu. Aghju pensatu à mè stessu: "Chì diavule ella face?" Intrì in a stacca di l'omu, cacciò a buttiglia d'acqua è cuminciò à dalli da beie.

Per l'ultima volta in Messicu, e lacrime mi riempianu l'ochji mentre u vechju sgrignava orechja à orella. Perchè l'era amatu finu à l'ultima goccia, è ellu, per un mumentu, truvò rifugiu in a Cità di Diu.

 

  

Vi ringraziu per avè sustenutu stu apostolatu.

 

Viaghjà cun Mark in u lu Avà Parolla,
cliccate nantu à u banner sottu per abbunà.
U vostru email ùn serà micca spartutu cù nimu.

NowWord Banner

 

  

 

Print Friendly, PDF è Email

Footnotes

Footnotes
1 cf. Caru Babbu Santu ... Hè venutu!
2 Una di e mo preghere preferite hè a Litania di l'umiltà.
3 cf. Efesini 1: 3-4
4 cf. U Tsunami Spirituale
Posted in Home, L'ERA DI A PACE, DOVE CIELU TOCCA.