Perchè u fiume si gira?


Fotografi in Staffordshire

 

PERCHÈ Diu mi lascia soffre cusì? Perchè ci sò tanti ostaculi à a felicità è crescenu in santità? Perchè a vita deve esse cusì dulurosa? Mi pari chì andessi da valle in valle (ancu se sò chì ci sò cime trà mezu). Perchè, Diu?

 

U RIVIERU GIRU

Parechji fiumi maiò partenu da i ghiacciai muntagnoli, è trovanu a so strada per terra versu u mare o in una mansa di affluenti è laghi. Stu grande vulume d'acqua ùn taglia micca solu una linea dritta à u so scopu apparente; piuttostu si ventu è si torce è si piega pigliendu un viaghju apparentemente infinitu. In u so caminu, scontra numerosi ostaculi è barriere chì sembranu subitu impedisce a so avanzata ... ma cume ogni ostaculu cede a via à l'acqui, un novu chjassu hè falsificatu, è u fiume avanza.

Cusì hè statu cun l'Israele quandu Diu li hà purtatu fora d'Egittu, attraversu u Mari Rossu è in u desertu. U so viaghju in a Terra Promessa duverebbe esse statu una questione di ghjorni. Invece, durò quaranta anni. Perchè Diu pare piglià a "longa strada"? Perchè ùn hà micca guidatu immediatamente l'Israeliti, in mezzu di e so lode è di rallegramentu per a so liberazione da Faraone, in a terra chì scorri da latte è meli?

Perchè, o Ghjesù, permete chì e mo vittorie è gioie falinu in manu à briganti chì mi lascianu sbattulatu è brusgiatu da a strada? Cum'è u poveru omu in a vostra parabola, sò solu per una piacevule passeggiata. Ùn bramu chè pace è tranquillità è una semplice esistenza. Quale sò sti fantasmi chì scendenu nantu à mè trasformendu ghjornu in notte, u prufume di a mattina in u fumu di u dulore, è u caminu una volta chjaru in una muntagna di guai? O Diu, perchè sembri cusì luntanu - tu chì eri u mo cumpagnu di viaghju? Induve site andatu? Perchè, quandu l'Oceanu pareva solu al di là di l'orizonte, m'avete giratu ind'u disertu seccu è solitu?

 

U FUVU DI A VITA

Ghjesù disse:

Quellu chì crede in mè ... "Da u so core scorreranu fiumi d'acqua viva". (Ghjuvanni 7:38)

U vostru core hè cum'è un paisaghju crudu, è u Spìritu Santu, chì hè questu Fiume di Vita, cumencia à scorri da u vostru Battesimu, mudellendu è contornendu a vostra anima mentre Ellu scorri. Perchè ancu se u nostru peccatu hè lavatu, e nostre anime sò sempre sottumesse à a debbulezza di a carne, à l'inclinazione versu e passioni, "tuttu ciò chì hè in u mondu, lussuria sensuale, attrazione per l'ochji, è una vita pretenziosa ...»(1 Ghjuvanni 2:16).

Da induve venenu e guerre è da induve venenu i cunflitti trà voi? Ùn hè micca da e vostre passioni chì facenu a guerra in i vostri membri? (Ghjacumu 4: 1)

Sta guerra interna hè a cunsequenza di quella prima "diga" custruita da Adamu è Eva, quella ostruzione uriginale chì hà fattu un colpu murtale à u riflussu è a marea di grazia chì scurria trà l'omu è u so Creatore. Finu à tandu, l'omu è u so Diu eranu in unione a manera chì una spiaggia è l'oceanu si mischjanu è si sovrapponu. Ma u peccatu hà postu un paisaghju muntagnolu di distanza trà noi è a santità di Diu. Perchè simu fatti à l'imaghjina di Diu, fatti cù u donu di a ragione, di a cuscenza è di u libru arbitru - facultà chì detenenu u putere di cummette un gran male è sottumessi à l'ingannimentu - a ferita hè profonda ... cusì profonda chì Diu avia da more in a nostra carne per cumincià a ristaurazione di a so amata creazione. In Ghjesù, avemu trovu a nostra guarigione è liberazione.

Ancu se a nostra salvezza pò esse ottenuta in un mumentu unicu in u Battesimu, a nostra santificazione ùn hè micca (perchè tutti finiscemu per peccà). L'anima umana hè un vastu misteru chì mancu l'omu stessu pò cunquistà. Solu Diu pò. È cusì, u Spìritu Santu hè statu mandatu cum'è u nostru Avucatu, u nostru Aiutante, per riconfigurà è mudificà torna in u mudellu divinu in u quale eramu stati creati, un mudellu chì hè, in una parolla, amuri. U Spìritu Santu vene cum'è un fiume chì si precipita per rinfrescacci in a maghjina in a quale eramu sempre stati destinati à diventà.

Ma quantu sò l'ostaculi à l'amore! Quante barriere ci sò per a donazione di sè è a carità! Ed hè per questa ragione chì suffrimu. Non perchè Diu stia punendu a punizione per ogni nostra infrazione, ma per via di a sofferenza, l'amore di sè hè sbulicatu da e forze putenti di u Fiume di a Vita. Più u vechju sè cede a piazza à u novu, più diventemu noi stessi-Chì eramu stati veramente creati per esse. Più simu noi stessi, più simu capaci di unioni cun Diu, capaci di quella gioia è di pace è amore chì hè a so essenza. È questu prucessu hè doloroso. Hè un prucessu chì deve, in realtà, spogliarci cumpletamente da u vechju sé per vestiteci di u novu.

 

RAPIDI ROARING

Hè difficiule di vede què in mezu à un prucessu. Hè difficiule di percepisce in mezu à a tentazione chì ciò chì sto supperendu, se perseveru, in realtà mi porta sempre più vicinu à l'Oceanu Infinitu. À quellu tempu, tuttu ciò chì vedu è sentu sò e tremende onde di dubbitu, e tentative gocce in peccatu, e rocce frastagliate di bugie è di culpabilità. Mi sentu cum'è se mi fessi casuale in u currente di a vita chì nè premia u bè nè castiga u male, ma hè solu un sviluppu caoticu di ogni mumentu finu à a mo morte.

Ma a verità hè, stu fiume putente crea un paisaghju di bellezza in ellu. Mentre tuttu ciò chì possu vede à u mumentu sò e rocce chì cascanu è l'arburi caduti da i colpi di queste onde massicce, in verità, ci hè una cosa meravigliosa chì accade in a mo anima se continuu à stà in u prucessu. (Ié, pudete peccà è cascà è inciampà in permanenza. Ma se riturnate continuamente à Diu cun un core sinceru, site in traccia!) U puntu hè questu: Diu vi hà creatu per esse bella, per esse felice, per esse santu. Ellu hè più interessatu à vede a vostra perfezzione ch'è voi è eiu perchè ellu sà quantu e nostre anime ponu esse belle! Questu, in fattu, hè un ferita prufonda in u core di Diu ... Diu, bramendu di vede a vostra anima più vicina à a Sua, avendu sete di un tempu quandu l'avresti amatu cun tuttu u vostru core, anima, mente è forza, perchè allora sarete pienu umanu, allora si rende contu di u vostru più grande putenziale ! Ma quantu luntanu pare questu quandu mi guardu in u specchiu. È Diu a sà dinò. Sà quantu sò intristitu quandu mi allungu per ellu ... ma parenu cascà à l'infinitu luntanu da i so bracci.

Ùn àbbia paura di u vostru Salvatore, o anima peccatrice. Facciu u primu muvimentu per vene à voi, perchè sò chì da solu ùn site micca capaci di alzà vi à mè. Zitellu, ùn scappate micca da u vostru Babbu; siate disposti à parlà apertamente cù u vostru Diu di misericordia chì vole parlà parolle di perdonu è pruduce e so grazie nantu à voi. Quantu hè cara per mè a to anima! Aghju scrittu u vostru nome nantu à a mo manu; site incisu cum'è una ferita prufonda in u mo core. -Misericordia Divina in A Mi ànima, Ghjurnale di Santa Faustina, n. 1485

U mo amatu fratellu è surelle, ci hè una cosa chì duvete fà. Ancu quandu site cumpletamente privu di virtù, ancu quandu site davanti à Diu cù e mani viote è u core macchiatu cum'è un mendicante à a porta di una suppa cucina ... duvete fiducia. Fiducia in l'amore di Diu è pianu per voi. Scrivu ste parolle cù una certa santa paura in core. Perchè sò chì alcune anime seranu troppu fieru di fidà si, troppu fieru per umilià si cum'è un zitellu è gridà à u so Diu ... è passeranu un'eternità di rabbia è orgogliu è odiu versu u so Creatore.

Ma avà, stu mumentu, u fiume fiurisce in a vostra anima mentre leghjite ste parolle. A muntagna di i guai intornu à voi pò avè l'impressione di spinghje, chì a curva in u lettu di u fiume hè troppu per voi, troppu dulurosa, troppu sola. Ma quì ùn si pò vede; ùn pudete micca vede a grande Foresta di Grazie chì stende al di là di sta curva o i vasti Prati di Virtù chì stanu davanti à voi. Ci hè solu un modu per sta risurrezzione di u "novu eu", è hè di cuntinuà per sta strada, in questa Valle di l'ombra di a morte, in un spiritu di fiducia. Hè a via di a Croce. Ùn ci hè altra via.

O anima impregnata di bughju, ùn dispirassi, Tuttu ùn hè ancu persu. Venite è cunfidate à u vostru Diu, chì hè amore è misericordia. - n. 1486

I pò sentimu Diu parlendu ste parolle mentre li scrivu, è se pudessi discrive vi u assolutu amate in elli, e vostre paure svanirianu cum'è nebbia in fiamme! Ùn àbbia paura! Ùn àbbia paura di sta suffrenza, chì mancu una goccia d'ella hè stata permessa in a vostra vita senza a vulintà permissiva di Diu. Tuttu hè urdinatu per sculpisce in voi, è senza, un'anima chì hè bella, un'anima chì hè viva, un'anima chì hà a capacità di cuntene à Diu.

Chì tippu di cristianu serebbe sì ùn ci fussi nisun dulore in a vostra vita? Aspettatelu, dunque, è benvenitelu, perchè u dulore hè cum'è un focu mandatu da Diu per purificà a vostra anima, u vostru core è a vostra mente. Per via di questu, pudete cessà di esse egocentricu, è andà per tutti i vostri fratelli è surelle. Dunque quandu ci hè dulore in a vostra vita, pruvate à aghjunghje e parolle, "Lode à Diu per u dulore!"- Serva di Diu, Catherine de Hueck Doherty, Grazia in Ogni Stagione

Rendi grazie in tutte e circustanze perchè Ellu ùn ti hà micca abbandunatu. (Induve anderebbe quellu chì hè in ogni locu?) Ma s'ellu hè cun voi, hè sempre in tale manera chì ùn viola micca a vostra vuluntà. Piuttostu aspetta, in una attesa sete, chì ti avvicini à ellu:

Avvicinati à Diu è Ellu si avvicinerà à voi. (Ghjacumu 4: 8)

È Ghjunghjerà torna cum'è un Fiume Vivente putente, putente, amante, paziente, gioiosu è misericurdiosu per cuntinuà quellu travagliu ch'ellu hà digià principiatu è chì porterà à compie u ghjornu di u Signore.

A mo misericordia hè più grande chè i vostri peccati è quelli di u mondu sanu. Quale pò misurà a misura di a mo buntà? Per tè sò falatu da u celu à a terra; per tè mi sò permessu d'esse inchjudatu à a croce; per tè lasciu chì u mo Sacru Cuore sia trafalatu cù una lancia, aprendu cusì a fonte di misericordia per voi. Venite, allora, cun fiducia per tirà grazie da sta funtana. Ùn ricusu mai un core cuntrititu. A vostra miseria hè sparita in u fondu di a mo misericordia. Ùn liticate micca cun mè per a vostra miseria. Mi darete piacè sì mi lasciate tutti i vostri guai è dulori. Cumperaghju nantu à voi i tesori di a mo grazia. -Misericordia Divina in A Mi ànima, Ghjurnale di Santa Faustina, n. 1485

Ancu quandu cammina per una valle scura, ùn temu nisun male perchè site à u mo latu ... (Salmu 23: 4)

 

Print Friendly, PDF è Email
Posted in Home, SPIRITUALITÀ e nella , , , , , , , , , .

Comments sò chjusi.