DIN o scrisoare pe care am primit-o recent:

Am citit scrierile tale de 2 ani și simt că sunt pe drumul cel bun. Soția mea primește locuații și o mare parte din ceea ce scrie este paralel cu al tău.

Dar trebuie să vă împărtășesc faptul că și soția mea și cu mine am fost atât de descurajați în ultimele câteva luni. Ne simțim ca și cum am pierde bătălia și războiul. Uită-te în jur și vezi tot răul. Parcă Satana câștigă în toate domeniile. Ne simțim atât de ineficienți și atât de plini de disperare. Ne vine să renunțăm, într-un moment în care Domnul și fericita mamă au cel mai mult nevoie de noi și de rugăciunile noastre !! Simțim că devenim „un dezertor”, așa cum se spunea într-una din scrierile tale. Postesc în fiecare săptămână de aproape 9 ani, dar în ultimele 3 luni am reușit să o fac doar de două ori.

Vorbești despre speranță și victoria care vine în lupta Marcu. Aveți cuvinte de încurajare? Pentru cat timp va trebui să suportăm și să suferim în această lume în care trăim? 

Continuați lectura →

Podcast: Joacă în fereastră nouă | Descarcă

THE corpul are nevoie în mod constant de o sursă de energie, chiar și pentru sarcini simple precum respirația. Așa și sufletul are nevoi esențiale. Astfel, Isus ne-a poruncit:

Rugați-vă întotdeauna. (Luca 18: 1)

Spiritul are nevoie de viața constantă a lui Dumnezeu, de felul în care strugurii trebuie să atârne de viță de vie, nu doar o dată pe zi sau duminica dimineața timp de o oră. Strugurii trebuie să fie pe viță de vie „fără încetare” pentru a se coace până la maturitate.

Continuați lectura →

AS corpul are nevoie de hrană pentru energie, la fel și sufletul are nevoie de hrană spirituală pentru a urca pe Muntele Credinței. Mâncarea este la fel de importantă pentru organism ca și respirația. Dar ce zici de suflet?

ALIMENTAREA SPIRITUALĂ

Din Catehism:

Rugăciunea este viața inimii noi. —CCC, nr. 2697

Dacă rugăciunea este viața inimii noi, atunci moartea inimii noi este fără rugăciune- la fel cum lipsa de hrană înfometează corpul. Aceasta explică de ce atât de mulți dintre noi catolici nu urcăm pe munte, nu creștem în sfințenie și virtute. Venim la Liturghie în fiecare duminică, aruncăm doi dolari în coș și uităm de Dumnezeu în restul săptămânii. Sufletul, lipsit de hrană spirituală, începe să moară.

Continuați lectura →

POATE ești copleșit de multitudinea de căi spirituale despre care ai auzit și despre care ai citit. Creșterea în sfințenie este chiar atât de complicată?

Dacă nu te întorci și nu devii ca niște copii, nu vei intra în împărăția cerurilor. (Matei 18: 3)

Dacă Isus ne poruncește să fim precum copiii, atunci calea către Cer trebuie să fie accesibilă de un copil.  Trebuie să poată fi atins în cele mai simple moduri.

Este.

Isus a spus că trebuie să rămânem în El așa cum o ramură rămâne pe viță, pentru că fără El nu putem face nimic. Cum rămâne ramura pe viță?

Continuați lectura →

DE CE ești fixat pe micii nori de furtună?

Căci asta sunt ... Marea Înșelăciune, il Lumină falsă, il Falși profeți... nori de furtună, care pentru ochiul uman par enorm. La fel este și cu încercările tale personale. Se pare că îl ascund pe Fiul ... dar sunt cu adevărat?

Continuați lectura →

POATE este pentru că are cam aceeași înălțime. Poate pentru că ordinea ei îi caută pe cei neajutorați. Orice ar fi, când am cunoscut-o pe maica Paul Marie, ea mi-a amintit de maica Tereza. Într-adevăr, teritoriul ei este „străzile noi din Calcutta”.

Continuați lectura →

Publicat pentru prima dată pe 25 decembrie 2006 ...

ACESTEA mâini. Atât de mic, atât de mic, atât de inofensiv. Erau mâinile lui Dumnezeu. Da, am putea să privim mâinile lui Dumnezeu, să le atingem, să le simțim ... tandre, calde, blânde. Nu erau un pumn strâns, hotărât să aducă dreptate. Erau mâinile deschise, dispuși să apuce pe oricine le-ar ține. Mesajul a fost următorul: 

Continuați lectura →

ACOLO a fost atât de puțin timp. Un grajd era tot ce puteau găsi Maria și Iosif. Ce i-a trecut prin minte Mariei? Știa că naște Mântuitorul, Mesia ... dar într-un mic hambar? Îmbrățișând încă o dată voința lui Dumnezeu, ea a intrat în grajd și a început să pregătească o mică iesle pentru Domnul ei.

Continuați lectura →

Iertarea ne lasă să începem din nou.

Smerenia ne ajută să continuăm.

Iubirea ne aduce până la capăt. 

„Peace Dove” de Spiritul Crăciunului

AS Crăciunul se apropie, se apropie vremea familiilor să fie împreună. Pentru unii, înseamnă și că timpul de tensiune se apropie.

Continuați lectura →

ACESTE sunt zilele în care Isus ne cere să avem încredere totală și absolută. Poate suna ca un clișeu, dar aud asta cu toată seriozitatea în suflet. Trebuie să avem încredere totală și absolută în Isus, pentru că vin zilele în care El este tot ce ne vom sprijini.

Continuați lectura →

Ilie în deșert, Michael D. O'Brien

Comentariul artistului: Profetul Ilie este epuizat și fugă de regină, care caută să-și ia viața. El este descurajat, convins că misiunea sa de la Dumnezeu s-a încheiat. El dorește să moară în deșert. Cea mai mare parte a lucrării sale este pe cale să înceapă.

VENIȚI ÎN VECI

IN acel loc de liniște înainte de a adormi, am auzit ceea ce simțeam că este Maica Domnului, spunând:

Profeții ies! 

Continuați lectura →

Maica Domnului din Combermere, Ontario, Canada

Spune-mi ce acord există

între templul lui Dumnezeu și idoli.

Tu ești templul Dumnezeului celui viu,

la fel cum a spus Dumnezeu:

Continuați lectura →

MY sufletul este împotmolit.

Dorința are a fugit.

Am străbătut un iaz de noroi, până la talie ... rugăciuni, scufundându-mă ca plumbul. 

Mă străduiesc. Mă prăbușesc.

            Eu cad.      

                Toamna.

                    Cădere.  

Continuați lectura →

FĂRĂ PĂCAT, nici măcar păcatul de moarte, ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu. Dar păcatul de moarte face desparte-ne de „harul sfințitor” al lui Dumnezeu - acel dar al mântuirii revărsându-se din partea lui Isus. Acest har este necesar pentru a intra în viața veșnică și vine pocăința de păcat.

Continuați lectura →

Instituția Euharistiei, JOOS van Wassenhove,
de la Galleria Nazionale delle Marche, Urbino
 

POSTUL ASCENSIUNII

DOMNUL MEU ISUS, în această sărbătoare care pomenește Înălțarea Ta la cer ... iată-te, coborând la mine în Preasfânta Euharistie.

Continuați lectura →

NICIODATĂ înainte se întâmplase. Nu heruvimi sau serafimi, nici principatul sau puterea, ci o ființă umană - de asemenea divină, dar totuși umană - a urcat pe tronul lui Dumnezeu, mâna dreaptă a Tatălui.

Continuați lectura →

Papa Ioan Paul al II-lea cu viitorul său asasin

THE măsura iubirii nu este modul în care ne tratăm prietenii, ci pe cei noștri duşmani.

MODUL FRICII 

Așa cum am scris în Marea împrăștiere, dușmanii Bisericii cresc, făcliile lor aprinse cu cuvinte pâlpâitoare și răsucite în timp ce își încep marșul în Grădina Ghetsimani. Tentația este să fugim - să evităm conflictul, să ne ferim de a spune adevărul, chiar să ne ascundem identitatea creștină.

Continuați lectura →

Vă scriu astăzi de la Divine Mercy Shrine din Stockbridge, Massachusetts, SUA. Familia noastră face o scurtă pauză, ca ultima etapă a noastră turneu de concerte se desfășoară.

CÂND lumea pare să se abată asupra ta ... când tentația pare mai puternică decât rezistența ta ... când ești mai confuz decât clar ... când nu există pace, doar frică ... când nu te poți ruga ...

Stai pe loc.

Stai pe loc sub Cruce.

Continuați lectura →

DRAGĂ prieteni,

Vă scriu azi dimineață dintr-o parcare Wal-Mart. Bebelușul a decis să se trezească și să se joace, așa că, din moment ce nu pot dormi, voi lua acest moment rar pentru a scrie.

SEMINTE DE REBELIE

Oricât ne rugăm, cât mergem la Liturghie, facem fapte bune și îl căutăm pe Domnul, rămâne în noi încă o sămânță a răzvrătirii. Această sămânță se află în „carne”, așa cum o numește Pavel, și se opune „Duhului”. În timp ce propriul nostru spirit este adesea dispus, trupul nu este. Noi vrem să-L slujim lui Dumnezeu, dar trupul vrea să se slujească pe sine. Știm ce trebuie făcut, dar carnea vrea să facă opusul.

Și bătălia se dezlănțuie.

Continuați lectura →

EȘECUL. Când vine vorba de spiritual, de multe ori ne simțim ca niște eșecuri complete. Dar ascultă, Hristos a suferit și a murit tocmai pentru eșecuri. A păcătui înseamnă a eșua ... a eșua să trăiești la înălțimea imaginii în care suntem creați. Și astfel, în această privință, toți suntem eșecuri, pentru că toți au păcătuit.

Crezi că Hristos este șocat de eșecurile tale? Doamne, cine știe numărul firelor de păr de pe capul tău? Cine a numărat stelele? Cine cunoaște universul gândurilor, viselor și dorințelor tale? Dumnezeu nu este surprins. El vede natura umană căzută cu o claritate perfectă. El vede limitările, defectele și înclinațiile sale, atât de mult, încât nimic mai puțin de un Mântuitor nu l-ar putea salva. Da, El ne vede, căzuți, răniți, slabi și răspunde trimițând un Mântuitor. Adică El vede că nu ne putem salva pe noi înșine.

Continuați lectura →

Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta,
și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Deut 6: 5) 

IN care trăiesc în momentul prezent, Îl iubim pe Domnul cu sufletul nostru - adică facultățile minții noastre. Ascultând de datoria momentului, Îl iubim pe Domnul cu puterea sau corpul nostru, respectând obligațiile statului nostru în viață. Prin intrarea în rugăciunea momentului, începem să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima.

Continuați lectura →

THE momentul prezent este acel loc în care trebuie adu-ne mintea, să ne concentrăm ființa. Isus a spus: „căutați mai întâi împărăția” și în momentul prezent este locul în care îl vom găsi (vezi Taina momentului prezent).

În acest fel, începe procesul de transformare în sfințenie. Isus a spus „adevărul te va elibera”, și astfel să trăiești în trecut sau în viitor înseamnă să trăiești, nu în adevăr, ci într-o iluzie - o iluzie care ne înlănțuie prin anxietate. 

Continuați lectura →

De la Patimile lui Hristos

CONFORT. Unde în Biblie spune că creștinul trebuie să caute mângâiere? Unde, chiar și în istoria Bisericii Catolice a sfinților și a misticilor, vedem că mângâierea este scopul sufletului?

Acum, majoritatea dintre voi vă gândiți la confortul material. Cu siguranță, acesta este un loc preocupant al minții moderne. Dar există ceva mai profund ...

Continuați lectura →

Sf. Iosif cu Pruncul Hristos, Michael D. O'Brien

DE CAND Crăciunul este și o perioadă în care ne dăm daruri unii altora ca semn al dăruirii perpetue a lui Dumnezeu, vreau să vă împărtășesc o scrisoare pe care am primit-o ieri. După cum am scris recent în Bou și măgar, Dumnezeu vrea ca noi sa mergem a mândriei noastre care se ține de păcate și vinovăție vechi.

Iată un cuvânt puternic pe care l-a primit un frate care expune îndurarea Domnului în acest sens:

Continuați lectura →

TU știu, nici nu știu de ce există un pom de Crăciun în sufrageria mea. Am avut câte unul în fiecare an - este doar ceea ce facem. Dar îmi place ... mirosul de pin, strălucirea luminilor, amintirile mamei decorând ...  

Dincolo de o tarabă de parcare elaborată pentru cadouri, adică pentru bradul nostru de Crăciun a început să apară în timp ce la Liturghie zilele trecute ...

Continuați lectura →

POSTUL DOAMNEI NOASTRE DE GUADALUPE

AL NOSTRU fiica cea mică avea pe atunci cinci ani. Ne-am simțit neajutorați în timp ce personalitatea ei s-a schimbat progresiv, starea ei de spirit oscilând ca poarta din spate. 

Continuați lectura →

WE poate transforma, de asemenea, suferința cauzată de păcătoșenia noastră în rugăciune. Toată suferința este, la urma urmei, rodul căderii lui Adam. Fie că este vorba de angoasa mentală cauzată de păcat sau de consecințele sale pe tot parcursul vieții, și acestea pot fi unite suferinței lui Hristos, care nu vrea să păcătuim, ci cine dorește asta ...

... toate lucrurile funcționează spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu. (Rom 8:28)

Nu este nimic rămas neatins de Cruce. Toate suferințele, dacă sunt îndurate cu răbdare și unite cu jertfa lui Hristos, au puterea de a muta munții. 

„Patimile lui Hristos”

AM AVUT cu treizeci de minute înainte de întâlnirea mea cu Clarisele Adorării Perpetue la Altarul Sfântului Sacrament din Hanceville, Alabama. Acestea sunt călugărițele fondate de Maica Angelica (EWTN) care locuiește cu ele acolo, la Altar.

După ce am petrecut timp în rugăciune în fața lui Isus în Sfânta Sacramentă, am rătăcit afară să iau aer de seară. Am dat peste un crucifix în mărime naturală, care era foarte grafic, înfățișând rănile lui Hristos așa cum ar fi fost. Am îngenuncheat în fața crucii... și deodată m-am simțit atras într-un loc adânc de tristețe.

Continuați lectura →

EU SUNT în cele din urmă înapoi din Europa. Am vrut să vă împărtășesc fotografiile din scris O zi de grație ... (pe care îl puteți citi aici).

Vă mulțumesc tuturor pentru rugăciuni! (Faceți clic pe „Citiți mai multe” pentru a vedea fotografiile.)

Continuați lectura →

AS Mă angajez la ultima etapă a pelerinajului meu spre casă (stând aici la un terminal de computer din Germania), vreau să vă spun că în fiecare zi m-am rugat pentru voi toți cititorii mei și cei pe care am promis că îi voi purta în inima mea. Nu… Am asaltat cerul pentru tine, ridicându-vă la Liturghii și rugându-vă nenumărate Rozarii. În multe privințe, simt că această călătorie a fost și pentru tine. Dumnezeu face și vorbește mult în inima mea. Am multe lucruri care clocotesc în inima mea să vă scriu!

Mă rog lui Dumnezeu ca și în această zi să-I dai toată inima Lui. Ce înseamnă acest lucru pentru a-I oferi toată inima ta, pentru a-ți „deschide larg inima”? Înseamnă să-i dai lui Dumnezeu fiecare detaliu al vieții tale, chiar și cel mai mic. Ziua noastră nu este doar un mare glob al timpului - este alcătuită din fiecare moment. Nu vezi atunci că, pentru a avea o zi binecuvântată, o zi sfântă, o zi „bună”, atunci fiecare moment trebuie să-i fie consacrat (dat) Lui?

Parcă în fiecare zi ne așezăm să ne confecționăm o haină albă. Dar dacă neglijăm fiecare cusătură, alegând această culoare sau alta, nu va fi o cămașă albă. Sau dacă întreaga cămașă este albă, dar trece un fir care este negru, atunci iese în evidență. Vedeți apoi cum contează fiecare moment pe măsură ce țesem fiecare eveniment al zilei.

Continuați lectura →

PRIN o serie de schimburi divine, aveam să cânt un concert în seara asta într-o tabără de refugiați de război lângă Mostar, Bosnia-Herțegovina. Acestea sunt familii care, pentru că au fost alungate din satele lor de curățenie etnică, nu au avut nimic în care să trăiască, în afară de mici colibe de tablă cu perdele pentru uși (mai multe despre asta curând).

Sr. Josephine Walsh - o călugăriță irlandeză indominabilă care a ajutat refugiații - a fost persoana de contact. Urma să o întâlnesc la 3:30 în afara reședinței sale. Dar nu a apărut. Am stat acolo pe trotuar lângă chitara mea până la 4:00. Nu venea.

Continuați lectura →

Drumul către Sf. Pietro "Bazilica Sf. Petru"  Roma, Italia

EU SUNT la Roma. În doar câteva zile, voi avea onoarea de a cânta în fața unora dintre cei mai apropiați prieteni ai Papei Ioan Paul al II-lea ... dacă nu chiar Papa Benedict. Și totuși, simt că acest pelerinaj are un scop mai profund, o misiune extinsă ... 

M-am gândit la tot ce s-a desfășurat în scris aici anul trecut ... Petalele, Trompetele de avertizare, invitația celor în păcat de moarte, încurajarea pentru învinge frica în aceste vremuri și, în cele din urmă, convocarea la „stânca” și refugiul lui Petru în viitoarea furtună.

Continuați lectura →

MEMORIAL AL ​​MARTIRIULUI SFINȚILOR CIPRIAN ȘI PAPA CORNELIU

De la Office Readings pentru astăzi:

Providența divină ne-a pregătit acum. Proiectul milostiv al lui Dumnezeu ne-a avertizat că ziua propriei noastre lupte, a propriului nostru concurs, este aproape. Prin acea dragoste împărtășită care ne leagă strâns, facem tot ce ne stă în putință pentru a ne exorta congregația, pentru a ne dărui neîncetat posturilor, priveghiilor și rugăciunilor în comun. Acestea sunt armele cerești care ne dau puterea de a rămâne ferm și de a îndura; sunt apărările spirituale, armamentele date de Dumnezeu care ne protejează.  -Sf. Ciprian, Scrisoare către Papa Cornelius; Liturghia orelor, Vol IV, p. 1407

 Lecturile continuă cu relatarea martiriului Sfântului Ciprian:

„S-a decis ca Thascius Cyprian să moară cu sabia.” Ciprian a răspuns: „Mulțumesc lui Dumnezeu!”

După pronunțarea sentinței, o mulțime de colegi creștini au spus: „Ar trebui să fim și noi uciși cu el!” S-a ridicat un răsfrânt printre creștini și o mare mulțime l-a urmat.

Fie ca o mare mulțime de creștini să urmeze după Papa Benedict în această zi, cu rugăciuni, post și sprijin pentru un om care, cu curajul lui Ciprian, nu s-a temut să spună adevărul. 

Orfani abandonați ai României 

POSTUL ASUPȚIEI 

Este greu să uiți imaginile din 1989, când domnia brutală a dictatorului român Nicolae Ceaucescu s-a prăbușit. Dar imaginile care îmi rămân în minte sunt cele ale sutelor de copii și bebeluși aflați în orfelinate de stat. 

Închiși în pătuțuri metalice, prizonierii nevoiți ar fi adesea lăsați săptămâni întregi fără să fie atinși vreodată de un suflet. Din cauza acestei lipse de contact cu corpul, mulți dintre copii ar deveni lipsiți de emoții, legănându-se să doarmă în pătuțurile lor murdare. În unele cazuri, bebelușii au murit pur și simplu din cauza lipsa afecțiunii fizice iubitoare.

Continuați lectura →

Sf. Tereza din Avila

O scrisoare către un prieten având în vedere viața consacrată...

DRAGA SORA,

Pot să înțeleg acel sentiment de a-ți fi aruncat viața... de a nu fi niciodată ceea ce ar fi trebuit să fii... sau crezut că ar trebui să fie.

Și totuși, cum să știm că acest lucru nu este în planul lui Dumnezeu? Că El a îngăduit vieților noastre să meargă pe calea pe care o au ei, pentru a-I da mult mai multă slavă în cele din urmă?

Cât de minunat este că o femeie de vârsta ta, care în mod normal ar căuta viața bună, plăcerile baby boomerului, visul Oprah... își renunță la viață pentru a-L căuta singur pe Dumnezeu. Uf. Ce mărturie. Și ar putea avea cel mai deplin efect doar venind acum, în stadiul în care te afli. 

Continuați lectura →

AZI, familia noastră a stat pe cea a lui Dumnezeu daltă.

Noi nouă am fost duși pe vârful ghețarului Athabasca din Canada. A fost suprarealist când am stat pe gheață la fel de adânc pe cât este înalt turnul Eiffel. Spun „daltă”, pentru că se pare că ghețarii sunt cei care au sculptat peisajele pământului așa cum îl cunoaștem noi.

Continuați lectura →

THE marea și presantă criză din Biserica nord-americană este că sunt mulți care cred în Isus Hristos, dar puțini îi urmează.

Even the demons believe that and tremble. –Iacov 2:19

Noi trebuie întrupat credința noastră - pune carne pe cuvintele noastre! Și această carne trebuie să fie vizibilă. Relația noastră cu Hristos este personală, dar nu martorul nostru.

You are the light of the world. A city set on a mountain cannot be hidden. –Mat 5:14

Creștinismul este acesta: să arătăm fața iubirii aproapelui nostru. Și trebuie să începem cu familiile noastre - cu cele cărora este mai ușor să le arătăm „o altă” față.

Această iubire nu este un sentiment eteric. Are pielea. Are oase. Are prezență. Este vizibil ... Este răbdător, este bun, nu este gelos, nici pompos, nici mândru sau grosolan. Nu își caută niciodată propriile interese și nici nu este temperament rapid. Nu se gândește la rănire și nici nu se bucură de rău. Ea poartă toate lucrurile, crede toate lucrurile, speră la toate și îndură toate lucrurile. (1 Corinteni 13: 4-7)

Pot să fiu fața lui Hristos pentru altul? Isus spune:

Whoever remains in me and I in him will bear much fruit. –Jn 15: 5

Prin rugăciune și pocăință, vom găsi puterea de a iubi. Putem începe prin a face vasele în seara asta, cu un zâmbet.

ACEST uscăciunea nu este respingerea lui Dumnezeu, ci doar un mic test pentru a vedea dacă mai ai încredere în El—când nu ești perfect.

Nu Soarele se mișcă, ci Pământul. De asemenea, trecem prin anotimpuri în care suntem despuiați de mângâieri și aruncați în întunericul încercărilor de iarnă. Totuși, Fiul nu s-a mișcat; Iubirea și îndurarea Sa ard cu un foc mistuitor, așteptând momentul potrivit când suntem gata să intrăm într-o nouă primăvară de creștere spirituală și vara cunoașterii infuzate.

IF Hristos este Soarele, iar razele sale sunt Milă ...

umilinţă este orbita care ne ține în gravitatea Iubirii sale.