ONE ar putea rezuma ultimele cinci scrieri, din Tigrul în cușcă la Inima stâncoasă, în fraza simplă: îmbracă-te în Hristos. Sau cum a spus Sf. Pavel:
... îmbracă-te pe Domnul Isus Hristos și nu face nici o dispoziție pentru dorințele trupului. (Rom 13:14)
Vreau să împachetez aceste scrieri împreună, pentru a vă oferi o imagine simplă și o viziune a ceea ce Isus cere de la voi și la mine. Pentru că multe dintre scrisorile pe care le primesc sunt ecoul în care am scris Inima stâncoasă... că vrem să fim sfinți, dar să ne întristăm că nu suntem atât de scurți de sfințenie. Este adesea pentru că ne străduim să fim un fluture înainte intrând în cocon ...
OMIDA ȘI FLUTURILE
Omida nu este cea mai frumoasă creatură. Se alunecă pe pământ până când în cele din urmă țese un cocon. În acest „mormânt” de mătase, există un metamorfoză— o schimbare de la o creatură într-o creatură complet diferită, un fluture.
Când suntem botezați, Dumnezeu ne dă literalmente o nouă natură prin puterea Duhului Sfânt. Natura noastră căzută, distrusă de păcatul originar este îndepărtată și ni se dă o natură nouă făcută după chipul Lui. Acum, unii compară asta cu un fluture, cu sufletul botezat ieșind ca o omidă din apele botezului într-o făptură nouă. Dacă acesta este cazul, atunci de ce mă simt altceva decât nou, luptându-mă adesea cu vechile obiceiuri și cu păcate precum vechiul meu sinele alunecat? Nu zbor, ci cad.
O comparație mai bună poate fi aceea că Sacramentul lui
Botezul este naştere a omizii. Căci, în starea păcatului originar, suntem cu adevărat morți pentru Hristos, despărțiți veșnic. Dar în Isus, avem speranța unei noi vieți. El este primul născut al creației, cel cap al Mamei fluture, care este trupul Său, Biserica. Sunt „născut din nou” prin Tainele ei. Fac parte din „larvele” care iese din cristelnita. Nu apar încă ca un fluture, ci mai degrabă ca o omidă care conține întregul cod genetic pentru a deveni una. În botez, întregul potențial este acum oferit de har pentru a deveni cine sunt cu adevărat menit să fiu: un suflet, pe deplin liber, pe deplin capabil nu numai să zboare către Dumnezeu, ci să se înalțe deasupra lumii și a patimilor ei trupești cu aripile lui. Spirit.
ACUZATORUL
Aici se află punctul de atac al Satanei asupra copiilor lui Dumnezeu. Ne acuză că nu suntem „perfecți”, nu suntem „sfinți”. "Ar trebui să fii un fluture, dar ești doar o larmă!" batjocorește el. Vedeți cum cuvintele lui par întotdeauna adevărate la prima vedere, dar nu sunt deplina realitate. Da, trebuie să fim fluturi, dar în slăbiciunea noastră suntem cu adevărat ca niște viermi care încă nu pot zbura. Dar Dumnezeu știe aceasta! De aceea El a trimis Duhul Sfânt să termine lucrarea începută în Hristos:
Sunt încrezător în acest lucru, că cel care a început o lucrare bună în voi, va continua să o desăvârșească până în ziua lui Hristos Isus. (Filipeni 1:6)
Până și Sfântul Pavel a recunoscut că era încă „în construcție”:
Fraților, eu, la rândul meu, nu mă consider că am luat în stăpânire. Un singur lucru: uitând ceea ce se află în spate, dar mă îndrept spre ceea ce ne așteaptă, îmi continui urmărirea către obiectiv, premiul chemării ascendente a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Fil 3: 13-14)
Așadar, de ce-l credem pe acuzator dacă chiar și Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu nu vorbește despre „sfințenie instantanee”, ci despre un proces de transformare, unul care nu s-a încheiat până la urmă până la Cer?
Noi toți, privind cu fața dezvăluită asupra gloriei Domnului, suntem transformați în aceeași imagine din slavă în slavă, ca din Domnul care este Duhul. (2 Cor 3:18)
Scopul nostru ca credincioși este să devenim ca fluturele model — Preacurata Fecioară Maria: să intrăm pur și simplu în coconul voia Domnului unde va avea loc transformarea prin puterea lui Dumnezeu, nu al nostru. Acolo venim cu tot praful și murdăria alunecării noastre păcătoase, având încredere că El poate face ca toate lucrurile să lucreze spre bine.
INTRAREA ÎN COCON: SOLITUDATE ŞI SERVICIU
În natură, omida găsește adesea un loc de singurătate pentru a-și construi coconul. Acest lucru este simbolic al necesității de a intra în singurătatea rugăciune. Isus a vorbit despre acest cocon:
Când te rogi, mergi în camera ta interioară, închide ușa și roagă-te Tatălui tău în ascuns. Și Tatăl vostru, care vede în ascuns, vă va răsplăti. (Matei 6:6)
„Când te rogi”, când intri în camera secretă a inimii tale, Dumnezeu îți va da din ce în ce mai mult harurile și puterea de a transforma eul interior conceput în botez. Totuși, dacă îți dai scuze pentru a evita acest cocon, că nu ai timp sau că este prea uscat sau că rugăciunea este doar pentru oameni „sfinți”, atunci metamorfaza va fi foarte departe... dacă vreodată. Căci Mama Fluture ne învață:
Rugăciunea se ocupă de harul de care avem nevoie ... -Catehismul Bisericii Catolice, nr.2010
Lipsa rugăciunii înseamnă lipsa harurilor de care ai nevoie.
Rugăciunea este viața inimii noi. -Catehismul Bisericii Catolice, nr.2697
Nicio rugăciune înseamnă, pur și simplu, că noua ta inimă moare, nu se folosește de viața de care are nevoie pentru transformare. Ce mai trebuie să spun? A decide pentru rugăciune înseamnă a decide pentru Dumnezeu, sau mai degrabă, o relație cu El, care singur te poate transforma:
... rugăciunea este relația vie a copiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor ... —CCC, nr. 2565
(Am crescut cea mai hiper și distrasă persoană pe care ți-o poți imagina. Dacă rugăciunea este posibilă pentru mine, este posibilă pentru cineva.)
Coconul nu este doar un loc de comuniune în inimă, ci un loc în Împărăție. Și Isus ne-a spus exact unde trebuie să fie acel loc:
… cel care se smerește pe sine va fi înălțat… Mai degrabă, oricine dorește să fie mare între voi va fi slujitorul vostru;
oricine vrea să fie primul dintre voi va fi sclavul tuturor. (Luca 14:11; Marcu 10:43-44)
Prin slujire umilă, smeritul caterp
illarul va fi ridicat până la un fluture frumos. După cum am scris în Inima stâncoasă, trebuie să avem inimă de slujitor pentru a aduce roade.
Cine rămâne în Mine și Eu în El va aduce mult rod, pentru că fără Mine nu puteți face nimic...
Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, așa cum Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.
(Jn 15:5, 10)
Cine nu poate să se ridice de la masă și să fie primul care începe mâncărurile? Cine nu poate să se dea jos de pe canapea și să tundă gazonul văduvei în vârstă sau să dea cu lopata trotuarul unui senior? Cine nu poate schimba scutecul fără să fie întrebat sau să scoată gunoiul? Sau să stai și să asculți cum cineva își aerisește inima? Iată ce înseamnă Isus a fi un slujitor: a face voia lui Dumnezeu exprimată în fiecare zi în simpla datorie a momentului. Jugul Lui este ușor și povara Lui ușoară. Dar adesea, în procesul de slujire, ne luptăm cu lenea, egoismul sau ispita. Aceasta face parte din cocon — întunericul coconului. Dar asta nu înseamnă că nu crești în El. Înseamnă pur și simplu că mai ai nevoie de un Mântuitor, ai nevoie de mila Lui, ai nevoie de harul coconului.
DOAR FĂ-O
Dacă intri în acest cocon de rugăciune și slujire, contemplare și acțiune, atunci ceva incredibil va începe să aibă loc. Viața lui Isus, acel „cod genetic” spiritual scris în inima ta în botez, va începe să se desfășoare. Vei începe cu adevărat să crești aripile Duhului (adică libertatea de a zbura deasupra lanțurilor păcatului); ochii Fiului (adică înțelepciunea); și culorile Tatălui (adică virtutea și sfințenia). Dar asta ia timp, draga frate. Este nevoie de răbdare, draga sora. Coconul este un loc al întunericului; de așteptare; de a renunța la vechi pentru a prelua noul. Este locul luptei, al deciziei, al reînceperii. Este locul credinței și al predării în care uneori simțim că Dumnezeu ne-a abandonat pentru că, în opinia noastră, suntem fără aripi și orbi.
Dar El răspunde:
Copilul meu, asta vezi TU. Și totuși, ești aici în cocon, ai ales să începi din nou și să rămâi cu Mine. Nu te judeca pe tine însuți, căci nu poți vedea aripile crescând, strânse din vedere. Ochii tăi sunt acoperiți de filmul întunericului și încercării și chiar de propria Mea mână, astfel încât să nu fii mândru de frumusețea care crește în interior. Nu judeca, pentru că Eu sunt Creatorul și știu când copiii mei sunt gata să zboare... trebuie doar să ai încredere ca un copil mic și să perseverezi ca să fii îmbrăcat în Mine.
Căci ai murit și viața ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Hristos se va arăta viața ta, atunci și tu vei apărea împreună cu El în slavă. Omorâți, deci, părțile voastre care sunt pământești: imoralitate, necurăție, pasiune, dorință rea și lăcomia care este idolatrie... mânie, mânie, răutate, defăimarea și limbajul obscen din gura voastră. Nu vă mai mințiți unul pe altul, deoarece v-ați desprins vechiul eu cu practicile lui și v-ați îmbrăcat cu noul eu, care se reînnoiește, pentru cunoaștere, după imaginea creatorului său. Îmbrăcați-vă deci, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, cu milă din inimă, bunătate, smerenie, blândețe și răbdare, răbdându-vă unii pe alții și iertându-vă unii pe alții, dacă cineva are o supărare față de altul; precum v-a iertat Domnul, așa trebuie să faceți și voi. Și peste toate acestea îmbrăcați-vă dragostea, adică legătura perfecțiunii. (Coloseni 3:3-14)
CITIREA LEGATURA:
Când eșuezi din nou și din nou, începe din nou și din nou: Începând din nou
Speranță pentru sufletul disperat: Un cuvânt
Speranță pentru suflet în păcatul de moarte: Celor din Păcatul de moarte
