Intrarea în Ora Prodigală

 

ACOLO este mult pe inima mea să scriu și să vorbesc în zilele următoare, ceea ce este serios și important în marea schemă de lucruri. Între timp, Papa Benedict continuă să vorbească lucid și candid despre viitorul cu care se confruntă lumea. Nu este o surpriză faptul că el repetă avertismentele Sfintei Fecioare Maria care, în persoana ei, este un prototip și oglindă a Bisericii. Adică, ar trebui să existe o coerență între ea și Tradiția Sacră, între cuvântul profetic al trupului lui Hristos și aparițiile ei autentice. Mesajul central și sincron este unul atât de avertizare, cât și de speranță: de avertizare că lumea se află chiar în prăpastia dezastrului datorită cursului său actual; și speranţă că, dacă ne întoarcem la Dumnezeu, El ne poate vindeca națiunile. Vreau să scriu mai multe despre puternica omilie a Papei Benedict dată de Vigilia pascală din trecut. Dar, deocamdată, nu putem subestima gravitatea avertismentului său:

Întunericul care reprezintă o amenințare reală pentru omenire, la urma urmei, este faptul că el poate vedea și investiga lucruri materiale tangibile, dar nu poate vedea unde se duce lumea sau de unde vine, unde se duce propria noastră viață, ce este bine și ce este rău. Întunericul care îl înconjoară pe Dumnezeu și ascunde valorile este adevărata amenințare pentru noi existenţă și lumii în general. Dacă Dumnezeu și valorile morale, diferența dintre bine și rău, rămân în întuneric, atunci toate celelalte „lumini”, care pun astfel de fapte tehnice incredibile la îndemâna noastră, nu sunt doar progrese, ci și pericole care ne pun și lumea în pericol. - BENEFICIUL POPULUI XVI, Omilia Vigilei de Paște, 7 aprilie 2012 (accentul meu)

Și astfel, lumea a ajuns la Ora risipitoare: o perioadă atât de speranță, cât și de avertizare ...

 

Publicat pentru prima dată pe 15 martie 2011:

CHIAR după ce a fost complet rupt, suflându-și întreaga moștenire, fiul risipitor nu a venit acasă. Chiar și după ce o foamete a străbătut țara, el nu a mai venit acasă. Chiar și după ce el - un băiat evreu - a putut găsi doar un loc de muncă hrănindu-se porci, nu avea să vină acasă. Abia când a ajuns până în genunchi în porcul păcatului, fiul risipitor a avut în cele din urmă un „iluminarea conștiinței”(Cf. Luca 15: 11-32). Abia atunci, când a fost complet rupt, a fost în cele din urmă capabil să privească interior… și apoi spre casă din nou.

Și acest loc al sărăciei duce la cunoașterea de sine, unde lumea trebuie să meargă acum înainte ca și ea să poată primi „iluminarea” ei ...

 

NOAPTE TREBUIE SĂ CAZĂ

În această dimineață, în rugăciune, am simțit că Tatăl spune:

Copilul meu, pregătește-ți sufletul pentru evenimentele care trebuie să aibă loc. Nu vă fie teamă, pentru că frica este un semn al unei credințe slabe și al unei iubiri impure. Mai degrabă, ai încredere din toată inima în tot ceea ce voi realiza pe fața pământului. Abia atunci, în „plinătatea nopții”, poporul Meu va putea recunoaște lumina ... —Jurnal, 15 martie 2011; (cf. 1 Ioan 4:18)

Nu Dumnezeu vrea să suferim. Nu ne-a creat niciodată pentru suferință. Prin păcat, omenirea a adus suferința și moartea în lume ... dar prin Crucea lui Isus, suferința poate fi folosită acum ca instrument de purificare și corectare pentru a aduce un bine mai mare: salvare. Când mila nu reușește să convingă, dreptatea va face.

Lacrimile curg cu ușurință atunci când cineva începe să mediteze la suferințele care au loc în Japonia, Noua Zeelandă, Chile, Haiti, China etc., unde au avut loc cutremure teribile. Dar apoi, în timp ce slujesc sufletelor din întreaga lume în călătoriile și corespondența mea, există o altă suferință care are loc în aproape fiecare regiune, dar mai ales în culturile occidentale. Sunt durerile din a spiritual cutremur care a început cu filozofiile eronate ale perioadei iluministe - zdruncinând în mod definitiv credința în existența lui Dumnezeu - și care a măturat ca o tsunami moral prin vremurile noastre. 

Șarpele, totuși, a scos din gură un torent de apă după femeie pentru a o mătura cu curentul. (Apoc. 12:15)

Că primul tsunami acum se retrage, lăsând în urma sa măcelul unui „cultura morții”, Unde chiar și valoarea vieții umane este acum dezbătută deschis, atacată în mod deschis, ucisă în mod deschis - și apoi astfel de acțiuni în mod deschis celebru ca „drept” de către fiii și fiicele risipitoare cu adevărat surde și orbe din vremurile noastre.

Așadar, Ora risipitoare a venit. Căci este imposibil ca o umanitate care s-a întors asupra sa să supraviețuiască. Astfel, mediul, resursele, libertățile și pacea națiunilor sunt în joc. Ar fi putut Sfântul Părinte să fie mai clar în cea mai recentă scrisoare a sa enciclică?

… Nu trebuie să subestimăm scenariile tulburătoare care ne amenință viitorul sau instrumentele noi și puternice pe care „cultura morții” le are la dispoziție. La flagelul tragic și răspândit al avortului, ar trebui să adăugăm în viitor - într-adevăr, este deja prezent în mod repetat - programarea eugenică sistematică a nașterilor. La celălalt capăt al spectrului, o mentalitate pro-eutanasie se face incursiune ca o afirmație la fel de dăunătoare a controlului asupra vieții care, în anumite circumstanțe, nu se mai merită trăită. La baza acestor scenarii se află puncte de vedere culturale care neagă demnitatea umană. La rândul lor, aceste practici favorizează o înțelegere materialistă și mecanicistă a vieții umane. Cine ar putea măsura efectele negative ale acestui tip de mentalitate pentru dezvoltare? Cum putem fi surprinși de indiferența arătată față de situațiile de degradare umană, atunci când o astfel de indiferență se extinde chiar și la atitudinea noastră față de ceea ce este și nu este om? Ceea ce este uimitor este determinarea arbitrară și selectivă a ceea ce trebuie prezentat astăzi ca demn de respect. Problemele nesemnificative sunt considerate șocante, dar nedreptățile fără precedent par a fi tolerate pe scară largă. În timp ce săracii lumii continuă să bată la ușile celor bogați, lumea bogăției riscă să nu mai audă acele bătăi, din cauza unei conștiințe care nu mai poate distinge ceea ce este uman. - BENEFICIUL POPULUI XVI, Caritas in Veritate „Charity in Truth”, n. 75

Scuturarea naturii, s-ar putea spune, este consecința deplasării și separării dintre plăcile tectonice spirituale și morale; căci creația și moralitatea sunt legate intrinsec una de alta: ^[1]Rom 8: 18-22

Deteriorarea naturii este de fapt strâns legată de cultura care modelează coexistența umană: atunci când „ecologia umană” este respectată în cadrul societății beneficiază și ecologia mediului. La fel cum virtuțile umane sunt corelate, astfel încât slăbirea uneia îi pune pe alții în pericol, tot așa sistemul ecologic se bazează pe respectarea unui plan care afectează atât sănătatea societății, cât și relația sa bună cu natura ... Dacă există o lipsă de respect pentru dreptul la viață și la o moarte naturală, dacă concepția, gestația și nașterea umană sunt făcute artificiale, dacă embrionii umani sunt sacrificați pentru cercetare, conștiința societății ajunge să piardă conceptul de ecologie umană și, împreună cu acesta, acela de ecologia mediului ... Aici se află o gravă contradicție în mentalitatea și practica noastră de astăzi: una care degradează persoana, perturbă mediul și dăunează societății. —PAPA BENEDICTUL XVI, Ibidem. n. 51

 

ESTE NECESARĂ O „ILUMINARE”

Dar ce va fi nevoie ca omenirea să se „trezească” din direcția periculoasă pe care o îndreptăm? Aparent, mult mai mult decât ceea ce am văzut. Ne-am suflat „moștenirea” - adică ne-am cheltuit liberul arbitru asupra dezvoltării unei lumi fără Dumnezeu care a dus la democrații fără justiție, economii fără echilibru, divertisment fără reținere și plăceri fără moderație. Dar chiar și în timp ce stăm în faliment moral (și distrugerea pe scară largă a căsătoriilor și a familiilor este dovada acestui lucru), nu a fost suficient pentru a corecta conștiințele umanității. Nu ... se pare că trebuie să apară și un „foamete  și apoi o mare dezbrăcare și ruperea unui orgoliu ^[2]vedea Tnoul Turn al Babelului care s-a pus împotriva lui Dumnezeu Tatăl nostru. Se pare că nu vor fi capabile să primească un popor până când națiunile vor sta în genunchi în panta porcină a distrugerii făcute de sine. iluminarea conștiinței. Și, prin urmare, Șapte foci din Apocalipsa trebuie rupt definitiv pentru ca dreptatea milostivă a lui Dumnezeu - adică să ne lase să culegem ceea ce am semănat ^[3]Gal 6: 7-8- aducem la cunoștință cât de departe am căzut de har.

Și așa, noaptea trebuie să cadă; întunericul acestui nou păgânism trebuie să-și urmeze cursul. Și atunci, se pare, numai atunci, omul modern va fi capabil să distingă „lumina lumii” de „prințul întunericului”.

 

ÎMBINĂRÂND SUFLETUL ... PENTRU HARĂ

În cele din urmă, acesta este un mesaj al speranței: că Dumnezeu nu va permite omenirii să se autodistrugă cu totul. El va interveni într-un mod foarte suveran și frumos. Venirea Iluminarea conștiinței, poate ceea ce se numește „A șasea pecete” a Revelației, va fi o oportunitate pentru fiii și fiicele risipitoare de a se întoarce acasă. În loc să coboare în lume cu mânie, Tatăl va alerga către oricine va începe călătoria spre casă și îi va întâmpina, oricât de grav sau de pierdut ar fi fost un păcătos. ^[4]cf. Revelația viitoare a Tatălui

În timp ce era încă la distanță, tatăl său l-a văzut și a avut compasiune și a fugit, l-a îmbrățișat și l-a sărutat. (Luca 15:20)

Ce om dintre voi având o sută de oi și pierzând una dintre ele nu i-ar lăsa pe cei nouăzeci și nouă în deșert și s-ar duce după cea pierdută până nu o va găsi? (Luca 15: 4)

Nu stricați pământul, marea sau copacii până când nu punem sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru. (Apocalipsa 7: 3)

Oriunde slujesc, întâlnesc în permanență părinți ai căror copii au părăsit Biserica. Ei au inima zdrobită și se tem că copiii lor se vor pierde pentru eternitate. Sunt sigur că acesta este cazul multora dintre voi care citiți acest lucru acum. Dar ascultă cu atenție ...

Când Domnul a văzut cât de mare era răutatea omului pe pământ și cum nici o dorință ca inima lui să fie concepută nu era vreodată în afară de rea, a regretat că a făcut om pe pământ și că inima lui a fost întristată. Așa că Domnul a spus: „Voi șterge de pe pământ pe oamenii pe care i-am creat ... Îmi pare rău că i-am făcut”. Dar Noe a găsit favoare Domnului. (Geneza 6: 5-8)

Noe a fost singurul suflet drept pe care Dumnezeu l-a putut găsi - dar El l-a salvat pe Noe și familia sa. ^[5]Vezi si Restaurarea viitoare a familiei

Du-te în arcă, tu și toată gospodăria ta, pentru că numai tu în această epocă am găsit că sunt cu adevărat drept. (Geneza 7: 1)

Deci, cei dintre voi ai căror copii, frați, soți etc. au căzut departe de credință: fii ca Noe. Tu ești cel neprihănit, trăind în fidelitate față de Cuvântul lui Dumnezeu și mijlocind și rugându-te în numele lor, și cred că Dumnezeu le va oferi ocazia și harurile - ca și fiul risipitor - să vină acasă, ^[6]vedea Restaurarea viitoare a familiei înainte de ultima jumătate a Furtună mare trece peste omenire: ^[7]vedea Ora risipitoare

Mă voi ridica și mă voi duce la tatăl meu și îi voi spune: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta nu mai merit să fiu numit fiul tău; tratează-mă așa cum ai trata pe unul dintre lucrătorii tăi angajați. (Luca 15: 18-19)

Dar această oră risipitoare nu este începutul unei noi ere a păcii - încă nu. Căci, de asemenea, citim în parabola risipitorului că era fiul cel mare nu deschis milostivirii Tatălui. La fel și mulți vor refuza și harul Iluminării care va servi astfel fie pentru a atrage sufletele în mila lui Dumnezeu, fie pentru a le lăsa în întuneric. Oile vor fi cernute din capre, grâul din pleavă. ^[8]cf. Marea Purificare Astfel, scena va fi pregătită pentru „confruntarea finală” dintre puterile Luminii și puterile întunericului. ^[9]cf. Trăind Cartea Apocalipsei  Papa Benedict ne-a avertizat generația noastră în învățăturile sale profetice despre acest întuneric invadator.

Dar Dumnezeu le va acorda celor care primesc Milostivirea Sa o chivot de refugiu în vremurile care vin ca să-și vadă drumul prin întuneric ... ^[10]vedea Marea Arcă și Un miracol al milei

 

 

Vă mulțumim că ați ajutat la menținerea acestui minister pe linia de plutire!

Click aici pentru a Dezabonare or Mă abonez la acest Jurnal.

Tweet