WE auzi aceste cuvinte din Evanghelie de mai multe ori pe an și, cu toate acestea, chiar le lăsăm să se scufunde?
Vă spun că dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor. (Evanghelia de astăzi; lecturi aici)
Trăsătura remarcabilă a fariseilor din timpul lui Hristos a fost că ei au spus adevărul, dar nu l-au trăit. „De aceea”, a spus Isus…
… fă și observă tot ceea ce îți spun ei, dar nu urma exemplul lor. Căci ei predică, dar nu practică. (Matei 23:3)
Avertismentul lui Isus pentru tine și pentru mine astăzi este unul dur: dacă suntem ca fariseii, „nu vom intra în Împărăția cerurilor”. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem cu atenție este „Sunt ascultător de Domnul?” Isus dă un pic de examinare a conștiinței în următoarele remarci, unde El indică în special dragostea noastră față de aproapele. Ai griji, amărăciunea și lipsa de iertare față de ceilalți sau îți lași furia să câștige ziua? Dacă da, avertizează Isus, „veți fi pasibil de judecată” și de „gheena de foc”.
Mai mult, ce facem în privat când nimeni nu se uită? Suntem încă credincioși Domnului „care vede în ascuns”?[1]cf. Matei 6:4 Punem o față blândă și caldă când suntem în public, dar acasă, suntem reci și egoiști cu familia noastră? Vorbim plăcut unui grup de oameni, dar dezlănțuim limbajul și umorul cu altul? Ne facem aparențe sau argumentăm pentru „mulțimea catolică” și, totuși, nu trăim ceea ce predicăm?
Dacă da, atunci trebuie să recunoaștem cu seriozitate că neprihănirea noastră chiar o face nu o depășesc pe cea a fariseilor. De fapt, s-ar putea să nu-l depășească nici pe filantropul păgân de alături.
Ceea ce ne cere Tatăl astăzi nu este de fapt diferit de ceea ce a cerut El de la Isus: „ascultarea credinței”. [2]cf. Roman 16:26
Deși era fiu, a învățat ascultarea din ceea ce a suferit... (Evrei 5:8)
Dumnezeu trimite încercări, nu pentru a ne face rău, ci pentru a ne purifica și a ne scutura de strânsoarea păcatului și a puterilor lui distrugătoare.
Copilul meu, când vii să slujești Domnului, pregătește-te pentru încercări. Fii sincer cu inima și statornic și nu fii impetuos în vreme de necaz. Agăță-te de el, nu-l părăsi, ca să prosperi în zilele tale de pe urmă. Acceptă orice ți se întâmplă; în perioadele de umilire ai răbdare. Căci în foc aurul este încercat, iar cei aleși, în creuzetul umilinței. Încrede-te în Dumnezeu și El te va ajuta; îndreptă-ți căile și nădăjduiește în el. (Sirah 2:1-6)
Dacă nu am fost sinceri cu inima și statornici; dacă am fost impetuoși și răzvrătiți; dacă nu ne-am agățat de El sau nu am acceptat încercările noastre; dacă nu am fost răbdători sau umili; dacă nu ne-am îndreptat vechile moduri și obiceiuri... Mulțumim lui Dumnezeu, încă mai putem. Chiar dacă părul cărunt îți încununează capul, cu Dumnezeu, putem oricând să începem din nou.
Niciun suflet să nu se teamă să se apropie de Mine, chiar dacă păcatele sale sunt la fel de stacojii ... cu cât este mai mare nenorocirea unui suflet, cu atât este mai mare dreptul său la mila Mea ... Nu pot pedepsi nici măcar pe cel mai mare păcătos dacă face apel la compasiunea Mea, ci dimpotrivă, îl justific în mila Mea de neînțeles și de neîncercat ... Flăcările îndurării Mă ard - strigând să fie cheltuit; Vreau să le revărs în continuare asupra sufletelor; sufletele pur și simplu nu vor să creadă în bunătatea Mea ... Cea mai mare nenorocire a unui suflet nu mă aprinde cu mânie; ci mai degrabă, Inima Mea este mutată spre ea cu mare milă. - Iisus la Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 699, 1182, 1146, 177, 1739
De aceea, Isus ne-a dat Sacramentul Reconcilierii – pentru ca El să ne restabilească chiar și atunci când ne-am rătăcit teribil.
Ar fi fost un suflet ca un cadavru în descompunere, astfel încât, din punct de vedere uman, nu ar exista [speranța] restaurării și totul s-ar pierde deja, nu este așa la Dumnezeu. Miracolul Milostivirii Divine reface pe deplin acel suflet. O, cât de nenorociți sunt cei care nu profită de minunea milostivirii lui Dumnezeu! - Iisus la Sf. Faustina, Milostenia divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1448
Dar apoi, trebuie să părăsim confesionalul cu o inimă sinceră și hotărâre statornică: că neprihănirea noastră îi va depăși, în cele din urmă, pe farisei.
ÎNTREBĂRI LEGATE
Putem epuiza mila lui Dumnezeu?
Cuvântul Acum este un serviciu cu normă întreagă care
continuă prin sprijinul dumneavoastră.
Te binecuvântează și îți mulțumesc.
Să călătorești cu Mark în Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.
