Contrarevoluția

Sf. Maximillian Kolbe

 

Am încheiat traiectorie spunând că suntem pregătiți pentru o nouă evanghelizare. Cu asta trebuie să ne ocupăm în prealabil - nu să construim buncăruri și să depozităm alimente. Urmează o „restaurare”. Maica Domnului vorbește despre asta, precum și despre papi (vezi pct. XNUMX) Papii și era răsăritului). Așadar, nu vă opriți asupra durerilor de travaliu, ci asupra nașterii viitoare. Purificarea lumii nu este decât o mică parte a planului general, chiar dacă va ieși din sângele martirilor ...

 

IT este ora contrarevoluției a incepe. Ora în care fiecare dintre noi, conform harurilor, credinței și darurilor acordate de Duhul Sfânt sunt chemați în acest întuneric prezent ca flacarile dragostei și ușoară. Căci, așa cum a spus odată Papa Benedict:

Nu putem accepta cu calm restul umanității care cade din nou în păgânism. —Cardinalul Ratzinger (PAPA BENEDICTUL XVI), Noua Evanghelizare, Construirea Civilizației Iubirii; Adresă catehiștilor și profesorilor de religie, 12 decembrie 2000

… Nu trebuie să rămâi în brațe când viața aproapelui tău este în joc. (cf. Lev 19:16)

Este ceasul în care trebuie să ne lovim curajul și să facem partea noastră pentru a aduce restaurarea tuturor lucrurilor în Hristos.

Biserica este întotdeauna chemată să facă ceea ce Dumnezeu i-a cerut lui Avraam, adică să se asigure că sunt destui oameni drepți pentru a reprima răul și distrugerea ... cuvintele mele [sunt] o rugăciune ca energiile binelui să-și recapete vigoarea. Așadar, ați putea spune că triumful lui Dumnezeu, triumful Mariei, sunt liniștiți, totuși sunt reali. - BENEFICIUL POPULUI XVI, Lumina lumii, p. 166, o conversație cu Peter Seewald

Este ora când, mai mult decât orice altceva, frumuseţe credinței noastre trebuie să strălucească din nou ...

 

CLOAKUL INTUNECAT

Acest întuneric actual poate fi descris în mod adecvat ca un urâţenie. Este o urâțenie care a acoperit totul ca o mantie neagră, de la artă și literatură, la muzică și teatru, până la modul în care vorbim între noi pe forumuri, în dezbateri, la televiziune și social media. Arta a devenit abstract și bizar; cărțile cele mai bine vândute sunt obsedate de crimă și ocultism; filmele sunt transfixate asupra poftei, violenței și întunericului apocaliptic; televiziune la emisiuni de „realitate” lipsite de sens, de mică adâncime; comunicarea noastră a devenit impertinentă și înjositoare; iar muzica populară este adesea dură și grea, electronică și nervoasă, idolatrizând carnea. Atât de omniprezentă este această urâțenie încât chiar și Liturghia a fost murdărită de pierderea simțului mirării și transcendenței încapsulate odată în semnele și simbolurile și muzica care în multe locuri au fost aproape distruse. În sfârșit, este o urâțenie care caută să deformeze chiar natura însăși - culoarea naturală a legumelor și fructelor, forma și trăsăturile animalelor, funcția plantelor și a solului și da - chiar să mutileze imaginea lui Dumnezeu în care suntem creați, masculin și Femeie.^[1]cf. Sexualitatea și libertatea umană

 

FRUMUSETE SI SPERANȚĂ

Este această urâțenie omniprezentă în care suntem chemați să restabilim frumuseţe, și astfel restabiliți speranţă. Papa Benedict a vorbit despre „legătura profundă dintre frumusețe și speranță”. ^[2]PAPA BENEDICT XVI, Adresă artiștilor, 22 noiembrie 2009; ZENIT.org Într-un discurs profetic adresat artiștilor, Paul al VI-lea a spus:

Această lume în care trăim are nevoie de frumusețe pentru a nu se scufunda în disperare. Frumusețea, ca adevărul, aduce bucurie inimii umane și este acel fruct prețios care rezistă eroziunii timpului, care unește generațiile și le permite să fie una în admirație. —8 decembrie 1965; ZENIT.org

Filosoful rus Fiodor Dostoievski a spus odată, „frumusețea va salva lumea”.^[3]din roman Idiotul Cum? Stârnind din nou în omenire dorul și dorința pentru Acela care este însăși Frumusețea. Poate credem că vor fi apologetici rafinate, discursuri ortodoxe și discursuri îndrăznețe care vor opri eroziunea valorilor morale și a păcii în vremurile noastre. Oricât de necesare sunt, trebuie să ne punem întrebarea: cine este mai ascult? Ceea ce este nevoie din nou este respectarea frumuseţe care vorbește fără cuvinte.^[4]vedea Răspunsul tăcut

Un prieten de-al meu a povestit cum, după moartea tatălui său, nici un cuvânt nu l-a putut mângâia în toate frământările emoțiilor care l-au consumat. Dar într-o zi, a cumpărat un buchet de flori, l-a pus în fața lui și a văzut frumusețea lui. Această frumusețe, a spus el, a început să-l vindece.

Un prieten de-al meu, nu chiar catolic practicant, a intrat în Notre Dame în Paris, Franța, în urmă cu câțiva ani. El a spus că, atunci când a observat frumusețea acestei catedrale, tot ce a putut gândi a fost „Ceva se întâmpla aici ... ”El l-a întâlnit pe Dumnezeu sau, cel puțin, o refracție a luminii lui Dumnezeu prin razele frumuseții ... o rază de speranță că există ceva, sau mai bine zis, cineva mai mare decât noi înșine.

 

FRUMOASA SI BESTIA

Ceea ce ne prezintă lumea astăzi este adesea o frumusețe falsă. Suntem întrebați în jurămintele botezului, „Respingeți strălucirea răului?” Răul de astăzi este plin de farmec, dar rareori este frumos.

Prea des, însă, frumusețea care ne este împinsă este iluzorie și înșelătoare, superficială și orbitoare, lăsând privitorul amețit; în loc să-l scoată din sine și să-l deschidă spre orizonturile adevăratei libertăți pe măsură ce îl atrage în sus, îl închide în sine și îl înrobe în continuare, lipsindu-l de speranță și bucurie ... Frumusețea autentică, însă, deblochează dorul inimii umane, dorința profundă de a cunoaște, de a iubi, de a merge spre Celălalt, de a ajunge la Dincolo. Dacă recunoaștem că frumusețea ne atinge intim, că ne rănește, că ne deschide ochii, atunci redescoperim bucuria de a vedea, de a putea înțelege sensul profund al existenței noastre. —PAPA BENEDICT XVI, Adresă artiștilor, 22 noiembrie 2009; ZENIT.org

Rani de frumusețe. Ce inseamna asta? Când întâlnim adevărata frumusețe, este întotdeauna ceva al lui Dumnezeu. Și pentru că am fost creați pentru El, ne atinge în miezul ființei noastre, care pentru acea vreme ființa, este separată de vălul timpului de El-Cine-M-a creat-Eu. Astfel, frumusețea este propriul limbaj, transcendând toate culturile, popoarele și chiar religiile. Acesta este esențial motivul pentru care omenirea din cele mai vechi timpuri a tindut întotdeauna spre religie: el a perceput în frumusețea creației Creatorul, care a provocat dorința de a-L venera, dacă nu chiar creația însăși.^[5]Panteism este erezia echivalării lui Dumnezeu cu creația, ceea ce duce la închinarea la creație. Și la rândul său, acest lucru l-a inspirat pe om să participe la creativitatea lui Dumnezeu.

Muzeele Vaticanului sunt o trezorerie pentru lume, deoarece conțin foarte des expresia frumuseții, recunoștința lui Dumnezeu care dansa asupra sufletului unui artist din toate colțurile pământului. Vaticanul nu păzește această artă așa cum a acumulat și confiscat Hitler. Mai degrabă, ea protejează acest tezaur uman ca o sărbătoare a spiritului uman, motiv pentru care Papa Francisc a spus că nu va putea fi vândut niciodată.

Aceasta este o întrebare ușoară. Nu sunt comorile Bisericii, (ci) comorile umanității. —PAPA FRANCIS, interviu, 6 noiembrie 2015; Agenția Catolică de Știri

Frumusețea autentică ne poate îndrepta spre originea tuturor culturilor și popoarelor cu cât se intersectează mai mult cu ea Adevăr și bunătate. Așa cum a spus Papa Benedict, „Calea frumuseții ne conduce, deci, să înțelegem întregul în fragment, infinitul în finit, Dumnezeu în istoria umanității”. ^[6]Adresă artiștilor, 22 noiembrie 2009; ZENIT.org

Dar astăzi, frumusețea artei a fost pierdută pentru fiara abstractului; frumusețea în arhitectură pentru bestie a bugetelor; frumusețea trupului pentru fiara poftei; frumusețea liturghiei pentru fiara modernității; frumusețea muzicii pentru fiara idolatriei; frumusețea naturii pentru fiara lăcomiei; frumusețea artelor spectacolului față de fiara narcisismului și a gloriei deșarte.

Lumea în care trăim riscă să fie modificată dincolo de recunoaștere din cauza acțiunilor umane neînțelepte care, în loc să își cultive frumusețea, își exploatează fără scrupule resursele în avantajul câtorva și nu rareori desfigurează minunile naturii ... „Omul poate trăi fără știință, el poate trăi fără pâine, dar fără frumusețe nu ar mai putea trăi ... ' (citându-l pe Dostoievski din roman, Demonii). —PAPA BENEDICT XVI, Adresă artiștilor, 22 noiembrie 2009; ZENIT.org

... ceea ce are nevoie Biserica nu sunt criticii, ci artiștii ... Când poezia este în plină criză, important este să nu arăți cu degetul spre poeții răi, ci să scrii poezii frumoase, decuplând astfel izvoarele sacre. —Georges Bernanos, autor francez; Bernanos: o existență eclesială, Ignatius Press; citat în Magnificat, Octombrie 2018, p. 71

 

RECUPERAREA FRUMUSETII

Dumnezeu vrea să readucă nu numai Mireasa Sa, Biserica, într-o stare de frumusețe și sfințenie, ci toată creația. Fiecare dintre noi are un rol de jucat în aceste vremuri în „restaurarea tuturor lucrurilor în Hristos”, cu cât fiecare spectru de lumină alcătuiește curcubeul: rolul tău este unic și, prin urmare, indispensabil.

Este nevoie de recuperarea frumuseții, nu atât în ​​ceea ce spunem - deși adevărul este intrinsec legat de frumusețe -, ci cum o spunem noi. Este recuperarea frumuseții nu numai în modul în care ne îmbrăcăm, ci și în modul în care ne purtăm; nu numai în ceea ce vindem, ci și în modul în care ne afișăm mărfurile; nu numai în ceea ce cântăm, ci în modul în care îl cântăm. Renașterea frumuseții în artă, muzică și literatură transcende mediul în sine. Este reînnoirea frumuseții în sex, da, în minunatul dar al sexualității noastre, care a fost acoperit încă o dată în frunzele de smochine ale rușinii, perversiunii și poftei. Virtutea este în esență frumusețea exterioară a unui suflet pur.

Toate acestea vorbesc unui Adevăr că în sine este animat de frumusețe. Căci „din măreția și frumusețea lucrurilor create vine o percepție corespunzătoare a Creatorului lor”. ^[7]cf. Catehismul Bisericii Catolice, nu. 41

Chiar înainte de a se dezvălui omului în cuvinte de adevăr, Dumnezeu i se revelează prin limbajul universal al creației, lucrarea Cuvântului său, a înțelepciunii sale: ordinea și armonia cosmosului - pe care atât copilul, cât și savantul le descoperă - „Din măreția și frumusețea lucrurilor create vine o percepție corespunzătoare a Creatorului lor”, „pentru că autorul frumuseții i-a creat”. -Catehismul Bisericii Catolice, n. 2500

Frumusețea este neconfesională. Adică, toată creația este intrinsec „bună”.^[8]cf. Geneza 1: 31 Dar firea noastră căzută și consecințele păcatului au ascuns și denaturat acest lucru bunătate. A deveni creștin înseamnă mai mult decât „a fi mântuit”. Înseamnă a deveni plinătatea a ceea ce ești creat pentru a fi; înseamnă a deveni o oglindă a adevărului, frumuseții și bunătății. Căci „Dumnezeu a creat lumea pentru a arăta și a-și comunica slava. Că creaturile sale ar trebui să se împărtășească adevărului, bunătății și frumuseții sale - aceasta este slava pentru care Dumnezeu le-a creat.^[9]Catehismul Bisericii Catolice, n. 319

Practica bunătății este însoțită de bucurie spirituală spontană și frumusețe morală. La fel, adevărul poartă cu sine bucuria și splendoarea frumuseții spirituale ... Dar adevărul poate găsi și alte forme complementare de exprimare umană, mai ales atunci când este vorba de evocarea a ceea ce este dincolo de cuvinte: adâncurile inimii umane, exaltările sufletul, taina lui Dumnezeu. — Ibid.

 

FRUMUSETEA INCARNATURA

Simone Weil a scris: „Există un fel de întrupare a lui Dumnezeu în lume, a cărui frumusețe este semnul”.^[10]cf. PAPA BENEDICT XVI, Adresă artiștilor, 22 noiembrie 2009; ZENIT.org Fiecare dintre noi este chemat să-L întrupăm pe Dumnezeu în urzeala și în trăsăturile vieții noastre, lăsând „bucuria spirituală spontană și frumusețea morală” a bunătății lui Dumnezeu să se ridice din ființa noastră, din în. Astfel, cea mai autentică frumusețe vine din contactul cu Cel care este însăși Frumusețea. Isus a spus:

Oricine are sete să vină la mine și să bea. Oricine crede în mine, așa cum spune Scriptura: „Râuri de apă vie vor curge din el”. (Ioan 7:38)

Devenim mai mult ca El cu cât îl contemplăm mai mult, cu atât mai frumos cu cât contemplăm mai mult Frumusețea. Rugăciunea, deci, în mod specific rugăciunea contemplativă, devine mijlocul prin care atingem Sursa a apei vii. Așadar, în timpul acestui Advent, doresc să scriu mai multe despre a merge mai adânc în rugăciune, astfel încât tu și cu mine să putem fi transformați din ce în ce mai mult în asemănarea Lui, în timp ce privim „cu fața dezvăluită asupra gloriei Domnului”. ^[11]2 Cor 3: 18

Sunteți chemat în această contrarevoluție împotriva Revoluția globală care caută să distrugă frumusețea - frumusețea adevăratei religii, a diversității culturale, a diferențelor noastre reale și unice. Dar cum? Nu pot răspunde personal la această întrebare. Trebuie să te întorci la Hristos și să-L întrebi cum și ceea ce. Căci „dacă Domnul nu construiește casa, în zadar lucrează cei ce zidesc”. ^[12]Psalmul 127: 1

Epoca ministerelor se încheie.

Am auzit aceste cuvinte clar în inima mea în 2011 și vă încurajez să citiți din nou scrisul aici. Ceea ce se termină nu este slujirea, în sine, dar multe dintre mijloacele și metodele și structurile pe care le-a ridicat omul care au devenit la rândul lor idoli și suporturi care nu mai servesc Împărăției. Dumnezeu trebuie să-și curățească Biserica de lumescul ei pentru a-i reda frumusețea. Este necesar să aruncați vechea piele de vin pentru a vă pregăti pentru Vinul Nou care va reînnoi fața pământului.

Și așa, cereți-i lui Iisus și Maicii Domnului să vă folosească pentru a face lumea din nou frumoasă. În timpul războiului, muzica spontană, teatrul, umorul și arta au susținut și au dat speranță celor călcați în picioare. Aceste daruri vor fi necesare în timpul viitor. Cât de trist este, însă, că atât de mulți își folosesc darurile pentru a se slăvi! Folosește darurile și talentele pe care Tatăl le-a dat deja să aduci din nou frumusețea în lume. Căci atunci când ceilalți sunt atrași de frumusețea ta, vor vedea și bunătatea ta și ușa va fi deschisă către adevărul.

Frumusețea autentică ... deblochează dorul inimii umane, dorința profundă de a cunoaște, de a iubi, de a merge spre Celălalt, de a ajunge la Dincolo. —PAPA BENEDICT XVI, Adresă artiștilor, 22 noiembrie 2009; ZENIT.org 

 

FRUMUSETEA IUBIRII

În sfârșit, există o frumusețe paradoxală emisă de cel care moare pentru sine. Crucea este în același timp o priveliște oribilă ... și totuși, când ne uităm la semnificația ei, o anumită frumusețe - frumusețea iubirii altruiste—Începe să pătrundă în suflet. Aici se află un alt mister în care Biserica este chemată: martiriul și propria Patimă.

Biserica nu se angajează în prozelitism. În schimb, ea crește prin „atracție”: la fel cum Hristos „îi atrage pe toți către el” prin puterea iubirii sale, culminând cu jertfa Crucii, tot așa Biserica își îndeplinește misiunea în măsura în care, în unire cu Hristos, ea realizează fiecare dintre lucrările ei în imitație spirituală și practică a iubirii Domnului ei. —BENEDICT XVI, Omilie pentru deschiderea celei de-a cincea Conferințe generale a episcopilor din America Latină și Caraibe, 13 mai 2007; vatican.va

Dumnezeu este iubire. Prin urmare, dragoste este coroana frumuseții. Tocmai acest tip de dragoste a luminat întunericul din Auschwitz în martiriul Sfântului Maximilian Kolbe, adevăratul revoluționar al celui de-al doilea război mondial.

În mijlocul unei brutalizări a gândurilor, a sentimentelor și a cuvintelor care nu fuseseră cunoscute până acum, omul a devenit într-adevăr un lup descarnator în relațiile sale cu alți oameni. Și în această stare de lucruri a venit eroica jertfă de sine a părintelui Kolbe. —Cont de la supraviețuitor, Jozef Stemler; auschwitz.dk/Kolbe.htm

Era ca un arbore puternic de lumină în întunericul taberei. —Cont de la supraviețuitor, Jerzy Bielecki; Ibidem.

Sf. Maximilian Kolbe, reflectarea frumuseții, rugați-vă pentru noi.

 

Iată oda mea față de frumusețe ... o melodie pe care am scris-o pentru dragostea vieții mele, Lea. Interpretat cu Nashville String Machine.

Album disponibil la markmallett.com 

 

Publicat pentru prima dată pe 2 decembrie 2015. 

 

Sprijinul dvs. este necesar pentru acest serviciu cu normă întreagă.
Te binecuvântează și îți mulțumesc.

 

Faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.