Ziua vine


Amabilitatea National Geographic

 

 

Această scriere mi-a venit pentru prima oară la sărbătoarea lui Hristos Regele, 24 noiembrie 2007. Simt că Domnul mă îndeamnă să repostez acest lucru în pregătirea pentru următorul meu webcast, care tratează un subiect foarte dificil ... un mare tremur care vine. Vă rugăm să fiți atenți la difuzarea pe internet la sfârșitul acestei săptămâni. Pentru cei care nu au urmărit Profeția la seria Roma de pe EmbracingHope.tv, este un rezumat al tuturor scrierilor mele și al cărții mele și o modalitate ușoară de a înțelege „imaginea de ansamblu” conform Părinților Bisericii timpurii și a papilor noștri moderni. Este, de asemenea, un cuvânt clar de dragoste și avertisment să te pregătești ...

 

Căci iată, vine ziua, aprinsă ca un cuptor ... (Mal 3:19)

 

O AVERTISMENT PUTERNIC 

Nu vreau să pedepsesc omenirea dureroasă, dar doresc să o vindec, apăsând-o pe Inima Mea Milostivă. Folosesc pedeapsa atunci când ei înșiși mă obligă să fac asta ... (Iisuse, către Sf. Faustina, Jurnal, n. 1588)

Așa-numita „iluminare a conștiinței” sau „avertisment” se poate apropia. De mult am simțit că poate veni în mijlocul unui mare nenorocire dacă nu există un răspuns de contriciune pentru păcatele acestei generații; dacă nu există un sfârșit al răului oribil al avortului; la experimentarea vieții umane în „laboratoarele” noastre; la deconstruirea continuă a căsătoriei și a familiei - fundamentul societății. În timp ce Sfântul Părinte continuă să ne încurajeze cu enciclice de dragoste și speranță, nu ar trebui să cădem în eroarea prezumției că distrugerea vieților este nesemnificativă.

Vreau să împărtășesc cuvintele unui suflet care poate fi profet pentru zilele noastre. Cu toată profeția, ea trebuie discernată cu rugăciune. Dar aceste cuvinte confirmă ceea ce a fost scris pe acest site web și ceea ce se presupune că Domnul spune cu urgență multor „profeți” astăzi:

Oamenii mei, timpul de avertizare care a fost prezis urmează să apară în curând. V-am rugat cu răbdare, poporul Meu, totuși prea mulți dintre voi continuați să vă dedicați căilor lumii. Acum este momentul să acordați o atenție specială cuvintelor Mele și să-i îmbrățișați pe cei din familiile voastre care sunt cel mai departe de Mine. Acum este momentul să vă ridicați în picioare și să le mărturisiți, pentru că atât de mulți vor fi prinși cu garda. Bine ați venit acest timp de persecuție, pentru că toți cei batjocoriți și persecutați din pricina Mea vor fi răsplătiți în împărăția Mea.

Acesta este un moment în care credincioșii Mei sunt chemați la rugăciune profundă. Căci într-o clipire ai putea să stai înaintea Mea. Nu vă bazați pe lucrurile omului, ci mai degrabă bazați-vă pe voința Tatălui vostru Ceresc, deoarece căile omului nu sunt căile Mele și această lume va fi adusă rapid în genunchi.

Amin! Amin, vă spun, pentru că oricine ține seama de cuvintele mele și trăiește pentru împărăție, va găsi cea mai mare răsplată cu Tatăl lor Ceresc. Nu fi ca omul prost care așteaptă ca pământul să înceapă să se clatine și să tremure, căci atunci vei putea pieri ... —Văzută catolică, „Jennifer”; Cuvinte de la Isus, P. 183

 

ÎN CUVÂNT 

David a mai profețit despre un timp în care Domnul avea să-și viziteze poporul în mijlocul unei mari încercări:

Apoi pământul s-a clătinat și s-a legănat; munții au fost zguduiți până la baza lor: s-au împotmolit de furia lui cumplită. Fumul i-a ieșit din nări și foc arzător din gură: cărbunii au fost aprinși de căldura sa.

El a coborât cerurile și a coborât, un nor negru sub picioarele lui. El a intrat pe heruvimi, a zburat pe aripile vântului. El a făcut întunericul acoperirea sa, apele întunecate ale norilor, cortul său. O strălucire strălucea în fața lui cu grindină și fulgere de foc.

Domnul a tunat în ceruri; Cel Preaînalt și-a lăsat vocea să fie auzită. (Psalmul 18) 

Hristos este Regele nostru, un rege drept. Judecățile Lui sunt miloase pentru că El ne iubește. Dar pedepsele pot fi atenuate prin rugăciune și post. Într-o declarație informală dată unui grup de catolici germani în 1980, Papa Ioan Paul a vorbit aparent, nu atât despre o pedeapsă fizică, cât și spirituală, deși cei doi nu pot fi separați:

Trebuie să fim pregătiți să suferim mari încercări în viitorul nu prea îndepărtat; încercări care ne vor cere să renunțăm chiar și la viața noastră și un dar total de sine pentru Hristos și pentru Hristos. Prin rugăciunile voastre și ale mele, este posibilă atenuarea acestei necazuri, dar nu mai este posibilă evitarea ei, deoarece doar în acest mod Biserica poate fi reînnoită efectiv. De câte ori, într-adevăr, s-a efectuat reînnoirea Bisericii în sânge? De data aceasta, din nou, nu va fi altfel. — Regis Scanlon, Potop și Foc, Homiletic & Pastoral Review, aprilie 1994

Și să nu spunem că Dumnezeu ne pedepsește în acest fel; dimpotrivă, oamenii înșiși își pregătesc propria pedeapsă. În bunătatea sa, Dumnezeu ne avertizează și ne cheamă pe calea cea bună, respectând totodată libertatea pe care ne-a dat-o; prin urmare, oamenii sunt responsabili. –Sr. Lucia, una dintre vizionarele Fatimei, într-o scrisoare către Sfântul Părinte, 12 mai 1982. 

Să intrăm în rugăciunea profundă a Bastionul, mai ales în mijlocirea multor suflete care rămân adormite în această oră târzie. Condamnarea și judecata să fie departe de noi și binecuvântarea și caritatea să fie aproape; lăsați tentația de a chema dreptate asupra vrăjmașilor noștri percepuți să dea loc compasiunii, sacrificiului și mijlocirii în numele lor.

Nu disprețuiți pe păcătos, pentru că suntem cu toții vinovați. Dacă, din dragostea lui Dumnezeu, te ridici împotriva lui, plânge în locul lui. De ce îl disprețuiești? Dispretuieste pacatele sale, dar roaga-te pentru el, astfel incat sa fii ca Hristos, care nu s-a enervat de pacatosi, ci s-a rugat pentru ei. Nu vezi cum a plâns despre Ierusalim? Căci și noi am fost înșelați de diavol de mai multe ori. De ce să-l disprețuiască pe cel pe care diavolul, care ne bate joc de noi, l-a înșelat la fel ca noi? De ce, omule, disprețuiești pe păcătos? Este pentru că el nu este la fel de important ca și tine? Dar ce se întâmplă cu dreptatea ta din momentul în care ești fără dragoste? De ce nu l-ai plâns? În schimb, îl persecuti. Prin ignoranță anumite persoane se supără, crezând că au discernământ în faptele păcătoșilor. - Sfântul Isaac Sirul, călugăr din secolul al VII-lea

 

CITIREA SUPLIMENTARĂ:

Print Friendly, PDF & Email
postat în ACASA, MARELE ÎNCERCĂRI.

Comentariile sunt închise.