Triumful

AS Papa Francisc se pregătește să-și sfințească papalitatea Maicii Domnului din Fatima pe 13 mai 2013 prin cardinalul José da Cruz Policarpo, arhiepiscop de Lisabona, ^[1]Corecție: Consacrarea se va face prin Cardinal, nu prin Papa însuși la Fatima, așa cum am raportat greșit. este la timp să reflectăm la promisiunea Maicii Binecuvântate făcută acolo în 1917, ce înseamnă și cum se va desfășura ... ceva care pare să fie din ce în ce mai probabil să fie în vremurile noastre. Cred că predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, a aruncat o lumină valoroasă asupra a ceea ce vine asupra Bisericii și asupra lumii în acest sens ...

În cele din urmă, Inima mea Neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte îmi va sfinți Rusia, iar ea va fi convertită și o perioadă de pace va fi acordată lumii. —Www.vatican.va

BENEDICT ȘI TRIUNFUL

Papa Benedict s-a rugat acum trei ani ca Dumnezeu să „grăbească împlinirea profeției despre triumful Inimii Neprihănite a Mariei”. ^[2]Omilia, Fatima, Portugalia, 13 mai 2010 El a calificat această afirmație într-un interviu cu Peter Seewald:

Am spus că „triumful” se va apropia. Acest lucru este echivalent în sens cu rugăciunea noastră pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu. Această afirmație nu a fost intenționată - aș putea fi prea raționalistă pentru asta - pentru a exprima orice așteptare din partea mea că va avea loc o schimbare imensă și că istoria va lua brusc un curs total diferit. Ideea a fost mai degrabă că puterea răului este reținută din nou și din nou, că din nou și din nou puterea lui Dumnezeu însuși este arătată în puterea Mamei și o menține vie. Biserica este întotdeauna chemată să facă ceea ce Dumnezeu i-a cerut lui Avraam, adică să se asigure că sunt destui oameni drepți pentru a reprima răul și distrugerea. Am înțeles cuvintele mele ca pe o rugăciune ca energiile binelui să-și recapete vigoarea. Așadar, ați putea spune că triumful lui Dumnezeu, triumful Mariei, sunt liniștiți, totuși sunt reali. -Lumina lumii, p. 166, O conversație cu Peter Seewald

Aici, Sfântul Părinte spune că „triumful” este echivalent cu „rugându-se pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu. ”

Biserica Catolică, care este împărăția lui Hristos pe pământ, [este] destinat să fie răspândit între toți oamenii și toate națiunile ... —POPUL PIUS XI, Quas Primas, Enciclică, n. 12, 11 decembrie 1925; cf. Mat 24:14

Biserica „este domnia lui Hristos deja prezentă în mister”. -Catehismul Bisericii Catolice, nu. 763

Dar apoi continuă, observând opinia sa subiectivă asupra acestei chestiuni, că aceasta nu va produce o „schimbare” substanțială în cursul lumii. Cum putem împăca aceste cuvinte cu promisiunea unei „perioade de pace” care este intrinsec legată de Triumf? Nu ar fi asta o „schimbare” substanțială?

Deși recunoașterea optimismului său este limitată, Sfântul Părinte ajută și la disiparea noțiunii că viitoarea „eră a păcii” sau „odihna sabatului”, ca Biserică Părinții l-au numit, este asemănător cu Maica Domnului care flutura o baghetă magică și totul devine perfect. Într-adevăr, haideți să aruncăm astfel de fantezii, căci ele miros din erezie milenarism care a afectat lunga istorie a Bisericii. ^[3]cf.Milenarismul - Ce este și ce nu este Totuși, în armonie cu primii Părinți ai Bisericii, el afirmă un punct critic - că Triumful va avea grijă ca „puterea răului să fie reținută din nou” și că „energiile binelui să-și recapete vigoarea” și că, „Se arată puterea lui Dumnezeu însuși în puterea Mamei și îl menține în viață ”.

La acest nivel universal, dacă va veni victoria, ea va fi adusă de Maria. Hristos va cuceri prin ea pentru că vrea ca victoriile Bisericii acum și în viitor să fie legate de ea ... —PAPA IOAN PAUL II, Trecerea pragului speranței, p. 221

Voi pune vrăjmășii între tine și femeie, și sămânța ta și sămânța ei: ea îți va zdrobi capul ... (Geneza 3:15, Douay-Rheims)

... prințul diavolilor, care este cel care izbutește toate relele, va fi legat cu lanțuri și va fi închis în timpul celor o mie de ani ai domniei cerești ... —Lactantius, scriitor ecleziastic din secolul al IV-lea, „Institutele divine”, Părinții ante-niceni, Vol. 7, p. 21i; primii Părinți ai Bisericii au văzut perioada „de o mie de ani” despre care se vorbește în Apocalipsa 20 ca un fel de „odihnă sabatică” sau perioadă de pace pentru Biserică

În timp ce te rogi pentru Triumf este și o rugăciune pentru definitiv venirea lui Iisus la sfârșitul timpului, Papa Emeritus aruncă mai multă lumină în acest sens, apelând la cuvintele Sfântului Bernard care vorbesc despre o „venire intermediară” a Împărăției înainte de sfârșitul timpului.

În prima sa venire, Domnul nostru a venit în trupul nostru și în slăbiciunea noastră; în această venire mijlocie, el vine în spirit și putere; în venirea finală va fi văzut în glorie și măreție ... -Sf. Bernard Liturghia orelor, Vol. I, p. 169

Papa Benedict stinge argumentul celor care spun că acest lucru reflectarea Sfântului Bernard nu se poate referi la o venire intermediară a Domnului, cum ar fi o eră a păcii:

În timp ce oamenii au vorbit anterior doar despre o dublă venire a lui Hristos - o dată în Betleem și din nou la sfârșitul timpului - Sfântul Bernard de Clairvaux a vorbit despre adventus medius, o venire intermediară, datorită căreia își reînnoiește periodic intervenția în istorie. Cred că distincția lui Bernard lovește doar nota potrivită. Nu putem stabili când se va termina lumea. Hristos însuși spune că nimeni nu știe ceasul, nici măcar Fiul. Dar trebuie să stăm întotdeauna în iminența venirii sale, așa cum ar fi - și trebuie să fim siguri, mai ales în mijlocul necazurilor, că el este aproape. —PAPA BENEDICTUL XVI, Lumina lumii, p.182-183, O conversație cu Peter Seewald

Deși, pe bună dreptate, nu restricționează viziunea Sfântului Bernard la doar un eveniment viitor - pentru că Isus a venit deja
pentru noi în fiecare zi, ^[4]vedea Isus este Aici! Benedict, la fel ca predecesorii săi, a prevăzut o nouă eră emergentă înainte de sfârșitul timpului, chemând tinerii să fie „profeți ai acestei ere noi”. ^[5]vedea Ce-ar fi dacă….?

TRIUMFUL CRUZEI

Toate acestea, așa cum am menționat anterior, sunt în perfectă armonie cu primii Părinți ai Bisericii care au prevăzut vremurile noastre culminând cu „cel fără de lege” urmat de un „odihnă sabatică” înainte de conflagrația finală. Adică, Patimile Bisericii sunt urmate de un fel de „înviere”. ^[6]cf. Apocalipsa 20:6 Cardinalul Ratzinger a explicat acest lucru într-un moment destul de puternic de precauție:

Biserica va deveni mică și va trebui să înceapă din nou mai mult sau mai puțin de la început. Ea nu va mai putea să locuiască în multe dintre edificiile pe care le-a construit în prosperitate. Pe măsură ce numărul adepților săi scade ... Ea își va pierde multe dintre privilegiile sale sociale ... Ca o societate mică, [Biserica] va cere cereri mult mai mari la inițiativa membrilor ei individuali.

Va fi greu pentru Biserică, deoarece procesul de cristalizare și clarificare va costa energia ei mult valoroasă. O va face săracă și o va face să devină il Biserica celor blânzi ... Procesul va fi lung și obositor, așa cum a fost drumul spre falsul progresism în ajunul Revoluției Franceze ... Dar când procesul acestei cerneri a trecut, o mare putere va curge dintr-o Biserică mai spiritualizată și simplificată. Bărbații dintr-o lume total planificată se vor regăsi nespus de singuri. Dacă l-au pierdut complet din vedere pe Dumnezeu, vor simți întreaga groază a sărăciei lor. Apoi vor descoperi turma mică a credincioșilor ca ceva cu totul nou. O vor descoperi ca o speranță care este destinată lor, un răspuns pentru care au căutat întotdeauna în secret.

Și așa mi se pare sigur că Biserica se confruntă cu vremuri foarte grele. Adevărata criză abia a început. Va trebui să ne bazăm pe răsturnări teribile. Dar sunt la fel de sigur cu privire la ceea ce va rămâne la sfârșit: nu Biserica cultului politic, care a murit deja cu Gobel, ci Biserica credinţă. Este posibil să nu mai fie puterea socială dominantă în măsura în care a fost până de curând; dar se va bucura de o înflorire proaspătă și să fie văzut ca casa omului, unde va găsi viață și speranță dincolo de moarte. —Cardinalul Joseph Ratzinger (POPE BENEDICT XVI), Credință și viitor, Ignatius Press, 2009

Într-adevăr, Antihristul va fi devastat mult în lume (vezi nota de subsol). ^[7]Cronologia Părinților Bisericii a prevăzut că „cel fără de lege” va apărea înainte de „era păcii”, în timp ce alți Părinți, precum Bellarmine și Augustin, au prevăzut și un „ultim Antihrist”. Acest lucru este în concordanță cu viziunea Sfântului Ioan despre „fiară și falsul profet” înainte de „domnia celor o mie de ani” și „Gog și Magog” după aceea. Papa Benedict a confirmat că antihristul nu poate fi limitat la un singur individ, că poartă „multe măști” cf (1 Ioan 2:18; 4: 3). Aceasta face parte din misterul „misterului nelegiuirii”: vezi  Ultima Două Eclipsăs Vedem deja primele fructe ale acestei distrugeri în jurul nostru, atât de mult, încât Papa Benedict a avertizat că „chiar viitorul lumii este în pericol”. ^[8]cf. În ajunul;  „... temeliile pământului sunt amenințate, dar sunt amenințate de comportamentul nostru. Temeliile exterioare sunt zdruncinate deoarece se zguduie fundamentele interioare, temeliile morale și religioase, credința care duce la modul corect de viață. —PAPA BENEDICT XVI, prima sesiune a sinodului special din Orientul Mijlociu, 10 octombrie 2010 Recuperarea va fi „lungă și obositoare”. Dar tocmai în această stare „săracă și blândă” Biserica va fi capabilă să primească darul unei „Rusalii noi” și „o mare putere va curge dintr-o Biserică mai spiritualizată și simplificată”. Precum pr. George Kosicki, un „tată al milei divine”, a scris:

Biserica va creşte domnia Mântuitorului Divin prin întoarcerea în Camera Superioară prin Calvar! -Duhul și Mireasa spun „Vino!”,  Pagina 95

TRIUNFUL SPIRITULUI

Am fost întrebat recent cum aș putea crede că o eră a păcii ar putea ieși dintr-o lume ca a noastră. Răspunsul meu, în primul rând, a fost că nu aceasta este ideea mea; nu este viziunea mea, ci aceea a Bisericii primare Părinți, clar enunțați în papi, ^[9]cf. Papii și era răsăritului și reafirmat în zeci de mistici autentici ai secolului XX. ^[10]cf. Dragă Sfinte Părinte ... El vine! În al doilea rând, răspunsul este într-adevăr unul supranatural:

Nu că Rusaliile au încetat vreodată să fie o realitate pe parcursul întregii istorii a Bisericii, dar atât de mari sunt nevoile și pericolele epocii prezente, atât de vast orizontul omenirii atras spre coexistența mondială și neputincios de a o atinge, încât există nu este o mântuire pentru ea decât într-o nouă revărsare a darului lui Dumnezeu. —POPUL PAUL VI, Gaudete în domino, 9 mai 1975, Sect. VII; www.vatican.va

Atunci Triumful se întâmplă deja. „Noua Rusalii” este deja pe drum. A început deja în „rămășița” pe care mama noastră o adună în liniște de zeci de ani în jurul lumii în „camera superioară” a inimii sale. La fel cum armata lui Gideon era mică și liniștită în timp ce înconjurau tabăra dușmanilor, ^[11]cf. Ora Laicilor la fel și „triumful lui Dumnezeu, triumful Mariei, sunt liniștiți, totuși sunt reali”. ^[12]PAPA BENEDICTUL XVI, Lumina lumii, p. 166, O conversație cu Peter Seewald Astfel, ceea ce vorbește papii nu este o transformare „asemănătoare Disney” a Bisericii și a lumii, ci o „creşte”În Împărăția lui Dumnezeu.

Duhul Divin, reînnoiește-ți minunile în epoca noastră ca într-o nouă Rusalii și dăruiește ca Biserica ta, rugându-se perseverent și insistent, cu o singură inimă și minte, împreună cu Maria, Maica lui Isus, și călăuzită de fericitul Petru, să creşte domnia Mântuitorului Divin, domnia adevărului și a dreptății, domnia iubirii și a păcii. Amin. —POPUL JOI XXIII, la convocarea Conciliului Vatican II, Humanae Salutis, 25 decembrie 1961

Cuvântul „creștere” este tradus din latină amplificet, pe care pr. Kosicki notează că „poartă și el semnificația aducerii la
împlinire." ^[13]Duhul și Mireasa spun „Vino!”,  p. 92 Prin urmare, Triumful este și un pregătire a Bisericii care anticipează definitiv venirea Împărăției lui Dumnezeu la sfârșitul timpului. Acest pregătirea se realizează parțial, așa cum a remarcat Cardinalul Ratzinger, prin „criza” care este aici și care vine asupra Bisericii care o va purifica imediat, făcând-o docilă, blândă și simplă - într-un cuvânt, ca Maica Binecuvântată:

Duhul Sfânt, regăsindu-l pe dragul său Soț prezent din nou în suflete, va coborî în ei cu mare putere. El îi va umple cu darurile sale, în special cu înțelepciunea, prin care vor produce minuni ale harului ... asta vârsta Mariei, când multe suflete, alese de Maria și dăruite de Dumnezeul Preaînalt, se vor ascunde complet în adâncul sufletului ei, devenind copii vii ale ei, iubind și glorificând pe Iisus.  -Sf. Louis de Montfort, Adevărată Devoțiune față de Sfânta Fecioară, n.217, Publicaţiile Montfort 

TRIUNFUL BISERICII

Acest Triumf, se pare atunci, este momentul în care Biserica „se va bucura de o nouă înflorire și va fi văzută ca acasă a omului”. ^[14]Cardinalul Ratzinger, Credință și viitor, Ignatius Press, 2009

Oh! când în fiecare oraș și sat legea Domnului este respectată cu fidelitate, când se arată respect pentru lucrurile sacre, când Tainele sunt frecventate și rânduielile vieții creștine sunt împlinite, cu siguranță nu va mai fi nevoie ca noi să lucrăm mai departe vezi toate lucrurile restaurate în Hristos ... Toate acestea, venerabili frați, credem și așteptăm cu o credință de neclintit. — PAPA PIUS X, E Supremi, Enciclica „Despre restaurarea tuturor lucrurilor”, n.14, 6-7

Când primii muguri apar pe copaci, reflectați că iarna se apropie de sfârșit și că un nou primăvară este aproape. Ți-am arătat semnele iernii crude prin care trece Biserica acum, printr-o purificare care a atins acum vârful cel mai dureros ... Pentru Biserică, un nou izvor al triumfului Inimii mele Neprihănite este pe cale să izbucnească. Ea va fi în continuare aceeași Biserică, dar reînnoită și luminată, făcută mai smerită și mai puternică, mai săracă și mai evanghelică prin purificarea ei, pentru ca în ea să strălucească glorioasa domnie a Fiului meu Isus pentru toți. - pretins dat de Maica Domnului pr. Stefano Gobbi, 9 martie 1979, n. 172, Pentru preoți, fiii iubiți ai Doamnei noastre cu aprobare bisericească

„Pe măsură ce se apropie al treilea mileniu al Răscumpărării, Dumnezeu pregătește o primăvară grozavă pentru creștinism și putem vedea deja primele semne ale acestuia”. Fie ca Maria, Steaua dimineții, să ne ajute să spunem cu o ardoare mereu nouă „da” planului de mântuire al Tatălui, pentru ca toate națiunile și limbile să-i vadă gloria. —PAPA IOAN PAUL II, Mesaj pentru misiunea mondială duminică, n.9, 24 octombrie 1999; www.vatican.va

Nu putem spune că această Biserică mai simplă și mai smerită „a Triumfului” este deja prefigurată în frumoasa mărturie a Papei Francisc, unul dintre „mugurii” Mariei?

CITIREA LEGATURA:

• Triumful - Partea a II-a

• Triumful - Partea a III-a