Luceafărul de dimineaţă de Greg Mort
Tinerii s-au arătat a fi pentru Roma și pentru Biserică un dar special al Duhului lui Dumnezeu… Nu am ezitat să le cer să facă o alegere radicală de credință și viață și să le prezinte o sarcină minunată: să devină „paznici matinali” în zorii noului mileniu. —POPUL JOHN PAUL II, Novo Millennio Inuente, n.9; (cf. Is 21: 11-12)
AS unul dintre acești „tineri”, unul dintre „copiii lui Ioan Paul al II-lea”, am încercat să răspund acestei sarcini copleșitoare pe care ni le-a cerut Sfântul Părinte.
Voi sta la postul meu de pază și mă așez pe metereze și voi veghea să văd ce îmi va spune ... Atunci Domnul mi-a răspuns și mi-a spus: Scrieți viziunea clar pe tăblițe, astfel încât să o poată citi cu ușurință.(Habb 2: 1-2)
Și aș vrea să vorbesc ceea ce aud și să scriu ceea ce văd:
Ne apropiem de zori și suntem trecând pragul speranței în Ziua Domnului.
Rețineți totuși că „dimineața” începe la miezul nopții - cea mai întunecată parte a zilei. Noaptea precede zorii.
ZIUA DOMNULUI
Simt că Domnul mă îndeamnă să scriu despre așa-numita „Ziua Domnului” în următoarele scrieri. Este o frază folosită atât de scriitorii din Vechiul, cât și de Noul Testament pentru a se referi la sosirea bruscă și decisivă a dreptății lui Dumnezeu, precum și la recompensa credincioșilor. Prin spirala timpului, „ziua Domnului” a ajuns sub diferite forme în câteva generații. Dar ceea ce vorbesc aici este o zi care vine universal, pe care Sf. Pavel și Petru le-a profețit venea și cred că este la prag ...
IMPARATIA VINE
Cuvântul „apocalipsă” provine din greacă apokalipsă ceea ce înseamnă „a dezvălui” sau „a dezvălui”.
Am scris mai devreme că cred vălul se ridică, că cartea lui Daniel este desigilată.
Cât despre tine, Daniel, păstrează secret mesajul și sigilează cartea până la sfârșitul timpului; mulți vor cădea și răul va crește. (Daniel 12: 4)
Dar rețineți că un înger îi spune Sfântului Ioan în Apocalipsă:
Nu sigilați sus cuvintele profeției acestei cărți, pentru că timpul este aproape. (Apocalipsa 22:10)
Adică, evenimentele descrise în Cartea Apocalipsei erau deja „dezvăluite” în timpul Sfântului Ioan, fiind îndeplinite pe unul dintre numeroasele sale niveluri multidimensionale. Isus ne arată și acest aspect multidimensional când a predicat:
Timpul s-a împlinit și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. (Mc 1:15)
Și totuși, Isus ne-a învățat să ne rugăm „Vine Împărăția Ta”. Adică, Împărăția urmează să fie stabilită pe mai multe niveluri între Înălțarea lui Hristos și revenirea Sa în glorie. Una dintre acele dimensiuni, potrivit primilor Părinți ai Bisericii, este un „regat temporal” în care toate națiunile se vor îndrepta spre Ierusalim într-o perioadă simbolică de „o mie de ani”. Acesta va fi un moment în care următoarele cuvinte ale lui Isus în Tatăl nostru se împlinesc:
Fă-se voia Ta pe pământ așa cum este în Rai.
Adică, regatul temporal care urmează să fie stabilit va fi domnia Voinței divine a lui Dumnezeu în întreaga lume. Este clar că acest lucru nu se întâmplă în prezent și, întrucât Cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce la El până când nu a „atins sfârșitul” pentru care L-a trimis (Is 55:11), așteptăm acest moment când, de fapt, voia lui Dumnezeu „se va face pe pământ așa cum este în ceruri”.
Creștinii sunt chemați să se pregătească pentru Marele Jubileu de la începutul Mileniului III prin reînnoirea speranței lor în venirea definitivă a Împărăției lui Dumnezeu, pregătindu-se pentru ea zilnic în inimile lor, în comunitatea creștină de care aparțin, în special contextul social și în istoria lumii în sine. —PAPA IOAN PAUL II, Tertio Millennio Adveniente, n. 46
MARE JUBILEU
S-ar putea să fim tentați să lăsăm Marele Jubileu al anului 2000 ca o altă „frumoasă sărbătoare liturgică” care a venit și a dispărut. Dar cred că Papa Ioan Paul ne pregătea să anticipăm „venirea Împărăției lui Dumnezeu” într-un mod profund. Adică timpul în care Isus, „călărețul pe un cal alb” care „judecă și face război” (Apocalipsa 19:11) vine să-și stabilească dreptatea pe pământ.
Duhul Domnului este peste mine, pentru că m-a uns pentru a aduce vești vesele celor săraci. El m-a trimis să proclam libertate captivilor și recuperarea vederii pentru orbi, să-i las pe cei asupriți să plece liber și să proclam un an acceptabil Domnului și ziua recompensei. (Luca 4: 18-19); de la NAB. Vulgata latină (și traducerea ei în engleză, Douay-Rheims) adaugă cuvintele et diem retributionis „Ziua retribuției”, „răsplată” sau „recompensă”.
De la venirea lui Hristos, am trăit în acel „an” și am fost martori ai „libertății” pe care Hristos a făcut-o în inimile noastre. Dar acesta este doar un nivel de împlinire a Scripturii respective. Acum, frați și surori, anticipăm un „an universal acceptat de Domnul”, stabilirea dreptății milostive a lui Hristos și a Împărăției pe un global scară. Ziua recompensei. Când?
ÎMPĂRĂTUREA LUI DUMNEZEU ESTE LA MÂNĂ
Cu Domnul, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi. (2 Pt 3: 8)
„Ziua răsplătirii” care vine este „ca o mie de ani”, adică domnia „de o mie de ani” despre care a vorbit Sfântul Ioan, iubitul Apostol:
Apoi am văzut un înger coborând din cer, ținând în mână cheia abisului și un lanț greu. El a apucat balaurul, șarpele străvechi, care este Diavolul sau Satana, și l-a legat timp de o mie de ani și l-a aruncat în prăpastie, pe care l-a închis peste el și l-a pecetluit, astfel încât să nu mai poată rătăci națiunile până cei o mie de ani sunt împliniți. (Apocalipsa 20: 1-3)
Această perioadă simbolică de o mie de ani este eliberarea ...
... întreaga creație [care] a gemut împreună de muncă până acum ... (Rom 8: 22).
Este stabilirea, pe pământ, a domniei lui Hristos, prin Biserica Sa, în Sfânta Euharistie. Va fi un moment în care scopul îndeplinit al Marelui Jubileu este îndeplinit: eliberarea lumii de nedreptate. Acum avem o înțelegere mai profundă a acțiunilor Papei Ioan Paul în cursul anului 2000. El cerea iertare pentru păcatele Bisericii, cerea anularea datoriilor, cerea asistență pentru cei săraci și cerea încetarea războiului și a nedreptății. Sfântul Părinte trăia în momentul prezent, profețind prin acțiunile sale ceea ce urmează.
În acest perspectiva eshatologică, credincioșii ar trebui să fie chemați la o apreciere reînnoită a virtuții teologice de speranță, pe care l-au auzit deja proclamat „în Cuvântul adevărului, Evanghelia” (Col 1: 5). Atitudinea de bază a speranței, pe de o parte, îl încurajează pe creștin să nu piardă din vedere scopul final care dă sens și valoare vieții și, pe de altă parte, oferă motive solide și profunde pentru angajamentul zilnic de a transforma realitatea pentru a face corespunde planului lui Dumnezeu. —Tertio Millennio Adveniente, n. 46
Ah, dar cand- când ajungem la realizarea deplină a acestei speranțe?
TRECEREA PRATICULUI SPERENȚEI
Cartea lui Daniel este cheia care deblochează acest moment.
... păstrează secret mesajul și sigilează cartea până la sfârșit; mulți vor cădea și răul va crește.
Din cauza creșterii răutății, dragostea multora se va răci. (Matei 24:12)
... apostazia este pe primul loc ... (2 Tesaloniceni 2: 3)
Deși acum trăim în speranță, o vom face îmbrățișează această speranță în cele mai depline dimensiuni ale sale, după un timp de apostazie și mare rău, a pus mâna pe pământ. Un timp pe care Isus l-a vorbit despre când vor exista mari necazuri în natură și societate și când va avea loc o mare persecuție a Bisericii. Un moment în care atât Daniel, cât și Sfântul Ioan vorbesc despre un imperiu politic care a fost și va fi din nou - un super-stat pe care atât erudiții protestanți, cât și cei catolici sunt de acord că este „Imperiul Roman reînviat”.
Dar, mai presus de toate, va fi un moment în care călărețul calului alb, Iisus Hristos, va interveni într-un mod decisiv în istorie, pentru a cuceri Bestia și falsul său profet, pentru a purifica lumea răutății și a stabili în toate națiunile Adevărul și dreptatea Lui.
Va fi justificarea Înțelepciunii.
Da, frați și surori, când stau pe această zid, văd zorii unei noi ere, răsăritul Soarele Justiției pentru a inaugura „ziua recompensei”, Ziua Domnului. Este aproape! Căci strălucind puternic acest moment din firmamentul care anunță zorii, este luceafărul de dimineaţă: femeie îmbrăcată în Soarele Justiției.
Este prerogativa Mariei de a fi Steaua de dimineață, care anunță în soare. Ea nu strălucește pentru ea însăși, sau pentru ea însăși, dar este reflectarea Mântuitorului ei și a noastră, și Îl proslăvește. Când apare în întuneric, știm că El este aproape. El este Alfa și Omega, Primul și Ultimul, Începutul și Sfârșitul. Iată că El vine repede, iar răsplata Sa este cu El, pentru a le oferi fiecăruia conform lucrărilor sale. „Sigur că vin repede. Amin. Vino, Doamne Iisuse ”. —Cardinalul John Henry Newman, Scrisoare către Pr. EB Pusey; „Dificultăți ale anglicanilor”, volumul II
CITIREA SUPLIMENTARĂ:
- Înțelegeți de ce Biserica o numește pe Maria „Steaua dimineții” atunci când acesta este și un titlu al lui Isus în Apocalipsa 22:16: Vezi Stele ale Sfințeniei.
