Bătrânul

CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 5 iunie 2017
Luni din a noua săptămână din timpul obișnuit
Memorialul Sfântului Bonifaciu

Textele liturgice aici

THE romanilor antici nu le-a lipsit niciodată pedeapsa cea mai brutală pentru criminali. Biciul și răstignirea au fost printre cruzimile lor mai notorii. Dar există un altul ... acela de a lega un cadavru de spatele unui criminal condamnat. Sub pedeapsa cu moartea, nimănui nu i s-a permis să o înlăture. Astfel, criminalul condamnat va deveni în cele din urmă infectat și va muri.

Probabil că această imagine puternică și bântuitoare a venit în minte când Sf. Pavel a scris:

Amână-ți om batran care aparține modului tău de viață de mai înainte și este stricat prin poftele înșelătoare și fii reînnoit în duhul minții tale și îmbrăcă-te cu firea nouă, creată după asemănarea lui Dumnezeu în adevărata dreptate și sfințenie. (Efeseni 4:22-24)

Cuvântul grecesc aici este anthropos, care înseamnă literal „om”. Traducerile mai noi citesc „vechea natură” sau „vechea sine”. Da, Pavel era profund îngrijorat de faptul că mulți creștini încă se plimbau legați de „bătrânul”, continuând să fie otrăviți de dorințele sale înșelătoare.

Știm că omul nostru bătrân a fost răstignit cu [Hristos], pentru ca trupul nostru păcătos să fie nimicit, ca să nu mai fim robii păcatului. Căci un mort a fost absolvit de păcat. (Romani 6:6)

Prin botezul nostru, sângele și apa care au țâșnit din inima lui Isus ne-au „absolut” de „crima” Adam și Eva, despre „păcatul originar”. Nu mai suntem sortiți să fim legați de natura veche, ci, în schimb, suntem pecetluiți și umpluți cu Duhul Sfânt.

Deci oricine este în Hristos este o făptură nouă: lucrurile vechi au trecut; iată că au venit lucruri noi. (2 Corinteni 5:17)

Aceasta nu este doar imagini poetice. Este o transformare reală și eficientă care are loc în inimă.

Le voi da o altă inimă și un duh nou pe care îl voi pune în ei. Din trupurile lor voi îndepărta inimile de piatră și le voi da inimi de carne, ca să umble după legile Mele, având grijă să păzească poruncile Mele. Astfel ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. (Ezechiel 11:19-20)

Dar vezi tu, noi nu ieșim din cristelnita ca niște roboți mici programați să facă numai bine. Nu, noi suntem creați după chipul lui Dumnezeu și, prin urmare, intotdeauna liber— liber să aleagă întotdeauna libertatea.

Pentru libertate Hristos ne-a eliberat; deci rămâneți ferm și nu vă supuneți din nou jugului sclaviei. (Gal 5: 1)

Cu alte cuvinte, nu-l lega din nou pe bătrân pe spate.

În consecință, și voi trebuie să vă gândiți că sunteți morți față de păcat și trăiți pentru Dumnezeu în Hristos Isus. Prin urmare, păcatul nu trebuie să domnească peste trupurile voastre muritoare, astfel încât să ascultați dorințele lor. (Romani 6:11-12)

În prima lectură de astăzi, Tobit este pe cale să mănânce o cină frumoasă de sărbătoarea Rusaliilor. Îi cere fiului său să meargă să găsească un „om sărac” pe care să-l aducă la masa lui pentru a-și împărtăși sărbătoarea. Dar fiul său se întoarce cu vestea că unul dintre rudele lor a fost sugrumat de moarte pe piață. Tobit a sărit de la masă, a dus mortul acasă pentru a fi îngropat după apus, apoi, spălându-se pe mâini, s-a întors la ospăţul lui.

Acesta este un simbol frumos al modului în care noi, care tocmai am sărbătorit Paștele și Rusaliile – sărbătorile eliberării noastre din robie! – trebuie să răspundem și atunci când ne confruntăm cu ispita de a ne întoarce la păcat. Tobit nu aduce mortul la el masa, nici nu permite ca moartea sa prematura sa intrerupa obligatia de a celebra praznicul. Dar de câte ori facem noi, uitând cine suntem noi în Hristos Isus, aduce „bătrânul” care a murit în Hristos care este banchetul nostru de drept? Creștine, asta nu devine din demnitatea ta! De ce, după ce l-ai lăsat pe bătrân în spovedanie, te duci și târăște-ți acest cadavru înapoi acasă – muște, viermi și tot – doar ca să gusti din amărăciunea acelui păcat care încă o dată îți înrobește, întristează și naufragiază ziua, dacă nu toata viata ta?

Asemenea lui Tobit, tu și cu mine trebuie să ne spălăm mâinile de păcat, odată pentru totdeauna, dacă dorim cu adevărat să fim fericiți și să trăim în demnitatea și libertatea care ne-a fost cumpărată prin Sângele lui Hristos.

Omorâți, deci, părțile pământești din voi: imoralitate, necurăție, patimă, dorință rea și lăcomia care este idolatrie. (Coloseni 3:5)

Deci da, asta înseamnă că trebuie luptă. Grația nu face totul pentru tine, doar face totul posibil Pentru dumneavoastră. Dar trebuie totuși să vă lepădați de voi înșivă, să vă rezistați cărnii voastre și să vă luptați împotriva ispitei. Da, lupta pentru tine! Luptă pentru Regele tău! Lupta pentru viata! Luptă pentru libertatea ta! Luptă pentru ceea ce este de drept al tău – rodul Duhului, care a fost turnat în inima ta!

Dar acum trebuie să le alungi pe toate: mânia, furia, răutatea, calomnia și limbajul obscen din gura ta. Nu vă mai mințiți unul pe altul, deoarece v-ați desprins vechiul eu cu practicile lui și v-ați îmbrăcat cu noul eu, care se reînnoiește, pentru cunoaștere, după imaginea creatorului său. (Coloseni 3:8-10)

Da, „bărbatul nou”, „femeia nouă” – acesta este darul lui Dumnezeu pentru tine, restaurarea adevăratului tău sine. Este dorința arzătoare a Tatălui de a vă vedea deveniți cine v-a făcut să fiți: liber, sfinți și în pace.

A fi sfânt, deci, nu este altceva decât a deveni adevăratul tău sine... o reflectare pură a chipului lui Dumnezeu.