Cine esti tu sa judeci?

OPTA. MEMORIAL AL
PRIMII MUCENICI DIN SFÂNTA BISERICĂ ROMÂNĂ

"CARE trebuie să judeci? ”

Sună virtuos, nu-i așa? Dar când aceste cuvinte sunt folosite pentru a se abate de la adoptarea unei poziții morale, pentru a-și spăla mâinile de responsabilitate față de ceilalți, pentru a rămâne fără angajament în fața nedreptății ... atunci este lașitate. Relativismul moral este lașitate. Și astăzi, suntem plini de lași - și consecințele nu sunt puțin. Papa Benedict o numește ...

...cel mai terifiant semn al vremurilor... nu există rău în sine sau bine în sine. Există doar un „mai bun decât” și un „mai rău decât”. Nimic nu este bun sau rău în sine. Totul depinde de circumstanțe și de finalul urmărit. -PAPA BENEDICT XVI, Adresă Curiei Romane, 20 decembrie 2010

Este terifiant pentru că, într-un astfel de climat, partea mai puternică a societății este cea care devine apoi cea care stabilește ce este bine, ce este greșit, cine este valoros și cine nu - pe baza propriului criteriu de schimbare. Ei nu mai aderă la absolute morale sau la legea naturală. Mai degrabă, ei determină ce este „bun” conform standardelor arbitrare și îl atribuie drept „drept”, apoi îl impun părții mai slabe. Și așa începe…

... o dictatură a relativismului care nu recunoaște nimic ca fiind definit și care lasă ca măsură supremă doar ego-ul și dorințele cuiva. A avea o credință clară, conform credo-ului Bisericii, este adesea etichetat ca fundamentalism. Cu toate acestea, relativismul, adică, lăsându-se aruncat și „măturat de fiecare vânt de învățătură”, apare singura atitudine acceptabilă standardelor actuale. —Cardinalul Ratzinger (POMA BENEDICT XVI) pre-conclavă Omilia, 18 aprilie 2005

Ca atare, în timp ce resping autoritatea religioasă și parentală sub pretenția că nu ar trebui să „judecăm” pe nimeni și să fim „toleranți” cu toți, ei continuă să creeze propriul lor sistem moral care nu este cu greu just sau tolerant. Și, astfel…

... o religie abstractă, negativă este transformată într-un standard tiranic pe care toată lumea trebuie să-l urmeze... În numele toleranței, toleranța este abolită. - BENEFICIUL POPULUI XVI, Lumina lumii, o conversație cu Peter Seewald, p. 52-53

Așa cum am scris în Curaj ... până la capăt, în fața acestei noi tiranii, putem fi tentați să ne retragem și să ne ascundem... să devenim căldiceli și lași. Deci, trebuie să oferim un răspuns la această întrebare „Cine ești tu să judeci?”

ISUS LA JUDECARE

Când Isus spune: „Nu mai judeca și nu vei fi judecat. Nu mai condamna și nu vei fi condamnat.” ce vrea sa spuna?^[1]Luca 6: 37 Putem înțelege aceste cuvinte doar în contextul complet al vieții și al învățăturii Sale, spre deosebire de izolarea unei singure propoziții. Căci El a mai spus: „De ce nu judecați singuri ce este corect?” ^[2]Luca 12: 57 Și din nou, „Nu mai judeca după aparențe, dar judecă cu dreptate.” ^[3]Ioan 7: 24 Cum să judecăm drept? Răspunsul constă în însărcinarea pe care El a dat-o Bisericii:

Du-te, deci, și faceți ucenici din toate neamurile... învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. (Matei 28:19-20)

În mod clar, Isus ne spune să nu judecăm inima (înfățișarea) altora, dar, în același timp, El dă Bisericii autoritatea divină de a chema omenirea în Voia lui Dumnezeu, exprimată în poruncile morale și în legea naturală.

Vă rog în prezența lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus, care va judeca pe cei vii și pe cei morți și prin arătarea Lui și puterea Sa împărătească: vestiți cuvântul; fii persistent, indiferent dacă este convenabil sau incomod; convinge, mustra, încurajează prin toată răbdarea și învățătura. (2 Tim 4:1-2)

Este schizofrenic, deci, să-i auzi pe creștinii care au căzut în capcana relativismului moral spunând: „Cine sunt eu să judec?” când Isus ne-a poruncit în mod explicit să chemăm pe toți la pocăință și să trăim prin Cuvântul Său.

Iubirea, de fapt, îi împinge pe urmașii lui Hristos să vestească tuturor oamenilor adevărul care mântuiește. Dar trebuie să facem distincția între eroare (care trebuie întotdeauna respinsă) și persoana care greșește, care nu își pierde niciodată demnitatea de persoană, chiar dacă se zbate în mijlocul unor idei religioase false sau inadecvate. Numai Dumnezeu este judecătorul și cercetătorul inimilor; ne interzice să judecăm vinovăția interioară a altora. - Vatican II, Gaudium et spes, 28

JUDECATA DREPTĂ

Când un ofițer de poliție oprește pe cineva pentru viteză, el nu emite o judecată asupra persoanei din interior mașina. El face un obiectiv judecarea acțiunilor persoanei: se deplasau cu viteză. Abia când se duce la geamul șoferului, descoperă că femeia de la volan este însărcinată și în travaliu și se grăbește... sau că e beată, sau pur și simplu neatent. Abia atunci scrie un bilet – sau nu.

La fel, ca cetățeni și creștini, avem dreptul și datoria să spunem că cutare sau cutare acțiune este în mod obiectiv bun sau rău pentru ca ordinea civilă și dreptatea să prevaleze în societatea familiei sau a pieței orașului. Așa cum polițistul își îndreaptă radarul spre un vehicul și ajunge la concluzia că acesta încalcă în mod obiectiv legea, la fel și noi putem și trebuie să ne uităm la anumite acțiuni și să spunem că sunt obiectiv imoral, atunci când este cazul, pentru binele comun. Dar este doar atunci când cineva se uită în „fereastra inimii” că se poate face o anumită judecată a vinovăției cuiva... ceva, într-adevăr, numai Dumnezeu poate face — sau acea persoană poate dezvălui.

Deși putem judeca că o faptă este în sine o infracțiune gravă, trebuie să încredințăm judecata persoanelor dreptății și îndurării lui Dumnezeu. —Catehismul Bisericii Catolice, 1033

Dar rolul obiectiv al Bisericii nu este mai puțin diminuat.

Bisericii îi aparține dreptul de a anunța întotdeauna și pretutindeni principiile morale, inclusiv cele care țin de ordinea socială, și de a judeca orice treburi umane în măsura în care acestea sunt cerute de drepturile fundamentale ale persoanei umane sau de mântuirea sufletelor. . -Catehismul Bisericii Catolice, nu. 2246

Ideea de „separare a Bisericii și a Statului”, ceea ce înseamnă că Biserica nu are niciun cuvânt de spus în piața publică, este o falsitate tragică. Nu, rolul Bisericii nu este acela de a construi drumuri, de a conduce armata sau de a legifera, ci de a îndruma și lumina organele politice și indivizii cu Revelația Divină și autoritatea încredințată ei și să facă acest lucru în imitarea Domnului ei.

Într-adevăr, dacă poliția ar înceta să aplice legile rutiere pentru a nu răni sentimentele nimănui, străzile ar deveni periculoase. La fel, dacă Biserica nu ridică glasul cu adevărul, atunci sufletele multora vor fi în primejdie. Dar ea trebuie să vorbească și în imitarea Domnului ei, apropiindu-se de fiecare suflet cu aceeași evlavie și delicatețe pe care Domnul Nostru a arătat-o, în special păcătoșilor mormânți. El i-a iubit pentru că El a recunoscut că, oricine a păcătuit, este sclav al păcatului ^[4]Ioan 8:34; că s-au pierdut într-o oarecare măsură,^[5]Matei 15:24, LUC 15:4 și au nevoie de vindecare.^[6]Mc 2:17 Nu suntem toți?

Dar aceasta nu a diminuat niciodată adevărul și nici nu a șters o singură literă a legii.

[Jignirea] rămâne nu mai puțin un rău, o lipsă, o dezordine. Prin urmare, trebuie să lucrăm pentru a corecta erorile conștiinței morale. -Catehismul Bisericii Catolice, 1793

NU FĂ TĂCI!

Cine esti tu sa judeci? Ca creștin și ca cetățean, aveți întotdeauna dreptul și datoria de a judeca binele sau răul obiectiv.

Nu mai judeca după aparențe, ci judecă cu dreptate. (Ioan 7:24)

Dar în această dictatură în creștere a relativismului, tu voi întâlnește greutăți. Tu voi fi persecutat. Dar aici trebuie să-ți amintești că această lume nu este casa ta. Că suntem străini și străini în drumul nostru către Patrie. Că suntem chemați să fim profeți oriunde ne aflăm, rostind „cuvântul de acum” unei generații care trebuie să asculte din nou Evanghelia – indiferent dacă o știu sau nu. Niciodată până acum nevoia de profeți adevărați nu a fost atât de crucială...

Cei care contestă acest nou păgânism se confruntă cu o opțiune dificilă. Fie se conformează acestei filozofii, fie se confruntă cu perspectiva martiriului. - Slujitorul lui Dumnezeu pr. John Hardon (1914-2000), Cum să fii un catolic loial astăzi? Fiind loial Episcopului Romei; http://www.therealpresence.org/eucharst/intro/loyalty.htm

Fericiți ești când te jignesc și te prigonesc și vor rosti orice fel de rău împotriva ta în minciună din cauza mea. Bucură-te și bucură-te, căci răsplata ta va fi mare în ceruri. Astfel i-au persecutat pe proorocii care au fost înaintea ta. (Matei 5:11-12)

Dar în ceea ce privește lașii, necredincioșii, depravatele, ucigașii, necastele, vrăjitorii, închinătorii la idoli și înșelătorii de orice fel, lotul lor este în bazinul arzător de foc și sulf, care este a doua moarte. (Apocalipsa 21: 8)