Rușinat de Iisus

fotografie din Patimile lui Hristos

DE CAND călătoria mea în Țara Sfântă, ceva adânc în interior a fost agitată, un foc sfânt, o dorință sfântă de a-l face pe Iisus iubit și cunoscut din nou. Spun „din nou” pentru că, nu numai că Țara Sfântă abia a păstrat o prezență creștină, dar întreaga lume occidentală se află într-un prăbușire rapidă a credinței și valorilor creștine,^[1]cf. Toată Diferența și, prin urmare, distrugerea busolei sale morale. 

Societatea occidentală este o societate în care Dumnezeu este absent în sfera publică și nu mai are ce să-i ofere. Și de aceea este o societate în care măsura umanității se pierde din ce în ce mai mult. La puncte individuale devine brusc evident că ceea ce este rău și distruge omul a devenit o chestiune de la sine înțeles. —PAPA EMERIT BENEDICT XVI, Eseu: „Biserica și scandalul abuzurilor sexuale”; Agenția Catolică de Știri, Aprilie 10th, 2019

De ce sa întâmplat asta? Primul gând care ne vine în minte este că este din cauza bogăției noastre. Pentru un bogat este mai greu să intre în Împărăția lui Dumnezeu decât pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac. Occidentul, binecuvântat dincolo de imaginație, s-a întrezărit în oglinda succesului și s-a îndrăgostit de propria ei imagine. În loc să-l mulțumească și să-l slăvească cu umilință pe Cel care a înălțat-o, Occidentul creștin s-a îngrășat și mulțumit, egoist și narcisist, leneș și călduț, pierzând astfel prima dragoste. În golul pe care Adevărul trebuia să-l umple, a revoluţie a crescut acum.

Această revoltă este spirituală la rădăcină. Este revolta lui Satana împotriva darului harului. În principiu, cred că omul occidental refuză să fie mântuit din mila lui Dumnezeu. Refuză să primească mântuirea, dorind să o construiască pentru sine. „Valorile fundamentale” promovate de ONU se bazează pe o respingere a lui Dumnezeu pe care o compar cu tânărul bogat din Evanghelie. Dumnezeu a privit Occidentul și l-a iubit pentru că a făcut lucruri minunate. A invitat-o ​​să meargă mai departe, dar Occidentul s-a întors. A preferat genul de bogății pe care i le datora numai pentru sine.  —Cardinalul Sarah, Catolic herald, Aprilie 5th, 2019

Mă uit în jur și mă trezesc punând iar și iar întrebarea: „Unde sunt creștinii? Unde sunt bărbații și femeile care vorbesc cu pasiune despre Isus? Unde sunt bătrânii care își împărtășesc înțelepciunea și devotamentul față de credință? Unde sunt tinerii cu energia și zelul lor? Unde sunt cei cărora nu le este rușine de Evanghelie?” Da, sunt acolo, dar atât de puțini la număr, încât Biserica din Occident a devenit efectiv și literal o rămășiță. 

Pe măsură ce povestea Patimilor a fost citită la Liturghie în toată creștinătatea de astăzi, am auzit un exemplu după altul cum drumul către Golgota a fost pavat cu lași. Cine a rămas printre mulțimile care stăteau sub Cruce decât un singur Apostol și o mână de femei credincioase? De asemenea, vedem că pietruiala persecuției Bisericii este pusă zilnic de către politicieni „catolici” care votează pentru pruncucidere, de judecători „catolici” care rescriu legea naturală, de către primii „catolici” care promovează homosexualitatea, de alegătorii „catolici” care îi pun la putere și de clericii catolici care spun puțin sau nimic despre asta. Lașii. Suntem o Biserica lașilor! Ne-am făcut rușine de numele și mesajul lui Isus Hristos! El a suferit și a murit pentru a ne elibera de puterea păcatului și nu numai că nu împărtășim această veste bună de teamă să nu fie dezaprobați, dar le dăm posibilitatea oamenilor răi să își instituționalizeze ideile rele. După 2000 de ani de dovezi copleșitoare ale existenței lui Dumnezeu, ce dracu’, literalmente, a intrat în Trupul lui Hristos? Iuda are. Asta e ceea ce.

Trebuie să fim realiști și concreti. Da, există păcătoși. Da, există preoți, episcopi și chiar cardinali necredincioși care nu respectă castitatea. Dar, de asemenea, și acest lucru este și foarte grav, ei nu reușesc să se țină tare de adevărul doctrinar! Ei dezorientează credincioșii creștini prin limbajul lor confuz și ambiguu. Ei falsifică și falsifică Cuvântul lui Dumnezeu, dornici să-l răsucească și să-l îndoaie pentru a obține aprobarea lumii. Ei sunt Iuda Iscariotei din timpul nostru. —Cardinalul Sarah, Catolic herald, Aprilie 5th, 2019

Dar noi, laicii, poate mai ales noi laici, suntem și lași. Când vorbim vreodată despre Isus la serviciu, la facultate sau pe străzile noastre? Când folosim vreodată acele oportunități evidente de a împărtăși Vestea Bună și mesajul Evangheliei? Greșim că criticăm Papa, călcăm „Novus Ordo”, ținem semne pro-Viață, ne rugăm Rozariul înainte de Liturghie, coacem prăjituri la CWL, cântăm cântece, scriem bloguri și donăm haine ca ne îndeplinim cumva responsabilitatea de creștini botezați?

... cel mai bun martor se va dovedi ineficient pe termen lung dacă nu este explicat, justificat ... și explicit printr-o proclamare clară și fără echivoc a Domnului Isus. Vestea bună proclamată de martorul vieții mai devreme sau mai târziu trebuie proclamată prin cuvântul vieții. Nu există o adevărată evanghelizare dacă nu sunt vestite numele, învățătura, viața, promisiunile, împărăția și taina lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu. —PAPA ST. PAUL VI, Evangelii Nuntiandi, n. 22; vatican.va

Oricine se rușinează de mine și de cuvintele mele în această generație necredincioasă și păcătoasă, Fiul Omului se va rușina când va veni în slava Tatălui său împreună cu sfinții îngeri. (Marcu 8:38)

Mi-aș dori să stau aici simțindu-mă bine cu mine. Eu nu. Acele păcate de omisiune sunt o listă lungă: acele momente în care am ezitat să spun adevărul; oricând aș fi putut să fac semnul Crucii, dar nu am făcut-o; vremurile în care aș fi putut să vorbesc, dar „a păstrat liniștea”; felurile în care m-am îngropat în propria mea lume de confort și zgomot înecând îndemnurile Duhului... În timp ce meditam la Patima astăzi, am plâns. M-am trezit să-i cer lui Isus să mă ajute să nu-mi fie frică. Și o parte din mine este. Sunt în primele linii în această lucrare împotriva unui val tot mai mare de ură față de Biserica Catolică. Sunt tată și acum bunic. Nu vreau să merg la închisoare. Nu vreau să-mi lege mâinile și să mă ducă în locuri în care nu vreau să merg. Acest lucru devine din ce în ce mai mult o posibilitate pe zi ce trece.

Dar apoi, în mijlocul acestor emoții, în adâncul inimii mele, se ridică un foc sfânt, un strigăt care este încă ascuns, încă așteaptă, încă însărcinat cu puterea Duhului Sfânt. Este strigătul Învierii, strigătul Rusaliilor: 

ISUS HRISTOS NU E MORT. EL TRAIESTE! EL ESTE RIDICAT! CREDE ÎN EL și mântuiește-te!

Cred că luna trecută a fost acolo, în Sfântul Mormânt din Ierusalim, unde a fost concepută sămânța acestui strigăt. Pentru că când am ieșit din Mormânt, m-am trezit spunând oricui m-ar asculta: „Mormântul este gol! E gol! Trăiește! A înviat!”

Dacă propovăduiesc Evanghelia, acesta nu este motiv să mă laud, căci mi s-a impus o obligație și vai de mine dacă nu o propovăduiesc! (1 Corinteni 9:16)

Nu știu unde mergem de aici, frați și surori. Tot ce știu este că într-o zi voi fi judecat, nu după cât de bine mi s-a apreciat pe Facebook sau câți mi-au cumpărat CD-urile, ci dacă l-am adus sau nu pe Isus celor din mijlocul meu. Indiferent dacă mi-am îngropat talentul în pământ sau l-am investit oriunde și oricând am putut. Hristoase Isuse, Domnul meu, Tu ești judecătorul meu. Tu ești de care ar trebui să mă tem, nu gloata bătaie la ușile noastre.

Caut acum favoarea oamenilor sau a lui Dumnezeu? Sau încerc să-i mulțumesc pe bărbați? Dacă aș fi încă plăcut oamenilor, nu aș fi un slujitor al lui Hristos. (Galateni 1:10)

Și așa, astăzi, Isuse, îți mai dau vocea mea încă o dată. Îți dau chiar viața mea. Îți dau lacrimile mele – atât cele ale întristării mele pentru că am tăcut, cât și cele care cad acum pentru cei care încă nu te cunosc. Isuse... poți prelungi acest „timp al milei”? Iisuse, poți să-i ceri Tatălui să reverse, încă o dată, Duhul Său peste cei care Te iubesc pentru ca noi să devenim adevărați apostoli ai Cuvântului Tău? Pentru ca și noi să avem ocazia să ne dăm viața de dragul Evangheliei? Iisuse, trimite-ne în seceriș. Iisuse, trimite-ne în întuneric. Iisuse, trimite-ne în vie și hai să aducem acasă o bunătate de suflete, furându-le din ghearele acelui dragon infernal. 

Isuse, ascultă strigătul nostru. Tată ascultă pe Fiul tău. Și vino Duhul Sfânt. VENI DUHUL SFANT!

Există valori care nu trebuie abandonate niciodată pentru o valoare mai mare și chiar depășesc conservarea vieții fizice. Există martiriu. Dumnezeu este (aproximativ) mai mult decât simpla supraviețuire fizică. O viață care ar fi cumpărată prin negarea lui Dumnezeu, o viață care se bazează pe o minciună finală, este o non-viață. Martiriul este o categorie de bază a existenței creștine. Faptul că martiriul nu mai este necesar din punct de vedere moral în teoria susținută de Böckle și de mulți alții arată că însăși esența creștinismului este în joc aici ... Biserica de astăzi este mai mult ca niciodată o „Biserică a Martirilor” și, prin urmare, un martor al celor vii. Dumnezeu. —PAPA EMERIT BENEDICT XVI, Eseu: „Biserica și scandalul abuzurilor sexuale”; Agenția Catolică de Știri, Aprilie 10th, 2019

Nu este momentul să ne rușinăm de Evanghelie. Este timpul să-l propovăduim de pe acoperișuri. —PAPA SAINT JOHN PAUL II, Homily, Cherry Creek State Park Homily, Denver, Colorado, 15 august 1993; vatican.va

De ce este sprijinul financiar și rugăciunile dvs.
citești asta astăzi.
 Te binecuvântează și îți mulțumesc. 

Să călătorești cu Mark în  Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.