Isus le-a spus ucenicilor săi:
„Lucrurile care provoacă păcatul vor avea loc inevitabil,
dar vai de cel prin care se întâmplă.
Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar pune o piatră de moară la gât
și să fie aruncat în mare
decât ca el să facă să păcătuiască pe unul dintre acești micuți”.
(Evanghelia de luni, Luca 17:1-6)

Fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate,
căci vor fi mulţumiţi.
(Matei 5:6)

AZI, în numele „toleranței” și „incluzivității”, cele mai flagrante crime — fizice, morale și spirituale — împotriva „micuților”, sunt scuzate și chiar sărbătorite. Nu pot să tac. Nu-mi pasă cât de „negativ” și „lumbru” sau cum ar vrea oamenii să mă numească. Dacă a existat vreodată un timp pentru oamenii din această generație, începând cu clerul nostru, să-l apere pe „pe cei mai mici dintre frați”, acesta este acum. Însă liniștea este atât de copleșitoare, atât de adâncă și de răspândită, încât ajunge până în măruntaiele spațiului, unde deja se aude o altă piatră de moară trântindu-se spre pământ. Continuați lectura →