Parada Times Square, de Alexander Chen
WE trăiesc vremuri periculoase. Puțini sunt însă cei care își dau seama. Ceea ce vorbesc nu este amenințarea terorismului, a schimbărilor climatice sau a războiului nuclear, ci ceva mai subtil și mai insidios. Este avansul unui inamic care a câștigat deja teren în multe case și inimi și reușește să provoace distrugeri de rău augur pe măsură ce se răspândește în întreaga lume:
Zgomot.
Vorbesc de zgomot spiritual. Un zgomot atât de puternic pentru suflet, atât de asurzitor pentru inimă, încât, odată ce își găsește drumul, ascunde vocea lui Dumnezeu, amorțește conștiința și orbeste ochii de a vedea realitatea. Este unul dintre cei mai periculoși dușmani ai timpului nostru, deoarece, în timp ce războiul și violența dăunează corpului, zgomotul este ucigașul sufletului. Și un suflet care a închis vocea lui Dumnezeu riscă să nu-L mai audă niciodată în eternitate.
ZGOMOT
Acest dușman a fost mereu la pândă, dar poate niciodată mai mult decât astăzi. Apostolul Sfântul Ioan a avertizat că zgomot este vestitorul spiritului lui antihrist:
Nu iubiți lumea sau lucrurile lumii. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume, pofta senzuală, ademenirea ochilor și viața pretențioasă, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Cu toate acestea, lumea și ademenirea ei trec. Dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna. Copii, este ceasul din urmă; și după cum ați auzit că va veni antihrist, tot așa și acum s-au arătat mulți antihrist. (1 Ioan 2:15-18)
Pofta cărnii, ademenire pentru ochi, o viață pretențioasă. Acestea sunt mijloacele prin care principatele și puterile îndreaptă un zgomot împotriva omenirii nebănuitoare.
Zgomot de poftă
Nu poți să navighezi pe internet, să mergi printr-un aeroport sau pur și simplu să cumperi alimente fără a fi asaltat de zgomotul poftei. Bărbații, mai mult decât femeile, sunt susceptibili la acest lucru, deoarece există un răspuns chimic mai puternic la bărbați. Este un zgomot groaznic, pentru că trage în cale nu numai ochii, ci chiar corpul cuiva. Chiar și a sugera astăzi că o femeie pe jumătate îmbrăcată este nemodesta sau nepotrivită va atrage nedumerire, dacă nu dispreț. A devenit acceptabil din punct de vedere social și, la vârste din ce în ce mai tinere, sexualizarea și obiectivitatea corpului. Nu mai este un vas pentru transmiterea, prin modestie și caritate, a adevărului despre cine este cu adevărat persoana umană, ci a devenit un difuzor care transmite un mesaj distorsionat: acea împlinire vine în cele din urmă din sex și sexy, mai degrabă decât din Creator. Numai acest zgomot, difuzat acum prin imagini și limbaj rânced în aproape fiecare fațetă a societății moderne, face mai mult pentru a distruge suflete decât poate oricare altul.
ZGOMOT DE IMPIERE
În națiunile occidentale, în special, zgomotul materialismului - ademenirea unor lucruri noi - a atins un nivel asurzitor, dar puțini îi rezistă. Ipad-uri, ipod-uri, ibook-uri, iphone-uri, ifashions, planuri de pensionare... Chiar și titlurile în sine dezvăluie ceva din potențialul pericol care se ascunde în spatele nevoii de confort personal, comoditate și plăcere de sine. Totul este despre „eu”, nu fratele meu la nevoie. Exportul de producție în lumea a treia 
țările (care provoacă adesea nedreptăți în sine prin salarii jalnice) a provocat un tsunami de bunuri low-cost, precedat de valuri de reclame necruțătoare care se plasează pe sine, și nu pe vecinul, în vârful totemului priorităților.
Dar zgomotul a căpătat un ton diferit și mai insidios în zilele noastre. Internetul și tehnologia wireless oferă în mod continuu o gamă largă de culori de înaltă definiție, știri, bârfe, fotografii, videoclipuri, bunuri, servicii - toate într-o fracțiune de secundă. Este amestecul perfect de strălucire și strălucire pentru a menține sufletele îndrăgostite – și adesea surde la foamea și setea din propriul suflet pentru transcendent, pentru Dumnezeu.
Nu putem nega că schimbările rapide care au loc în lumea noastră prezintă și unele semne tulburătoare de fragmentare și de retragere în individualism. Utilizarea în creștere a comunicațiilor electronice a dus, în unele cazuri, în mod paradoxal, la o mai mare izolare... — PAPA Benedict al XVI-lea, discurs la Biserica Sf. Iosif, 8 aprilie 2008, Yorkville, New York; Agenția Catolică de Știri
ZGOMOT DE PRETENȚIE
Sfântul Ioan avertizează asupra ispitirii „mândriei vieții”. Acest lucru nu se limitează doar la dorința de a fi bogat sau faimos. Astăzi, a căpătat o ispită mai vicleană, încă o dată, prin tehnologie. "Social 
networking", deși servește adesea la conectarea vechilor prieteni și familie, alimentează și un nou individualism. Cu servicii de comunicare precum Facebook sau Twitter, tendința este de a pune fiecare gând și acțiune pentru ca lumea să le vadă, stimulând o tendință în creștere. de narcisism (absorbție de sine) Aceasta este într-adevăr în opoziție directă cu bogata moștenire spirituală a Sfinților, în care vorbeaua lenevă și frivolitatea trebuie evitate, deoarece cultivă un spirit de lumesc și neatenție.
CUSTODIA INIMII
Desigur, tot acest zgomot nu trebuie considerat strict rău. Corpul uman și sexualitatea sunt daruri de la Dumnezeu, nu un obstacol rușinos sau murdar. Lucrurile materiale nu sunt nici bune, nici rele, doar sunt... până când le punem pe altarul inimilor noastre făcându-le idoli. Și internetul poate fi folosit și pentru bine.
În casa din Nazaret și în slujirea lui Isus a fost 
întotdeauna zgomotul de fond al lumii. Isus a intrat chiar în „grozna cu lei”, mâncând cu vameși și prostituate. Dar El a făcut-o pentru că El a susținut mereu custodia inimii. Sfântul Pavel a scris:
Nu vă conformați cu acest veac, ci fiți transformați prin reînnoirea minții voastre... (Romani 12:2)
Custodia inimii înseamnă că nu sunt fixat asupra lucrurilor lumii, conform căilor ei fără Dumnezeu, ci asupra Împărăției, căile lui Dumnezeu. Înseamnă să redescoperi sensul vieții și să-mi aliniez obiectivele la el...
…să ne eliberăm de orice povară și păcat care se agață de noi și să perseverăm în a alerga în cursa care se află în fața noastră, în timp ce ne ținem ochii ațintiți asupra lui Isus, conducătorul și desăvârșitorul credinței. (Evr 12:1-2)
În jurămintele noastre de botez, promitem că „refuzăm strălucirea răului și refuzăm să fim stăpâniți de păcat”. Custodia inimii înseamnă a evita acel prim pas fatal: a fi absorbit de strălucirea răului, care, dacă luăm momeala, duce la a fi stăpânit de acesta.
... toți cei care săvârșesc păcatul sunt sclavii păcatului. (Ioan 8:34)
Isus a umblat printre oameni păcătoși, dar L-a păstrat
inima nepătată căutând continuu mai întâi voința Tatălui. El a umblat în adevărul că femeile nu erau obiecte, ci reflectări ale propriei sale imagini; în adevărul că lucrurile materiale trebuie folosite pentru slava lui Dumnezeu și pentru binele altora; și fiind mic, smerit și ascuns, blând și blând cu inima, Isus a ocolit puterea și onoarea lumească pe care alții i-ar fi dăruit-o.
PĂSTRAREA CUSTODIA SINTURILOR
În actul tradițional al contriției, rugat în mărturisirea sacramentală, cineva se hotărăște să „nu mai păcătuiți și să evitați prilejul apropiat al păcatului”. Custodia inimii înseamnă evitarea nu doar a păcatului în sine, ci a acelor capcane binecunoscute care m-ar face să cad în păcat. "Face fără provizii pentru carne”, a spus Sfântul Pavel (vezi Tigrul în cușcă.) Un bun prieten de-al meu spune că nu a mai mâncat dulciuri și nici nu a băut alcool de ani de zile. „Am o personalitate care provoacă dependență”, a spus el. „Dacă mănânc o prăjitură, vreau toată punga”. Onestitate revigorantă. Un om care evită chiar și prilejul apropiat al păcatului – și poți vedea libertatea în ochii lui.
Lust
Cu mulți ani în urmă, un coleg de muncă căsătorit poftea femeile care treceau pe acolo. Observând lipsa mea de participare, el a pufnit: „Se poate în continuare să se uite la meniu fără a fi nevoie să comandă!” Dar Isus a spus ceva cu totul diferit:
… oricine se uită la o femeie cu poftă a comis deja adulter cu ea în inima lui. (Matei 5:28)
Cum, în cultura noastră pornografică, poate un bărbat să nu cadă cu ochii în păcatul adulterului? Răspunsul este să puneți meniul deoparte 
toti impreuna. În primul rând, femeile nu sunt obiecte, mărfuri care trebuie deținute. Sunt reflecții frumoase ale Creatorului Divin: sexualitatea lor, exprimată ca un recipient de sămânță dătătoare de viață, este o imagine a Bisericii, care este un recipient al Cuvântului dătător de viață al lui Dumnezeu. Astfel, chiar și rochia nemodesta sau o înfățișare sexuală este o capcană; este panta alunecoasă care duce la a dori din ce în ce mai mult. Ceea ce este necesar, deci, este să păstrezi custodia ochilor:
Lampa corpului este ochiul. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi umplut de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi în întuneric. (Matei 6:22-23)
Ochiul este „rău” dacă îi lăsăm orbiți de „glamourul răului”: dacă îi lăsăm să rătăcească prin cameră, dacă citim cu atenție copertele revistelor, pozele pe internet din bara laterală sau ne uităm la filme sau emisiuni indecente. .
Abate-ți ochii de la o femeie drăguță; nu vă uitați la frumusețea soției altuia — prin frumusețea femeii mulți pier, căci pofta de ea arde ca focul. (Sirah 9:8)
Nu este vorba atunci de a evita doar pornografia, ci de toate formele de indecență. Înseamnă – pentru unii bărbați care citesc asta – o transformare completă a minții în ceea ce privește modul în care sunt percepute femeile și chiar modul în care ne percepem pe noi înșine – excepțiile pe care le justificăm că, în realitate, ne prind în capcană și ne trage în mizeria păcatului.
Materialism
S-ar putea scrie o carte despre sărăcie. Dar Sfântul Pavel poate rezuma cel mai bine:
Dacă avem mâncare și îmbrăcăminte, ne vom mulțumi cu asta. Cei care vor să fie bogați cad în ispită și în cursă și în multe dorințe nesăbuite și vătămătoare, care îi cufundă în ruină și distrugere. (1 Tim 6:8-9)
Ne pierdem custodia inimii cumpărând mereu ceva mai bun, pentru următorul lucru cel mai bun. 
Una dintre Porunci este să nu poftesc lucrurile aproapelui meu. Motivul, a avertizat Isus, este că cineva nu-și poate împărți inima între Dumnezeu și mamona (posesiuni).
Nimeni nu poate sluji doi stăpâni. El fie îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, fie îi va fi devotat unul și îl va disprețui pe celălalt. (Matei 6:24)
A păstra custodia inimii înseamnă a dobândi, în cea mai mare parte, ceea ce noi nevoie mai degrabă decât ceea ce noi vrea, nu tezaurizarea, ci împărtășirea cu ceilalți, în special cu cei săraci.
Bogățiile de prisos pe care le-ai strâns și ai suferit să putrezească atunci când ar fi trebuit să le dai săracilor în pomană, hainele de prisos pe care le aveai și ai preferat să le vezi mâncate de molii decât să îmbraci pe săraci și aurul și argintul care ai ales să vezi minciuna în lenevire decât cheltuită pe hrana săracilor, toate aceste lucruri, zic eu, vor depune mărturie împotriva ta în Ziua Judecății. -Sf. Robert Bellarmine, Înțelepciunea sfinților, Jill Haakadels, p. 166
Pretenție
Custodia inimii înseamnă și a veghea asupra cuvintelor noastre, a avea paza limbilor noastre. Căci limba are puterea de a construi sau de a dărâma, de a capta sau de a elibera. Așadar, folosim limba din mândrie, spunând (sau tastând) cutare sau cutare în speranța de a ne face să părem mai importanți decât suntem, sau pentru a le face pe plac altora, câștigând aprobarea lor. Alteori, pur și simplu eliberăm un zid de cuvinte pentru a ne distra prin vorbărie inactivă.
Există un cuvânt în spiritualitatea catolică numit „amintire”. Înseamnă pur și simplu să-mi amintesc că sunt întotdeauna în prezența lui Dumnezeu și că El este întotdeauna scopul meu și împlinirea tuturor dorințelor mele. Înseamnă să recunosc că voia Lui este hrana mea și că, în calitate de slujitor al Său, sunt chemat să-L urmez pe calea carității. Aducerea aminte înseamnă că „mă adun” atunci când mi-am pierdut custodia inimii, având încredere în mila și iertarea Lui și, încă o dată, mă angajez să-L iubesc și să-L slujesc în momentul prezent din toată inima, sufletul, mintea și puterea mea.
Când vine vorba de rețelele sociale, trebuie să fim atenți. Este umil să lipesc poze cu mine care îmi mângâie vanitatea? Când îi „tuit” pe alții, spun ceva necesar sau nu? Încurajez bârfele sau pierd timpul altora?
Vă spun că în ziua judecății oamenii vor da socoteală pentru fiecare cuvânt nepăsător pe care îl vor rosti. (Matei 12:36)
Gândește-te la inima ta ca la un cuptor. Gura ta este ușa. De fiecare dată când deschideți ușa, lăsați căldura să iasă. Când închideți ușa, păstrându-vă reținut în prezența lui Dumnezeu, focul iubirii Sale divine va deveni din ce în ce mai fierbinte, astfel încât, atunci când este momentul potrivit, cuvintele voastre să poată servi la construirea, eliberarea și facilitarea vindecării altora - pentru a cald alţii cu dragostea lui Dumnezeu. În acele momente, deși vorbim, pentru că este în glasul Iubirii, servește la aprinderea focurilor din interior. În caz contrar, sufletul nostru, și al celorlalți, se răcește când ținem ușa deschisă în lipsă de sens sau s
vorbărie plină.
Imoralitatea sau orice necurăție sau lăcomie nici măcar nu trebuie menționate printre voi, așa cum se cuvine printre sfinți, nicio obscenitate sau vorbire prostească sau sugestivă, care este deplasată, ci în schimb mulțumire. (Efeseni 5:3-4)
STRĂINI ȘI SOJOURNERS
Păstrarea custodiei inimii este un sunet străin și contra-cultural. Trăim într-o lume care îi încurajează pe oameni să experimenteze cu o multitudine de acte sexuale și stiluri de viață, să se pună pe YouTube, să caute să devină un „idol” care cântă sau dansează și să fie „toleranți” cu orice și oricine (cu excepția catolicilor practicanți) . Refuzând acest tip de zgomot, Isus a spus că vom arăta ciudat în ochii lumii; că ne vor persecuta, batjocori, exclude și urî pentru că lumina din credincioși ar convinge întunericul din alții.
Căci oricine face lucruri rele urăște lumina și nu vine spre lumină, pentru ca lucrările sale să nu fie descoperite. (Ioan 3:20)
Așadar, păstrarea custodiei inimii nu este o practică învechită din veacurile trecute, ci drumul constant, adevărat și îngust care duce la Rai. Doar că puțini sunt dispuși să o ia, să reziste zgomotului pentru a putea auzi glasul lui Dumnezeu care duce la viața veșnică.
Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta... Intră pe poarta îngustă; căci lată este poarta și lată drumul care duce la nimicire, iar cei care intră prin ea sunt mulți. Cât de îngustă poarta și strâns drumul care duce la viață. Iar cei care o găsesc sunt puțini. (Matei 6:21; 7:13-14)
Dragostea pentru posesiunile lumești este un fel de var de păsări, care încurcă sufletul și îl împiedică să zboare către Dumnezeu. — Augustin din Hippo, Înțelepciunea sfinților, Jill Haakadels, p. 164
CITIREA LEGATURA:
Vă mulțumim pentru sprijinul acordat!
