Retragerea postului
Ziua 13
ACOLO este un cuvânt care mi se agită astăzi în inimă: pelerin. Ce este un pelerin sau, mai precis, un pelerin spiritual? Aici, nu vorbesc despre unul care este un simplu turist. Mai degrabă un pelerin este cel care pleacă în căutarea a ceva, sau mai bine zis, a Cineva.
Astăzi, simt că Maica Domnului vă cheamă pe voi și pe mine să îmbrățișăm această mentalitate, să devenim adevărați pelerini spirituali în lume. Cum arată asta? Ea știe bine, căci Fiul ei a fost ca unul.
S-a apropiat un cărturar și i-a zis: „Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge”. Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-și odihnească capul”. Un altul dintre ucenicii lui i-a zis: „Doamne, lasă-mă să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu”. Dar Isus i-a răspuns: „Urmează Mine și lasă morții să-și îngroape morții.” (Matei 8:19-22)
Isus spune, dacă vrei să fii urmașul Meu, atunci nu poți să te înființezi în lume; nu te poți agăța de ceea ce trece; nu poți sluji atât lui Dumnezeu, cât și lui Mamona. Căci „ori îi vei urî pe unul și vei iubi pe celălalt, fie vei fi devotați unuia și disprețuiești pe celălalt”.[1]cf. Matei 6:24
Iar un altul a spus: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la familia mea de acasă”. Iisus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug și se uită la ceea ce a rămas în urmă nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu”. (Matei 9:61-62)
Ceea ce spune Isus este radical: că un discipol adevărat trebuie să lase în urmă tot în sensul că inima nu poate fi divizată. Acest lucru nu este exprimat mai clar decât atunci când Isus a spus:
Dacă cineva vine la mine fără să-și urască tatăl și mama, soția și copiii, frații și surorile și chiar viața lui, nu poate fi ucenicul meu. (Luca 14:26)
Acum, El nu ne cheamă la detestarea nemiloasă față de familiile noastre. Mai degrabă, Isus ne arată că mod să ne iubim cu adevărat rudele, să ne iubim dușmanii, să-i iubim pe cei săraci și pe fiecare suflet pe care îl întâlnim... este să-L iubim mai întâi pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și puterea noastră. Căci Dumnezeu este iubire; și numai El poate vindeca rana păcatului originar – acea rană când Adam și Eva și-au împărțit inimile, smulgându-se de Creatorul lor și aducând astfel moartea și diviziunea în lume. O, ce îngrozitoare este rana! Și dacă vă îndoiți de acest lucru, priviți astăzi un Crucifix și vedeți Remediul care a fost necesar pentru a închide ruptura.
Există o imagine populară pe care unii evangheliști o folosesc pentru a descrie mântuirea. Este aceea a unei cruci culcate deasupra unui golf, care unește două stânci. Jertfa lui Isus a cucerit prăpastia păcatului și a morții, oferind omului o cale de întoarcere la Dumnezeu și la viața veșnică. Dar iată ce ne învață Isus în aceste pasaje din Evanghelie: podul, Crucea, este un dar. Cadou pur. Și Botezul ne plasează la începutul podului. Dar trebuie totuși să o traversăm și nu putem face asta decât cu inima neîmpărțită, spune Isus, o inimă de pelerin. Îl simt pe Domnul nostru spunând:
Trebuie să devii pelerin acum pentru a deveni discipol. „Nu luați nimic pentru călătorie decât un baston – fără mâncare, fără sac, fără bani…” (cf. Marcu 6:8). Voia Mea este hrana ta; Înțelepciunea Mea, provizia ta; Providența mea, ajutorul tău. Căutați mai întâi împărăția Tatălui Meu și dreptatea Lui și toate celelalte vi se vor adăuga. Da, oricine dintre voi care nu renunță la toate bunurile sale, nu poate fi discipolul meu (Luca 14:33).
Da, frați și surori, Evanghelia este radicală! Suntem chemați într-o kenoza, o golire de sine pentru ca noi să fim plini de Dumnezeu, care este iubire. „Jugul meu este ușor și povara mea ușoară”, a spus Isus. [2]cf. Matei 11:30 Într-adevăr, sufletul pelerin, eliberat de posesiunile lumești, atașamentele și păcatul, este atunci capabil să ducă Cuvântul lui Dumnezeu în inimile celorlalți. Asemenea vizitei Mariei la verișoara ei Elisabeta, sufletul pelerinului poate deveni altul Theotokos, un alt „purtător de Dumnezeu” într-o lume zdrobită și divizată.
Dar cum putem deveni pelerini în această lume, noi care ne luptăm zilnic cu ispitele cărnii? Răspunsul este că trebuie să continuăm să facem drumul drept pentru Dumnezeul nostru, să-I facem loc pentru că numai El ne poate transforma. Observați din nou ceea ce a scris Isaia:
În pustie pregătiți calea Domnului; fă drept în pustie o cale pentru Dumnezeul nostru. (Isaia 40:3)
Pelerinul este cel care intră în pustiul credinței și în dezbrăcarea deșertului, făcând astfel o autostradă pentru Dumnezeul Său. Și astfel, mâine, vom continua să reflectăm asupra celor șapte căi care ne vor deschide inimile din ce în ce mai mult către prezența Lui transformatoare.
REZUMAT ȘI SCRITURĂ
Trebuie să devenim suflete pelerine în lume, lăsând în urmă totul, ca să-L găsim pe Cel care este Totul.
…mulți, despre care v-am spus adesea și vă spun acum chiar și cu lacrimi, umblă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos… mintea [lor] aplecată asupra lucrurilor pământești. Dar cetățenia noastră este în ceruri și din ea așteptăm un Mântuitor, Domnul Isus Hristos… (Filipeni 3:18-20)
Pentru a vă alătura lui Mark în acest refugiu postelnic,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.
NOTĂ: Mulți abonați au raportat recent că nu mai primesc e-mailuri. Verifică-ți dosarul de e-mailuri spam sau spam pentru a te asigura că e-mailurile mele nu aterizează acolo! Acesta este, de obicei, 99% din timp. De asemenea, încercați să vă abonați aici. Dacă nimic din toate acestea nu vă ajută, contactați furnizorul dvs. de servicii de internet și cereți-i să permită e-mailuri de la mine.
Ascultați podcastul acestei scrieri:
Podcast: Joacă în fereastră nouă | Descarcă
