CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru marți din a cincea săptămână de Paște, 5 mai 2015
Textele liturgice aici
SUNT tu în pace? Scriptura ne spune că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii. Și totuși, Sfântul Pavel a învățat că
Este necesar ca noi să suferim multe greutăți pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. (Prima lectură de astăzi)
Dacă da, s-ar părea că viața creștinului este destinată să fie orice altceva decât pașnică. Dar nu numai pacea este posibilă, frați și surori, ci este esenţial. Dacă nu puteți găsi pacea în Furtuna prezentă și viitoare, atunci veți fi purtați de ea. Panica și frica vor domina mai degrabă decât încrederea și caritatea. Deci, cum putem găsi adevărata pace atunci când un război se dezlănțuie? Iată trei pași simpli pentru a construi un Casa Păcii.
I. Fii credincios
Primul pas în menținerea păcii adevărate este să păstrăm întotdeauna voința lui Dumnezeu, exprimată în primul rând în poruncile Sale - într-un cuvânt, să fie credincios. Există o ordine divină stabilită de Creator și dacă nu trăim în această ordine, nu vom avea niciodată pace, pentru că ...
... nu este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. (1 Corinteni 14:33)
Gândiți-vă la modul în care planeta Pământ a fost plasată de mâna Sa într-o orbită specială și o rotație în jurul Soarelui. Ce s-ar întâmpla dacă pământul ar „nesupune” brusc legile prin care este guvernat? Ce se întâmplă dacă s-a îndepărtat puțin din orbită sau și-a schimbat înclinarea doar cu câteva grade? Ar fi haos. Viața pe pământ ar fi dramatic modificată dacă nu anihilată. Acum există o parabolă aici: chiar și atunci când furtunile acoperă fața pământului, chiar și atunci când cutremurele îi scutură fundațiile, chiar și atunci când inundațiile și focurile și metoriții îi cicatrice suprafața ... planeta continuă să respecte legile care o pun în mișcare și rezultat, continuă sezon după sezon să suporte fructe.
Așadar, când furtunile personale, cutremurele și dezastrele vă zguduie, iar meotoritele încercărilor neașteptate vă lovesc suprafața zilei, primul principiu în găsirea adevăratei paci este întotdeauna să rămâneți credincioși, să rămâneți pe „orbita” voinței lui Dumnezeu, astfel încât continuă să rodească.
Așa cum o ramură nu poate da roade singură decât dacă rămâne pe viță, la fel nici tu dacă nu rămâi în mine. (Ioan 15: 4)
Dar este mai mult să fii credincios decât să „faci” ...
II. Încredere
Așa cum o casă trebuie construită pe o fundație, pacea trebuie să aibă și o temelie, care, așa cum am explicat mai sus, este voia lui Dumnezeu. Căci Domnul nostru a învățat:
... toți cei care ascultă aceste cuvinte ale mele, dar nu acționează după ele vor fi ca un prost care și-a construit casa pe nisip. (Matei 7:26)
Dar o fundație nu te poate proteja de ploaie, vânt și grindină, oricât de bună ar fi. Trebuie să construiești pereţi și acoperiş.
Pereții sunt credinţă.
A fi fidel voinței lui Dumnezeu nu te face imun la încercări, uneori la încercări foarte dure. Și dacă nu ai încredere în El, poți fi tentat să crezi că Dumnezeu te-a uitat și te-a abandonat, făcându-te să te descurajezi și să-ți pierzi pacea. Încrederea este deci starea de a spera în Dumnezeu, fie că ploaia, vântul, grindina sau soarele se revarsă asupra ta. Această încredere absolută, construită pe voia lui Dumnezeu, este cea care dă unuia primul gust al acelei paci supranaturale pe care Isus o promite astăzi în Evanghelie:
Pacea o las cu tine; pacea mea ti-o dau. Nu așa cum dă lumea, ți-l dau eu. Nu lăsați inimile voastre să fie tulburate sau înfricoșate.
Această încredere trebuie să se extindă și la acele vremuri ale luptei spirituale când aduceți ploaie, vânt și grindină asupra voastră prin păcatul personal. Satana vrea să crezi că, dacă cazi, dacă te împiedici, dacă te îndepărtezi chiar ușor de pe „orbită”, atunci nu ești capabil de pace.
Credem, de exemplu, că pentru a câștiga bătălia spirituală trebuie să ne învingem toate greșelile, să nu cedăm niciodată ispitei, să nu mai avem slăbiciuni sau neajunsuri. Dar pe un astfel de teren, suntem siguri că vom fi învinși! — pr. Jacques Philippe, Căutarea și menținerea păcii, p. 11-12
De fapt, prima dată când Iisus le apare apostolilor după Înviere -după ce fugiseră de El în grădină ...asta spune El:
Pacea fie cu tine. (Ioan 21:19)
Pentru păcătoși, în primul rând, Isus extinde pacea, Cel care a venit să ne împace cu Tatăl. Paradoxul îndurării divine este că tocmai cel mai nenorocit păcătos este cel mai îndreptățit la ea. Și astfel, nu ar trebui să pierdem niciodată pacea nici măcar în eșecurile noastre, ci mai degrabă să începem din nou prin smerenie. Căci zidurile păcii nu sunt perfecțiunea, ci încredere.
Primul scop al luptei spirituale, spre care trebuie îndreptate mai presus de toate eforturile noastre, nu este să obținem întotdeauna o victorie (asupra ispitelor, slăbiciunilor noastre etc.), ci mai degrabă este să învățăm să menținem pacea inimii sub toate circumstanțe, chiar și în cazul înfrângerii. Numai în acest fel putem urmări celălalt scop, care este eliminarea eșecurilor noastre, a greșelilor noastre, a imperfecțiunilor și păcatelor noastre. — pr. Jacques Philippe, Căutarea și menținerea păcii, p. 12
Ah! Satana a câștigat deja bătălia când sufletul își pierde pacea! Căci sufletul tulburat îi deranjează inevitabil pe cei din jur. Pacea nu este absența războiului, ci prezența lui Dumnezeu. Deci, cel care susține că pacea divină devine un traind bine celor din jurul său, celor care, de asemenea, sete de pace. După cum spune răspunsul la Psalmul de astăzi:
Prietenii tăi fac cunoscută, Doamne, splendoarea glorioasă a împărăției tale.
Asta pentru că inima pașnică poartă în el Împărăția lui Dumnezeu.
III. Dragoste
Și această pace, această Împărăție, este transmisă de iubesc. Păstrarea voinței lui Dumnezeu și punerea credinței în El este începutul, dar nu sfârșitul în găsirea păcii. Acolo trebuie sa fie iubesc. Gândiți-vă la un sclav care îndeplinește toate poruncile stăpânului său și, totuși, rămâne departe și se teme de el într-o relație rece și îndepărtată. La fel, o casă cu o fundație și pereți buni, dar fără acoperiș, va fi o casă rece și neprimitoare. Iubirea este acoperișul care închide pacea, un acoperiș care ...
... poartă toate lucrurile, crede toate lucrurile, speră toate lucrurile, îndură toate lucrurile. (1 Cor 13: 7)
Iubirea este singurul acoperiș impermeabil pentru cei amari
vânturi de ură, grindină de nenorocire și ploi de încercări zilnice care vor veni cu siguranță. Dacă frica te răpește din pace, iubirea este cea care alungă orice teamă. Iubirea este ceea ce dă scop fundație și deține pereţi împreună. Iubirea face din ascultare o bucurie și încredere într-o aventură. Într-un cuvânt, Casa Păcii va deveni automat Casa Bucuriei.
Și când se va construi o astfel de Casă, sufletele din jurul tău vor dori să locuiască în siguranța și confortul ei, la adăpostul pace.
Dar mai întâi, trebuie să-l construiești.
Câștigă un spirit pașnic și în jurul tău mii vor fi mântuiți. -Sf. Serafimi de Sarov
... lăsați pacea lui Hristos să vă stăpânească inimile ... (Col 3:14)
