GÂNDI a inimii tale ca un borcan de sticlă. Inima ta este făcut să conțină lichidul pur al iubirii, al lui Dumnezeu, care este iubire. Dar, în timp, atât de mulți dintre noi ne umplem inimile cu dragostea de lucruri - obiecte inaminate care sunt reci ca piatra. Ei nu pot face nimic pentru inimile noastre decât pentru a umple acele locuri rezervate lui Dumnezeu. Și astfel, mulți dintre noi creștinii suntem de fapt destul de nenorociți ... încărcați în datorii, conflicte interioare, tristețe ... avem puțin de dat pentru că noi înșine nu mai primim.
Atât de mulți dintre noi avem inimi reci de piatră pentru că le-am umplut cu dragostea de lucrurile lumești. Și când lumea ne întâlnește, dorind (indiferent că o știu sau nu) după „apa vie” a Duhului, în schimb, le turnăm pe cap pietrele reci ale lăcomiei, egoismului și egocentrismului nostru amestecat cu un pic de religie lichidă. Ei ne aud argumentele, dar observă ipocrizia noastră; ei apreciază raționamentul nostru, dar nu detectează „rațiunea noastră de a fi”, care este Isus. Acesta este motivul pentru care Sfântul Părinte ne-a chemat creștini să renunțăm, din nou, la lumesc, care este ...
... lepra, cancerul societății și cancerul revelației lui Dumnezeu și a dușmanului lui Isus. —PAPA FRANCIS, Radio Vatican, Octombrie 4th, 2013
NICI BUN NICI RĂU
Trebuie să avem grijă să nu demonizăm lucrurile materiale, de parcă „a nu avea” ar fi cumva un semn de sfințenie. Sfântul Francisc de Sales a spus odată:
De asemenea, poți deține bogății fără a fi otrăvit de ele dacă doar le ții în casă și în geantă și nu în inima ta. -Introducere în viața devotată, Partea a III-a, cap. 11, p. 153
După cum mulți dintre voi știți din ultimul meu scris, Revoluția franciscană, eu și soția mea, după o lungă perioadă de discernământ, am decis să „vindem totul” și să începem din nou într-un spirit mai profund de sărăcie și simplitate. Să trăim în limitele posibilităților noastre; pentru a evita tentația de a avea ce este mai bun, sau de a trece la următorul, sau încercați să evitați disconfortul. Dar când Isus spune: „vinde totul”, trebuie să înțelegem acest lucru în 
context adecvat. Când i-a chemat pe apostoli să lase totul și să-l urmeze, ei nu au vândut absolut „totul”. Și-au păstrat hainele. Petru și-a păstrat chiar barca. Adică acele lucruri încă necesare pentru a trăi și a zidi Împărăția lui Dumnezeu nu trebuie neapărat vândute, ci doar să se întoarcă și să le cumpere din nou tocmai pentru că sunt necesare. Bunul simț este și un dar de la Dumnezeu.
Mai degrabă, Isus cheamă la o renunțare radicală la lume, la mondenitate. Și nici El nu a fost indiferent în privința asta. Așa cum un ziditor numără costurile înainte de a construi, la fel, a spus Isus, trebuie să-și dea seama discipolii săi că ei sunt chemați să construiască Împărăția Sa, nu pe a lor.
La fel, oricine dintre voi care nu renunță la toate bunurile sale, nu poate fi discipolul meu. (Luca 14:33)
Trebuie cu adevărat să coborâm din acest tren groaznic oribil care este societatea modernă, care ne împinge și ne trage să cumpărăm următorul lucru cel mai bun și să ne reexaminem viețile. Trebuie să „socotim costurile”: trăiesc și construiesc propria mea împărăție sau Împărăția lui Dumnezeu?
Căci oricine vrea să-și salveze viața, o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru mine și pentru cel al Evangheliei, o va mântui. Ce profit are cineva să câștige lumea întreagă și să-și piardă viața. (Marcu 8:235-36)
Biserica este noi toți și cu toții trebuie să ne dezbrăcăm de această lumeștinătate. Lumea ne face rău. Este atât de trist să găsim un creștin lumesc... Domnul nostru ne-a spus: Nu putem sluji la doi stăpâni: fie slujim banii, fie Îi slujim lui Dumnezeu... Nu putem anula cu o mână ceea ce scriem cu alta. —PAPA FRANCIS, Radio Vatican, Octombrie 4th, 2013
UN DUH CARE UCIE
Da, nu este un lucru mic. Mulți catolici sunt supărați astăzi pentru că Sfântul Părinte le spune să se concentreze pe elementele de bază ca primă prioritate, mai degrabă decât pe problemele culturale majore la îndemână. Motivul este destul de clar: nu mai avem credibilitate în ochii lumii. Cine ascultă cu adevărat de Biserica Catolică? Ratele noastre de avort și divorț nu sunt cu mult diferite de cele ale lumii; majoritatea catolicilor folosesc contracepția; și suntem printre cei mai mici dătători din coșul de colectare din toată creștinătatea. Chiar și multe dintre ordinele noastre religioase au ocolit puternicul semn exterior al alegerii lor radicale pentru Isus și și-au schimbat obiceiurile și gulerele cu costume cu pantaloni și tricouri. Catolicismul pare uneori a fi un alt club, o altă întâlnire săptămânală, care într-adevăr nu are nicio diferență în viața cuiva sau în viața celor din jur.
Ceea ce tânjesc cu adevărat sufletele însetate astăzi este o întâlnire cu Isus, nu apologetica sau persuasiunea filozofică. Acestea sunt necesare, dar nu înlocuiesc adevărul de bază care este fiecare creștin botezat
a deveni purtător al lui Hristos; un distribuitor al iubirii lichide a lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă un suflet care arde pentru Dumnezeu; care trăiește pentru lumea următoare în timp ce trăiește în prezent; a căror inimă nu este preocupată doar de sufletul altuia, ci de fericirea și bunăstarea lor. Ah! Când întâlnim astfel de creștini, vrem să bem din inimile lor pentru că ei oferă un Lichid care nu este al acestei lumi. Ei ne privesc în ochi și ne iubesc, deși ne cunosc păcatul! Aceasta este puterea iubirii, a iubirii lui Dumnezeu.
Petru s-a uitat atent la el, ca și Ioan, și a spus: „Uită-te la noi”. … Petru a spus: „Nu am nici argint, nici aur, dar ceea ce am îți dau: în Numele lui Isus Hristos Nazoreanul, ridică-te și umblă.” (Fapte 3:4-6)
Dar tocmai pentru că Biserica a devenit lumească, aproape incapabilă să ofere această Apă Vie, mărturia noastră este atât de sterilă. Am devenit acum o Biserică care în multe feluri este capabilă doar să ofere argint și aur adevărat, mai degrabă decât lichidul prețios al iubirii lui Dumnezeu. 
O vizită la Biserica ta catolică obișnuită de astăzi în lumea occidentală spune rapid povestea unei congregații după congregații care sunt confortabile, dar lipsite de bucurie; prosper, dar nu chiar atât de bine din punct de vedere spiritual. Suntem îngrijorați și îngrijorați de multe lucruri, la fel ca restul lumii. Și astfel, mărturia Bisericii a devenit neputincioasă și de necrezut.
Spiritul lumesc ucide; ucide oameni; ucide Biserica.—PAPA FRANCIS, Radio Vatican, Octombrie 4th, 2013
St. James explică acest lucru:
De unde războaiele și de unde vin conflictele dintre voi? Nu din pasiunile voastre fac război în mădularele voastre? Poftiți, dar nu posedați. Ucizi și invidiezi, dar nu poți obține; te lupți și faci război. Nu posezi pentru că nu ceri. Ceri, dar nu primești, pentru că ceri greșit, să-l cheltuiești pe pasiunile tale. Adulteri! Nu știi că a fi iubitor de lume înseamnă dușmănie cu Dumnezeu? Prin urmare, cine vrea să fie iubitor de lume se face dușman al lui Dumnezeu. (Iacov 4:1)
NU INSEAM NIMIC
Noi intrebam pe nedrept, el spune. Adică urmărim „lucruri” de dragul lor, din motive adesea, spune Papa, de „deșertăciune, aroganță și mândrie”. Transformăm lucrurile în idoli. Cum râdem de israeliți pentru că s-au închinat unui vițel de aur – și apoi ne întoarcem și ne uităm la nesfârșit la ecranele LCD și smartphone-urile, dacă nu dormim cu ei. Acesta este genul de lumesc care trebuie sa fi ocolit. Totuși, spune Sfântul Ioan al Crucii, nu este vorba de a nu cumpăra niciodată, ci niciodată cumpărând în spiritul lumii.
…nu discutăm despre simpla lipsă de lucruri; această lipsă nu va dezvălui sufletul dacă tânjește după toate aceste obiecte. Avem de-a face cu denudarea poftelor și mulțumirilor sufletului. Aceasta este ceea ce o lasă liberă și goală de toate lucrurile, chiar dacă le posedă. -Sf. Ioan al Crucii, Urcarea la Muntele Carmel, Cartea I, Cap. 3, p. 123
Liber pentru a fi umplut cu lichidul lui Dumnezeu. Și astfel, a spus Sfântul Pavel,
Știu într-adevăr să trăiesc în circumstanțe umile; Știu și să trăiesc cu abundență. În orice împrejurare și în toate lucrurile am învățat secretul de a fi bine hrănit și de a fi foame, de a trăi din belșug și de a fi în nevoie. Am puterea pentru tot prin cel care mă dă putere. (Fil 4:12-13)
Trebuie să reînvățăm secretul: să folosim totul pentru a ne aduce pe noi înșine și pe ceilalți la unirea cu Dumnezeu, fie că este vorba de o furculiță de argint sau de plastic. Putem face asta doar punând în Tatăl o încredere de copil că orice avem nevoie, fie că este vorba de un Cadillac sau de o mașină compactă, El ne va oferi. Dar și să ne mulțumim cu cel din urmă când nu avem nevoie de primul.
Lasă-ți viața liberă de dragostea de bani, dar mulțumește-te cu ceea ce ai, pentru că el a spus: „Nu te voi părăsi niciodată sau nu te voi abandona.” (Evrei 13:5)
Vreau să vă împărtășesc un cântec de pe noul meu album despre încercarea de a vedea lucrurile așa cum a făcut Sf. Paul... că, în esență, lucrurile materiale „nu înseamnă nimic” în comparație cu iubirea lui Dumnezeu și iubirea celorlalți. Fie ca noi, ca și Sfântul Pavel, să începem să vedem lucrurile așa cum sunt cu adevărat.
Chiar consider totul ca o pierdere din cauza binelui suprem de a-L cunoaște pe Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am primit pierderea tuturor lucrurilor și le consider atât de mult gunoaie, încât să-L câștig pe Hristos și să fiu găsit în El... (Filipeni 3:8-9)
Continuăm să urcăm către obiectivul de 1000 de persoane care donează 10 USD / lună și suntem la aproximativ 65% din drum.
Vă mulțumim pentru sprijinul acordat acestui minister cu normă întreagă.
Alătură-te lui Mark pe Facebook și Twitter!
