Pentru cat timp?

 

DIN o scrisoare pe care am primit-o recent:

Am citit scrierile tale de 2 ani și simt că sunt pe drumul cel bun. Soția mea primește locuații și o mare parte din ceea ce scrie este paralel cu al tău.

Dar trebuie să vă împărtășesc faptul că și soția mea și cu mine am fost atât de descurajați în ultimele câteva luni. Ne simțim ca și cum am pierde bătălia și războiul. Uită-te în jur și vezi tot răul. Parcă Satana câștigă în toate domeniile. Ne simțim atât de ineficienți și atât de plini de disperare. Ne vine să renunțăm, într-un moment în care Domnul și fericita mamă au cel mai mult nevoie de noi și de rugăciunile noastre !! Simțim că devenim „un dezertor”, așa cum se spunea într-una din scrierile tale. Postesc în fiecare săptămână de aproape 9 ani, dar în ultimele 3 luni am reușit să o fac doar de două ori.

Vorbești despre speranță și victoria care vine în lupta Marcu. Aveți cuvinte de încurajare? Pentru cat timp va trebui să suportăm și să suferim în această lume în care trăim? 

Dragă prietene, acum câțiva ani am stat la pian și am scris un cântec care exprimă în multe feluri oboseala și durerea pe care le aud în scrisoarea ta. Vreau să vă împărtășesc acel cântec acum înainte de a citi restul acestei scrisori. Se numeste Pentru cat timp? Puteți viziona videoclipul de mai jos sau dați clic pe titlu pentru a asculta melodia la calitate înaltă. 

Cântec: Cât timp?

(Faceți clic pe titlu pentru a asculta melodia. Redarea ar trebui să înceapă imediat. Dacă faceți Ctrl-clic mouse-ul, puteți descărca fișierul pentru gratuit, care este în format Mp3. Video de mai jos.)
 

 

DUMNEZEU ESTE PILOTUL NOSTRU

În zborul meu recent către Statele Unite, mă uitam pe fereastră la nori, găzduindu-mă în soarele care mi-a apus pe față în timp ce coboram în Chicago. Apoi, deodată, ne-am cufundat în nori întunecați și groși, care se învârteau cu vânt și ploaie. Avionul se cutremură în timp ce piloții navigau printre turbulențe. Am avut o creștere bruscă de adrenalină când pământul a dispărut și senzația de cădere mi-a cuprins simțurile.

Și m-am gândit în sinea mea: „Hmm... întotdeauna strălucește acolo unde este Dumnezeu”. Într-adevăr, vremea este întotdeauna însorită deasupra norilor. Dumnezeu este lumină. El trăiește în lumină. În El nu este întuneric. Când rămân în Dumnezeu, adică rămâne în voia Lui, trăiesc în acea lumină, indiferent ce fel de întuneric mă înconjoară.

Este adevărat, dragă cititor, că gradul de poftă de sânge și perversitate care a umbrit această generație este profund tulburător. Apostazia în Biserică și sentimentul de lipsă de conducere la nivel local este o încercare de foc pentru credincioși. Diviziunea în familii și creșterea criminalității violente a zdruncinat siguranța multora, în timp ce pierderea generală a simțului păcatului în societate în general a lăsat această generație subnutrită spiritual și emaciată emoțional.

Aceștia sunt Marii Nori care au produs atât de descurajatoare turbulențe în vremurile noastre. Dar Dumnezeu este încă pilotul nostru. Și Mary stă pe scaunul copilotului. Acesta nu este un avion pe cale să se prăbușească, ci unul care sigur că va ateriza. Tu ai intrebat, „Cât timp va trebui să înduram și să suferim în această lume în care trăim?” Raspunsul este:

Suntem exact în program.

Din păcate, multe suflete vor sări din această ambarcațiune înainte de a ateriza; alții vor intra în panică și se vor sfâșia unul pe altul; va exista un grup mic care va încerca să pătrundă în carlingă și să lupte cu controlul complet de la Dumnezeu, în timp ce alții vor sta în liniște și se vor ruga sau vor aduce mângâiere celor din jur prin cuvintele și acțiunile lor.

Această furtună este într-adevăr una teribilă. Dar mesajul din Rai astăzi este:

Pregăti pentru aterizare.

 

DEASUPRA NORILOR

În timp ce avionul nostru se zguduia în coborârea spre aeroport, mi-am dat seama că de îndată ce m-am uitat înăuntru, drept înainte, sentimentul căderii a dispărut. Dar de câte ori mă uitam afară la norii denși, gândurile înspăimântătoare de a prăbuși în pământ sau de a ciocni o clădire sau o altă aeronavă dansau prin imaginația mea ca un fulger alb.

În această furtună actuală, nu putem să nu facem decât simţi turbulența. Doar cei mai proști pretind că nu există nicio legătură cu extraordinarele schimbări sociale și de mediu ale vremurilor noastre și dureroasa criză morală. Dar există o mare ispită de frică și disperare. Este o chestiune de Unde ne fixăm ochii. Crede-mă, acesta este ceva cu care trebuie să mă lupt din oră în oră în acest apostolat misterios! Dar soluția este aceasta: ia-ți ochii de la Thunderheads când încep să-ți fure pacea, și privește adânc în inima ta la Cel care locuiește înăuntru și fixează-ți ochii cu atenție asupra Lui:

Întrucât suntem înconjurați de un nor atât de mare de martori, să ne scăpăm de orice povară și păcat care se lipește de noi și să perseverăm în alergarea cursei care se află în fața noastră, păstrând ochii ațintiți asupra lui Isus, conducătorul și desăvârșitorul credinței. (Evr 11:1-2)

Pentru a-ți fixa ochii pe Isus este nevoie de puțină muncă! Da, înseamnă să vă ridicați crucea, să vă lepădați de plăcerile cărnii și să urmați pe urmele sângeroase ale Maestrului. Ti se pare trist și asta? Numai pentru cel fără credință! Căci știm că a stărui în alergarea acestei curse ne câștigă nu numai cununa vieții veșnice, ci și pregusturile Împărăției Cerurilor aici pe pământ.

Când am aterizat în sfârșit la Dallas, m-am alăturat cu aproximativ cincizeci de credincioși ai Bisericii de acolo și l-am adorat pe Domnul în Sfântul Sacrament. A fost o asemenea revărsare de har, o asemenea binecuvântare de pace și bucurie în atâtea inimi... l-am întâlnit cu adevărat pe Isus. Unii oameni au experimentat chiar vindecarea fizică. Da, Împărăția Cerurilor aparține celor care se apropie de tron ​​ca niște copii mici.

Vreau cu adevărat să strig: Isus promite că cei care vin la -L pentru a le satura setea — prin ascultare
prin poruncile Sale, căutându-L în Sacramente, meditând la Cuvântul lui Dumnezeu...

… oricine va bea apa pe care Eu o voi da pe care o voi da, nu va mai fi sete; apa pe care o voi da va deveni în el un izvor de apă care izvorăște spre viața veșnică. (Ioan 4:14)

Primăvara este Bucurie. Apa este pace. Fântâna este Iubire necondiționată. Pentru primavara vie este Duhul Sfânt, și acestea sunt roadele pe care El le produce din belșug în inima cu care este fertilă credinţă— fie că ești înconjurat de o armată vastă în război, fie că trăiești într-o singurătate liniștită. Isus va da această apă din belșug. Dar găleata pe care o cobori în Fântână nu trebuie să fie plină de îndoială sau de păcat, altfel nu va ține nimic. Inima ta este acea găleată. Trebuie să aibă golul, sau mai bine zis, autogolire adică credința și încrederea, pocăința și predarea. (Nu vă lăsați înșelați! Nu puteți fi Mireasa lui Hristos dacă rămâneți în pat cu păcatul.)

Lasă-ți sufletul să strige: „O, Doamne, simt ca și cum lumea aceasta se prăbușește cu capul întâi în pământ, că întunericul mă înconjoară, că cu greu îmi pot trage sufletul pe măsură ce timpul trece în fugă... dar am încredere în Tine. complet pentru că ai spus că până și firele de păr de pe capul meu au fost numărate. Dacă îți pasă de vrăbii, cu atât mai mult am încredere că în Tine, care a vărsat sângele tău pentru mine, mă vei purta acum.”

Aceasta este rugăciunea celui care își fixează ochii asupra lui Isus. Înainte de a-mi citi ultimele gânduri, vreau să vă împărtășesc o altă melodie pe care am scris-o. Fie ca aceasta să devină o rugăciune pe buzele tale și un cântec în inima ta:

Cântec: Fix My Eyes

 

STELE SFINȚIEI

Răul nu este singurul nor care ne înconjoară. Există și acel „nor de martori” despre care a vorbit Sfântul Pavel. Acestea sunt sufletele care au mers înaintea noastră și care acum pot, prin mărturia vieții lor, să ne arate calea de urmat. Cum să uităm curajul Sfântului Ignatie al Antiohiei care a implorat să fie martirizat? Sau Sfânta Perpetua care a călăuzit mâna tremurătoare a gladiatorului spre gâtul ei? Sau Sfântul Maximilian Kolbe care și-a schimbat viața cu a altui prizonier într-un lagăr de moarte? Vedem în vremurile noastre viețile puternice ale Maicii Tereza sau ale Papei Ioan Paul al II-lea, care, deși nu erau lipsite de suferință, au devenit flăcări vii ale iubirii, fie că au fost să scoată trupuri din jgheaburile Calcuttei sau să proclame adevărul în fața comunismului și alte forme de materialism.

De unde acest fel de bucurie, curaj și zel în mijlocul unor astfel de furtuni îngrozitoare? Ea vine din contemplarea lui Isus în sufletele lor... și apoi imitând ceea ce văd.

Cu ceva timp în urmă, mi-au venit cuvintele:

Pe măsură ce întunericul se întunecă, Stelele devin mai strălucitoare.

Putem privi vremurile în care trăim ca fiind deprimante sau ca pe o oportunitate de a fi martori. Când lumea este plină de nesolicitate alimente, nu vor începe în cele din urmă sufletele să caute masa adevărată? Când s-au cheltuit cu dorințele iluzorii ale materialismului și ale hedonismului neîngrădit, nu vor căuta ei, ca fiul risipitor, casa Tatălui? Cred că vor și sunt... iar tu și eu trebuie să fim acolo pentru ei ca mâinile, picioarele și gura lui Isus. Pe măsură ce întunericul se întunecă, sfințenia vieții tale ar trebui să devină din ce în ce mai evidentă. 

Fiți fără prihană și nevinovați, copii ai lui Dumnezeu fără cusur, în mijlocul unei generații strâmbe și perverse, printre care străluceți ca niște lumini în lume, ținându-vă de cuvântul vieții... (Filipeni 2:15-16)

Îndrăznesc să spun că acesta este ceasul celei mai mari evanghelizări pe cale să măture pământul. Este ceasul gloriei Bisericii când ea va atrage imediat în sânul ei mulți hoți care strigă: „Adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția ta...” batjocorit si persecutat, chiar și din propriile ei rânduri. Este ceasul ca Duhul Sfânt să fie revărsat asupra omenirii, astfel încât fiii și fiicele noștri să profețească, tinerii noștri să aibă viziuni, iar bătrânii să viseze la un viitor plin de speranță.

Acestea sunt zilele de pregătire pentru aterizare, coborârea într-o Eră a Păcii când toată creația va străluci din nou ca Grădina Edenului, pe măsură ce domnia lui Isus se extinde până la marginile pământului. Nu este ziua deznădejdii, ci răsăritul Speranței; nu este ora de somn, ci de pregătire pentru luptă.

Și cei care își îndreaptă ochii asupra lui Isus, cei flămânzi și însetați de dreptate, strigând: „Cât timp, Doamne, până când?„… ei, într-adevăr, vor fi mulțumiți.

Apele s-au ridicat și furtunile severe s-au aplecat asupra noastră, dar nu ne temem să ne înecăm, pentru că stăm ferm pe o stâncă. Lasă marea să se înfurie, nu poate sparge stânca. Lasă valurile să se ridice, nu pot scufunda barca lui Isus. Ce trebuie să ne temem? Moarte? Viața pentru mine înseamnă Hristos, iar moartea este câștig. Exil? Pământul și plinătatea lui aparțin Domnului. Confiscarea bunurilor noastre? Nu am adus nimic în această lume și cu siguranță nu vom lua nimic din ea ... Prin urmare, mă concentrez asupra situației actuale și vă îndemn, prieteni, să aveți încredere. -Sf. Ioan Gură de Aur, Liturghia orelor, Vol. IV, P. 1377

 
Pentru a asculta mostre din toată muzica lui Mark, accesați:
www.markmallett.com

CITIREA SUPLIMENTARĂ:

Podcast: Joacă în fereastră nouă | Descarcă