DUPA prima Rusalii, apostolilor li s-au insuflat o înțelegere mai profundă a cine erau în Hristos. Din acel moment, au început să trăiască, să se miște și să aibă ființa lor „în numele lui Isus”.
IN NUMELE
Primele cinci capitole din Fapte sunt o „teologie a numelui”. După ce Duhul Sfânt coboară, tot ceea ce fac apostolii este „în numele lui Isus”: propovăduirea, vindecarea, botezul lor... totul se face în numele Lui.
Învierea lui Isus proslăvește numele Mântuitorului Dumnezeu, căci din acel moment numele lui Isus este cel care manifestă pe deplin puterea supremă a „numelui care este mai presus de orice nume”. Duhurile rele se tem de numele lui; în numele lui ucenicii lui fac minuni, căci Tatăl dă tot ce cer în acest nume. -- Catehismul Bisericii Catolice, n. 434
După Rusalii nu este prima dată când auzim despre puterea numelui. Evident, cineva care nu era un urmaș direct al lui Isus a perceput că numele Său conținea o putere inerentă:
„Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele tău și am încercat să-l împiedicăm pentru că nu ne urmează.” Isus a răspuns: „Nu-l împiedica. Nu este nimeni care săvârșească o faptă puternică în numele meu, care să poată vorbi de rău în același timp despre mine.” (Marcu 9:38-39)
Această putere în Numele Său este Însuși Dumnezeu:
Numele lui este singurul care conține prezența pe care o semnifică. -- Catehismul Bisericii Catolice, n. 2666
MAREA DIFERENTA
Ce s-a întâmplat însă cu acel „cineva” care alunga demonii în Numele lui Isus? Nu mai auzim nimic despre el. Folosirea numelui lui Isus nu poate înlocui acționarea în numele lui Isus. Într-adevăr, Isus a avertizat împotriva celor care au presupus că folosirea numelui Său ca pe o baghetă magică echivalează cu adevărata credință:
Mulți îmi vor spune în ziua aceea: „Doamne, Doamne, nu am proorocit noi în numele Tău? Nu am alungat demoni în numele tău? Nu am făcut noi fapte mărețe în numele tău? Apoi le voi declara solemn: „Nu v-am cunoscut niciodată”. Depărtaţi-vă de la mine, răufăcătorilor.' (Matei 7:22-23)
El i-a numit „făcători de rele” – cei care au ascultat cuvintele Lui, dar nu au acționat după ele. Și care au fost cuvintele Lui? Lone văd unul pe altul.
Dacă am darul profeției și înțeleg toate misterele și toată cunoașterea; dacă am toată credința pentru a mișca munții, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. (1 Cor 13: 2)
Marea diferență dintre acest „cineva” care pur și simplu utilizat numele lui Isus şi al Apostolilor care a urmat Hristos, este că ei au trăit, s-au mișcat și au avut ființa lor în numele lui Isus (Fapte 17:28). Ei au rămas în prezența pe care o semnifica numele Lui. Căci Isus a spus:
Cine rămâne în mine și eu în el va aduce multe roade, pentru că fără mine nu poți face nimic. (Ioan 15: 5)
Cum au rămas ei în El? Ei au păzit poruncile Lui.
Dacă veți păzi poruncile Mele, veți rămâne în dragostea mea ... (Ioan 15:10)
SFINȚIA VIEȚII
A alunga un demon este un lucru. Dar puterea de a converti națiuni, de a influența culturile și de a stabili Împărăția acolo unde odată existau fortărețe vine de la un suflet care s-a golit astfel încât să poată fi umplut cu Hristos. Aceasta este marea diferență dintre sfinți și asistenți sociali. Sfinții lasă în urmă aroma lui Hristos care persistă de secole. Sunt suflete în care Hristos Însuși își exercită puterea.
Am fost răstignit împreună cu Hristos; nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. (Gal 2:19-20)
Îndrăznesc să spun că cel care scoate demonii, dar trăiește contrar Evangheliei, este cel cu care diavolul „se joacă”. I-am văzut deja pe acei „evangheliști” care vindecă bolnavii, alungă spiritele rele și înfăptuiesc fapte mărețe, atrăgând la ei mulți adepți… pentru a-i scandaliza mai târziu printr-o viață ascunsă de păcat ieșind la iveală.
Noua Rusalii va veni cu scopul principal al unei „noui evanghelizări”. Dar, așa cum am avertizat în alte scrieri, vor exista profeți falși pregătiți să facă „semne și minuni ca să înșele”. Puterea acestei Rusalii, deci, va sta în acele suflete care în acest timp în Bastionul au murit pentru ei înșiși, pentru ca Hristos să învie în ei.
Numai oamenii sfinți pot reînnoi umanitatea. —PAPA IOAN PAUL II, Vatican, 27 august 2004
PUTEREA SFANTA
Sf. Jean Vianney a fost un om care nu era cunoscut pentru marele înzestrare, dar era renumit pentru simplitatea și sfințenia sa. Satana apărea adesea sub formă trupească pentru a-l chinui, a-l pune la încercare și a-l înspăimânta. Curând, St. Jean a învățat să-l ignore pur și simplu.
Într-o noapte patul a fost incendiat, tot fără rezultat. Diavolul a fost auzit spunând: „Dacă ar fi trei asemenea preoți ca tine, regatul meu ar fi ruinat. -www.catholictradition.org
Sfințenia îl îngrozește pe Satana, căci sfințenia este o lumină care nu poate fi stinsă, o putere care nu poate fi învinsă, o autoritate care nu poate fi uzurpată. Și acesta, frați și surori, de aceea Satana tremură și acum. Căci vede că Maria formează astfel de apostoli. Prin rugăciunile și intervenția ei maternă, ea continuă să scufunde aceste suflete în cuptorul Inimii Sacre a lui Hristos, unde focul Duhului arde zgurele lumești și le reîncărcă după chipul Fiului ei. Satana este îngrozit pentru că nu poate face rău unor astfel de suflete, protejate sub mantaua ei. El nu poate decât să privească neputincios cum călcâiul care a fost profețit că îi va zdrobi capul se formează zi de zi, clipă de clipă (Geneza 3:15); un călcâi care se ridică și care în curând va cădea (vezi Exorcismul Dragonului).
ÎMBRĂMÂNAT ÎN NUMELE
Ora este peste noi. În curând vom fi propulsați într-un mod fără precedent să proclamam Evanghelia în numele lui Isus. Căci Bastionul nu este doar turnul rugăciunii și al vigilentei, ci este și cel camera de arme unde suntem îmbrăcați în armura lui Dumnezeu (Efeseni 6:11).
În sfințenie. În numele Lui.
… noaptea este departe, ziua este aproape. Să lepădăm deci lucrările întunericului și să ne îmbrăcăm cu armura luminii... îmbrăcați-vă pe Domnul Isus Hristos... (Romani 13:12, 14)
Oamenii ascultă mai degrabă martori decât profesori, iar când oamenii ascultă profesorii, este pentru că sunt martori. Prin urmare, în primul rând prin conduita Bisericii, prin mărturia vie a fidelității față de Domnul Isus, Biserica va evangheliza lumea. Acest secol este sete de autenticitate... Predicați ceea ce trăiți? Lumea așteaptă de la noi simplitate a vieții, spirit de rugăciune, ascultare, smerenie, detașare și jertfă de sine. —POPUL PAUL VI, Evanghelizarea în lumea modernă, n. 41, 76
... worice ai face, cu cuvântul sau cu fapta, fă totul în numele Domnului Isus (Coloseni 3:17).
