Iisuse ... Îți amintești de El?

 

ISUS... Îți amintești de El?

Sunt sarcastic, desigur, dar doar puțin. Pentru că de câte ori îi auzim vorbind despre episcopii, preoții și colegii mireni Iisus? Cât de des auzim de fapt numele lui? Cât de des ni se aduce aminte de scopul venirii Sale și, prin urmare, de misiunea întregii Biserici și, prin urmare, cerința noastră personal raspuns?

Îmi pare rău, dar cel puțin aici, în lumea occidentală, nu foarte des.  

Potrivit îngerului Domnului, misiunea lui Hristos, și astfel a noastră, a fost încorporată în numele Său:

Ea va naște un fiu și tu îi vei pune numele Iisus, pentru că el își va salva poporul de păcatele lor. (Matei 1:21)

Iisus nu a venit să înființeze o organizație care să-L pomenească prin liturghii împodobite, catedrale mărețe și ritualuri ordonate; prin festivaluri superficiale, frumusețe și semne din cap ale status quo-ului. Nu, Isus a „adunat” „biserica” (cuvântul grecesc „ἐκκλησία” sau Ecclesia înseamnă „adunare”) pentru ca ea să devină instrumentul mântuirii prin intermediul propovăduirea Evangheliei si administrarea sacramente. Botezul este aplicarea în lumea reală a apei care a țâșnit din partea lui Hristos; Euharistia și Spovedania sunt aplicarea în lumea reală a Sângelui lui Hristos care ne curăță de păcat. Creștinismul și, prin urmare, catolicismul, înseamnă salvarea oamenilor de păcatul care distruge pacea și unitatea și ne desparte de Dumnezeu. Că vrem să ridicăm catedrale glorioase, să țesem veșminte de aur și să punem podele de marmură este un semn al iubirii noastre de Dumnezeu și o reflectare a Tainei, da; dar nu sunt esenţiale şi nici necesare misiunii noastre. 

Liturghia ne-a fost dată perpetuează puterea mântuitoare și prezența Jertfei Sale pe Cruce pentru mântuirea lumii — să nu ne facă să ne simțim bine cu noi înșine pentru că luăm o oră în fiecare săptămână și aruncăm câțiva dolari în farfuria de colectare. Venim la Liturghie, sau ar trebui, pentru a-L auzi pe Hristos spunându-ne din nou „da” (prin reprezentarea acelei iubiri pe Cruce), pentru ca noi, la rândul nostru, să-I putem spune „da”. Da la ce? La darul gratuit al vieții veșnice prin credinţă în el. Și astfel, „da” răspândirii „Veștii bune” a acelui dar în lume. 

Da, Biserica este de nerecunoscut astăzi, parțial, din cauza păcatelor și scandalurilor care acaparat titlurile. Dar poate mai ales pentru că nu-l mai predică pe Isus Hristos!

Nu există o evanghelizare adevărată dacă numele, învățătura, viața, făgăduințele, împărăția și misterul lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu, nu sunt proclamate. —POPUL PAUL VI, Evangelii nuntiandi, n. 22; vatican.va 

Chiar și Papa Francisc, al cărui pontificat a fost implicat în numeroase controverse, a declarat clar:

... prima vestire trebuie să sune din nou și din nou: „Iisus Hristos te iubește; și-a dat viața ca să te mântuiască; iar acum el trăiește alături de tine în fiecare zi pentru a te lumina, întări și elibera. ” —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, n. 164

Dar am pierdut narațiunea. Am rupt povestea de dragoste! Stim macar de ce exista Biserica??

[Biserica] există pentru a evangheliza ... —POPUL PAUL VI, Evangelii nuntiandi, n. 14

Mulți catolici nici măcar nu știu ce înseamnă cuvântul „evanghelizare”. Iar episcopilor, care o fac, se tem adesea să le permită celor chemați la evanghelizare să-și folosească darurile. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne ascuns, înăbușit, dacă nu chiar îngropat sub un coș de coș. Lumina lui Hristos nu se mai vede clar... și aceasta are efecte devastatoare asupra întregii lumi. 

În zilele noastre, când în zone întinse ale lumii credința este în pericol de a dispărea ca o flacără care nu mai are combustibil, prioritatea absolută este de a-l face pe Dumnezeu prezent în această lume și de a arăta bărbaților și femeilor calea către Dumnezeu. Nu orice zeu, ci Dumnezeul care a vorbit pe Sinai; acelui Dumnezeu a cărui față o recunoaștem într-o iubire care apasă „până la capăt” (Cf. Jn 13: 1) - în Iisus Hristos, răstignit și înviat. Adevărata problemă în acest moment al istoriei noastre este că Dumnezeu dispare din orizontul uman și, odată cu estomparea luminii care vine de la Dumnezeu, omenirea își pierde rolul, cu efecte distructive din ce în ce mai evidente. - BENEFICIUL POPULUI XVI, Scrisoarea Preasfinției Sale Papa Benedict al XVI-lea către Toți Episcopii Lumii, 12 martie 2009; vatican.va

Mulți catolici de astăzi sunt supărați de confuzia doctrinară care se răspândește; supărat pentru scandalurile de abuz și mușamalizări; supărați că Papa, cred ei, nu își face treaba. Bine, toate aceste lucruri sunt importante, da. Dar suntem supărați că Isus Hristos nu este predicat? Suntem supărați că sufletele nu aud Evanghelia? Suntem supărați că alții nu Îl întâlnesc pe Isus în și prin noi? Într-un cuvânt, ești supărat că Iisus nu este iubit... sau supărat că siguranța pe care o aveai într-un catolicism îngrijit și îngrijit este acum scuturată ca smochinul dintr-un copac?

O mare zguduire este aici și vine. Pentru că am uitat inima misiunii noastre: să-l facem pe Isus Hristos iubit și cunoscut și, astfel, să atragem toată creația în inima Sfintei Treimi. Misiunea noastră este să-i aducem pe alții într-o relație reală și personală cu Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul — o relație care ne vindecă, ne eliberează și ne transformă într-o nouă creație. Asta înseamnă „noua evanghelizare”. 

După cum știți bine, nu este vorba doar de transmiterea unei doctrine, ci mai degrabă de o întâlnire personală și profundă cu Mântuitorul.   —POPUL JOHN PAUL II, Comisionarea familiilor, cale neo-catehumenală. 1991.

Uneori chiar și catolicii au pierdut sau nu au avut niciodată șansa de a-l experimenta personal pe Hristos: nu Hristos ca o simplă „paradigmă” sau „valoare”, ci ca Domnul viu, „calea și adevărul și viața”. —PAPA IOAN PAUL II, L'Osservatore Romano (ediția în limba engleză a ziarului Vaticanului), 24 martie 1993, p.3.

Conversia înseamnă acceptarea, printr-o decizie personală, a suveranității mântuitoare a lui Hristos și a deveni discipolul său.  -SF. IOAN PAUL II, Scrisoare enciclică: Misiunea Mântuitorului (1990) 46

Și Papa Benedict adaugă:

...putem fi martori doar dacă Îl cunoaștem pe Hristos de prima mână, și nu numai prin alții — din propria noastră viață, din întâlnirea noastră personală cu Hristos. —Papa Benedict al XVI-lea, Vatican, 20 ianuarie 2010, Zenit

În acest scop, „Triumful Inimii Neprihănite a Mariei” care a fost promis la Fatima și care este fiind realizată în timp ce vorbim, nu este despre Fecioara Maria, în sine. Triumful este despre rolul Mariei în a face din Isus din nou centrul lumii și în a-l aduce la naștere întreg corp mistic (vezi Apoc. 12:1-2). În revelațiile aprobate pentru Elizabeth Kindelmann, Isus Însuși explică modul în care „Femeia” din Cartea Apocalipsei, Mama noastră, va ajuta la realizarea unei lumi reînnoite.

Domnul Isus a avut o conversație profundă cu mine. Mi-a cerut să duc urgent mesajele către episcop. (Era 27 martie 1963 și am făcut asta.) El mi-a vorbit îndelung despre timpul harului și Duhul Iubirii destul de comparabil cu prima Rusalii, inundând pământul cu puterea sa. Acesta va fi marele miracol care atrage atenția întregii umanități. Tot ceea ce este efuziunea de efectul harului de Flacăra Iubirii Fecioarei Fericite. Pământul a fost acoperit de întuneric din cauza lipsei de credință în sufletul umanității și, prin urmare, va experimenta o mare zguduire. După aceea, oamenii vor crede. Această scuturare, prin puterea credinței, va crea o lume nouă. Prin Flacăra Iubirii Maicii Domnului, credința va prinde rădăcini în suflete, iar fața pământului va fi reînnoită, pentru că „nimic de așa ceva nu s-a întâmplat de când Cuvântul a devenit Carne. ” Reînnoirea pământului, deși inundată de suferințe, va avea loc prin puterea de mijlocire a Preasfintei Fecioare. -Flacăra iubirii inimii imaculate a Mariei: jurnalul spiritual (Ediție Kindle, Loc. 2898-2899); aprobat în 2009 de Cardinalul Péter Erdö Cardinal, Primat și Arhiepiscop. Notă: Papa Francisc și-a dat binecuvântarea apostolică asupra Mișcării Iubirii Inimii Neprihănite a Mariei pe 19 iunie 2013

Dar aici este ideea: în altă parte în jurnalele Elisabetei, Maica Domnului explică că Flacăra Iubirii arde în inima ei. „Este Iisus Hristos însuși”.^[1]Flacăra iubirii, p. 38, din jurnalul lui Elizabeth Kindelmann; 1962; bun de tipar Arhiepiscopul Charles Chaput Totul este despre Isus. Am uitat asta. Dar Raiul este pe cale să ne amintească în așa fel încât nimic de genul acesta nu va avea „s-a întâmplat de când Cuvântul a devenit Trup”. 

Deci, într-adevăr, Isus este Evenimentul Principal. Nu este vorba despre lumea care vine să îngenuncheze în fața Bisericii Catolice și să sărute inelul Pontifului în timp ce refacem dantelă și latină. Mai degraba, 

… ca, în Numele lui Isus, să se îndoaie orice genunchi, al celor din cer, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească că Isus Hristos este Domnul, spre slava lui Dumnezeu Tatăl. (Fil 2:10-11)

Când va veni acea zi – și va veni – omenirea se va întoarce în mod natural din nou la tot ceea ce le-a dat Isus prin Biserica Catolică: Evanghelia, sacramentele și acea caritate fără de care totul este mort și rece. Atunci, și numai atunci, Biserica va deveni un adevărat cămin pentru lume: când ea însăși va fi îmbrăcată în smerenia, lumina și iubirea Fiului. 

„Și vor auzi glasul meu și vor fi un singur cioban și un singur păstor.” Fie ca Dumnezeu… să aducă în scurt timp profeția Sa pentru transformarea acestei viziuni mângâietoare asupra viitorului într-o realitate prezentă… Este sarcina lui Dumnezeu să aducă la bun sfârșit această oră fericită și să o facem cunoscută tuturor ... Când va ajunge, va deveni o oră solemnă, una mare cu consecințe nu numai pentru restaurarea Împărăției lui Hristos, ci și pentru pacifierea ... lumii. Ne rugăm cel mai înverșunat și le cerem și celorlalți să se roage pentru această mult dorită pacificare a societății. —POPUL PIUS XI, Ubi Arcani dei Consilioi „Pe Pacea lui Hristos în Împărăția Sa”, Decembrie 23, 1922

Oh! când în fiecare oraș și sat legea Domnului este respectată cu fidelitate, când se arată respect pentru lucrurile sacre, când Tainele sunt frecventate și rânduielile vieții creștine sunt împlinite, cu siguranță nu va mai fi nevoie ca noi să lucrăm mai departe vezi toate lucrurile restaurate în Hristos ... Și atunci? Apoi, în sfârșit, va fi clar pentru toți că Biserica, așa cum a fost instituită de Hristos, trebuie să se bucure de deplină și întreagă libertate și independență față de orice stăpânire străină ... „El va sparge capetele dușmanilor săi”, pentru ca toți să poată să știți „că Dumnezeu este împăratul întregului pământ”, „pentru ca neamurile să se știe că sunt oameni”. Toate acestea, venerabili frați, credem și așteptăm cu o credință de neclintit. — PAPA PIUS X, E Supremi, Enciclica „Despre restaurarea tuturor lucrurilor”, n.14, 6-7

 

 

Cuvântul Acum este un serviciu cu normă întreagă care
continuă prin sprijinul dumneavoastră.
Te binecuvântează și îți mulțumesc. 

 

Să călătorești cu Mark în  Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.