mama!

Francisco de Zurbaran (1598-1664)

HER prezența a fost tangibilă, vocea ei clară în timp ce vorbea în inima mea după ce am primit Sfânta Taină la Liturghie. A fost a doua zi după conferința Flame of Love din Philadelphia unde am vorbit cu o cameră plină despre necesitatea de a mă încredința total Maria. Dar, în timp ce am îngenuncheat după Împărtășanie, contemplând Crucifixul atârnat deasupra sanctuarului, m-am gândit la semnificația „consacrării” lui Maria. „Ce înseamnă să mă dăruiesc în totalitate Mariei? Cum se consacră toate bunurile sale, trecute și prezente, Mamei? Ce înseamnă cu adevărat? Care sunt cuvintele potrivite când mă simt atât de neajutorat? ”

În acel moment am simțit că o voce inaudibilă vorbea în inima mea.

Când un bebeluș strigă după mama sa, nici nu articulează cuvinte clare și nici nu se exprimă perfect. Dar este suficient ca copilul să plângă, iar mama vine repede, îl ridică și îl fixează la sân. La fel și, copilul meu, este suficient să strigi pur și simplu „Mama” și voi veni la tine, prinzându-te la Sânul Harului și îți voi oferi harurile de care ai nevoie. Aceasta, în forma sa cea mai simplă, este Consacrarea pentru mine.

De atunci, aceste cuvinte mi-au transformat relația cu Mary. Pentru că de multe ori m-am trezit în situații în care nu mă pot ruga, nu pot găsi puterea de a pune cuvintele potrivite laolaltă, așa că spun pur și simplu „Mama!” Și ea vine. Știu că vine, pentru că este o mamă bună care aleargă la copiii ei ori de câte ori sună. Spun „aleargă”, dar ea nu este niciodată departe pentru început.

În timp ce meditam la această profundă imagine maternă, care a pătruns chiar în adâncul ființei mele, am simțit că Domnul nostru adaugă aceste cuvinte:

Fii atent, deci, la tot ce îți spune ea.

Adică, Mama noastră nu este pasivă. Ea nu ne ocolește vanitatea și nici nu ne mângâie ego-urile. Mai degrabă, ea ne adună în brațe pentru a ne apropia de noi Iisuse, pentru a ne întări să devenim apostoli mai buni, pentru a ne hrăni pentru a deveni mai sfinți. Așadar, după ce strigăm Mama, prin aceasta „atașându-ne” de ea care este „plină de har”, atunci trebuie să-i ascultăm înțelepciunea, învățătura și îndrumarea. Cum? De aceea ieri am spus că trebuie roagă-te, roagă-te, roagă-te. Căci în rugăciune învățăm să auzim vocea Bunului Păstor, indiferent dacă El vorbește direct inimilor noastre, prin mama Sa, sau printr-un alt suflet sau împrejurare. Astfel, trebuie să fim înscriși în scoala de rugaciune deci putem învăța să fim docili și receptivi la har. În acest fel, Maica Domnului nu numai că ne poate alăpta, ci ne poate ridica în statura deplină a lui Hristos, într-o deplină maturitate ca creștini. ^[1]cf. Efeseni 4:13

Prin analogie, îmi amintesc din nou aici când, în urmă cu câțiva ani, am făcut prima mea consacrare Maicii Domnului după o pregătire de treizeci și trei de zile. A fost într-o mică parohie canadiană în care ne-am căsătorit cu soția mea cu câțiva ani înainte. Am vrut să fac un mic semn al dragostei mele față de Mama noastră, așa că am intrat în farmacia locală. Tot ce aveau erau aceste garoafe cu aspect destul de jalnic. „Îmi pare rău, mamă, dar acesta este cel mai bun lucru pe care trebuie să ți-l dau.” I-am dus la biserică, i-am așezat la picioarele statuii ei și mi-am făcut sfințirea.

În acea seară, am participat la privegherea de sâmbătă seara. Când am ajuns la biserică, am aruncat o privire spre statuie pentru a vedea dacă florile mele mai erau acolo. Nu erau. M-am gândit că, probabil, portarul le-a aruncat o privire și i-a aruncat! Dar când m-am uitat la cealaltă parte a sanctuarului unde se afla statuia lui Isus, acolo erau garoafele mele perfect aranjate într-o vază! De fapt, au fost decorate cu „Respirația bebelușului”, care nu era în florile pe care le-am cumpărat. Imediat, am înțeles în sufletul meu: când ne dăruim Mariei felul în care Iisus i-a încredințat întreaga Sa viață, ea ne ia așa cum suntem - mici și neajutorați, păcătoși și rupți - și, în școala dragostei ei, ne face copii ale ei. Câțiva ani mai târziu, am citit aceste cuvinte pe care Maica Domnului i le-a spus sorei Lucia din Fatima:

El vrea să stabilească în lume devoțiunea către Inima mea Neprihănită. Promit mântuire celor care o îmbrățișează, iar acele suflete vor fi iubite de Dumnezeu ca florile așezate de mine pentru a împodobi tronul Său. —Merica fericită cu sora Lucia din Fatima. Această ultimă linie re: „flori” apare în relatări anterioare despre aparițiile Luciei; Fatima în cuvintele proprii ale lui Lucia: Memoriile surorii Lucia, Louis Kondor, SVD, p, 187, Nota de subsol 14.

Maria este o mamă și noi suntem copiii ei - dați unul altuia sub Cruce. Isus îți spune și eu astăzi:

Iată, mama ta. (Ioan 19:27)

Uneori, tot ce putem face în acele momente - mai ales când stăm în fața propriilor noastre cruci - este să spunem „Mama” și să o luăm în inimile noastre ... în timp ce ne ia în brațe.

Din acea oră ucenicul a luat-o în casa lui. (Ioan 19:29)

Nu mă ocup cu lucruri prea grozave și prea minunate pentru mine. Dar mi-am liniștit și liniștit sufletul, ca un copil liniștit la sânul mamei sale; ca un copil liniștit este sufletul meu. (Psalmul 131: 1-2)

 ATENȚIE: Mulți cititori sunt dezabonați de la această listă de corespondență fără a dori să fie. Vă rugăm să scrieți furnizorul dvs. de servicii de internet și să le cereți să „listeze în alb” toate e-mailurile de la markmallett.com. Pentru a vă asigura că aveți acces la fiecare scriere, puteți, de asemenea, să marcați și să vizitați acest site web în fiecare zi. Marcați Daily Journal aici:
https://www.markmallett.com/blog/category/daily-journal/

Mulțumesc pentru zeciuială și rugăciuni ...
ambele foarte necesare. 

Pentru a călători cu Mark în  Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.