PE PARCURSUL rugăciunea înaintea Sfântului Sacrament, o înțelegere mai profundă a Revelației părea să se desfășoare într-un context mai larg și mai istoric... Confruntarea dintre Femeia și Dragonul din Apocalipsa 12 este în primul rând un atac îndreptat către preoţie.
FEMEIA
Un semn mare a apărut pe cer, o femeie îmbrăcată cu soare, cu luna sub picioare și pe cap o coroană de douăsprezece stele. Era însărcinată și se plângea cu voce tare de durere când se străduia să nască. (Apocalipsa 12:1-2)
Această Femeie, spune Papa Benedict, este atât Maria, cât și Biserica. Balaurul, Satana, o urmărește:
Apoi a apărut un alt semn pe cer; era un imens dragon roșu... Coada lui a măturat o treime din stelele de pe cer și le-a aruncat pe pământ. (Apocalipsa 12:3)
Papa Paul al VI-lea ne ajută să înțelegem exact ce face balaurul:
Coada diavolului funcționează în dezintegrarea lumii catolice. Întunericul lui Satana a intrat și s-a răspândit în toată Biserica Catolică până la vârful ei. Apostazia, pierderea credinței, se răspândește în toată lumea și la cele mai înalte niveluri din cadrul Bisericii. -Discurs la cea de-a șaizecea aniversare a aparițiilor de la Fatima, Octombrie 13, 1977
„Stelele” din Apocalipsa se referă adesea la autorități spirituale, angelice sau umane (cf. Apoc. 1:20). În acest context, coada dragonului funcționează astfel încât să tragă o treime din cler în apostazie. Atacul asupra Femeii este deci, în primul rând, un atac asupra preoţie a Bisericii Catolice.
Dragonul se pregătește în special să devore il Sfântul Părinte:
Atunci balaurul s-a așezat înaintea femeii care urma să nască, pentru a-și devora copilul când a născut. Ea a născut un fiu, un copil de sex masculin, destinat să stăpânească toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul ei a fost prins de Dumnezeu și de tronul său. (Apocalipsa 12:4-5)
La nivel marian, cel care trebuie să conducă toate neamurile cu toiagul de fier este Iisus, Fiul Mariei.
El îi va stăpâni cu o toiagă de fier. (Apocalipsa 19:15)
La nivelul Femeii-Biserici, este nașterea celui care domnește în locul lui Hristos, vicar pe pământ, purtând nu propriul său toiag, ci pe cel al Bunului Păstor. Căci Isus i-a spus lui Petru:
Hrănește-mi mieii... păzește-mi oile. (Ioan 21:15, 16)
Punctul culminant al atacului este asupra Sfântului Părinte, deoarece el este cel care conduce infailibil Biserica; el este cel care este un semn vizibil al unității în Biserica lui Hristos; El este cel care ține turma îndreptată de-a lungul Drumului către pășunile verzi ale Adevărului și, în cele din urmă, Viața veșnică. Loviți păstorul și oile sunt împrăștiate (Matei 26:31). Potrivit mai multor mistici, inclusiv unii papi, la punctul culminant al acestui atac asupra Sfântului Părinte el va fi asasinat.
L-am văzut pe unul dintre succesorii mei luând zborul deasupra trupurilor fraților săi. Se va refugia deghizat undeva; după o scurtă pensionare [exil] va muri de o moarte crudă. Răutatea actuală a lumii este doar începutul durerilor care trebuie să aibă loc înainte de sfârșitul lumii. — PAPA PIUS X, Profeția catolică, P. 22
Copilul ei a fost prins de Dumnezeu și de tronul său. (Apocalipsa 12:4-5)
Aceasta ar putea însemna multe lucruri: unul, este că „copilul de sex masculin” moare și este dus la cer; sau altul, că „fiul” este pur și simplu protejat de a fi luat cu celelalte „stele”:
Căci ai murit și viața ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. (Coloseni 3:3)
Oricare ar fi sensul, balaurul nu reușește să „devoreze” copilul, așa cum Satana nu a reușit să-l distrugă pe Isus prin masacrul lui Irod.
RESTUL VENDIILOR EI
Balaurul continuă să o urmărească pe Femeie, după spusele Sf. Ioan. Acesta este, a persecuţie vizează în primul rând clerului. Cu toate acestea, balaurul nu reușește să distrugă complet preoția. Există o rămășiță de preoți care rămân credincioși și protejați care vor conduce Biserica într-un Era de pace.
Atacul asupra preoției a fost evident de câteva secole (după cum subliniez în noua mea carte care va apărea în această vară: Confruntarea finală), cu toate acestea, nu mai mult decât în ultimii 40 de ani. De la Vatican II, a existat o demolare sistematică a credinței catolice prin interpretări eronate ale acelui Conciliu. Mulți identifică această corupție a credinței la o infiltrare a Francmasoneriei în unele rânduri ale Vaticanului însuși. „Teologia liberală” și o slăbire generală a credinței au dus la ceea ce mai mulți Sfinți Părinți au descris ca fiind o Biserică aflată acum într-o stare de „apostazie”.
Dar n-a reușit să consume Femeia-Biserică, adică întreg clerul, Sfântul Ioan spune:
Apoi balaurul s-a mâniat pe femeie și a plecat să facă război împotriva restul descendenților ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și mărturisesc despre Isus. Și-a luat poziția pe nisipul mării. (Apocalipsa 12:17).
„Restul urmașilor ei” fiind cei care formează în special „călcâiul” Femeii, cel laici. La începutul mileniului, Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut rolul extraordinar pe care laicii aveau să-l joace în aceste vremuri:
...Sinodul Ecumenic Vatican II a marcat un punct de cotitură decisiv. Cu Consiliul il ora laicilor cu adevărat loviți, și mulți credincioși laici, bărbați și femei, și-au înțeles mai clar vocația creștină, care prin însăși natura sa este o vocație la apostolat. -Redescoperă bogăția Consiliului , 26 noiembrie 2000, nr.4
De fapt, el i-a însărcinat pe laici înșiși să preia documentele Vaticanului II și să le răspândească averea.
În special, voi oameni mireni trebuie să ia din nou acele documente în mână. Conciliul v-a deschis perspective extraordinare de angajament și implicare în misiunea Bisericii. Nu ți-a amintit Consiliul de participarea ta la slujba preoțească, profetică și împărătească a lui Hristos? — Ibid.
Într-adevăr, în primul rând credincioșii laici, prin câteva mișcări puternice din Biserică, au fost cei care fac ucenici ai neamurilor. Astfel, spre credincioșii laici, balaurul își va întoarce mânia în cele din urmă. Dar la început, așa cum a făcut Satana întotdeauna în trecut, în cele din urmă va fi prin furtizare—înşelăciune. Şi această înșelăciune va veni în formă exterioară ca a Nouă ordine mondială în care toată omenirea va fi forțată în cele din urmă să participe la acel sistem pentru a „cumpăra și vinde” pentru a supraviețui.
Armonia și înțelegerea necesare pentru o guvernare responsabilă sunt din ce în ce mai înțelese ca fiind un guvern global, cu un cadru etic global. -Iisus Hristos, Purtătorul apei vieții, n. 2.3.1, Consiliile pontificale pentru cultură și dialog interreligios
Fascinat, întreaga lume a urmat fiara. (Apoc. 13: 3)
În acest fel, laicii vor fi atacați direct. Ei fie vor participa la Noua Ordine, acceptând religia ei de „toleranță”, fie vor fi excluși sau eliminați. Iată ceea ce auzim în Evanghelia de astăzi:
Ți-am spus asta ca să nu cazi. Vă vor izgoni din sinagogi; de fapt, vine ceasul când oricine te va ucide va crede că se închină lui Dumnezeu. Ei vor face aceasta pentru că nu M-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Ți-am spus asta pentru ca atunci când lor vine ceasul în care vă puteți aminti că v-am spus. (Ioan 15:26-16:4a)
Primele semne ale acestei izolări crescânde le vedem prin sistemele judiciare beligerante și toleranța generalizată a nedreptate față de libertatea creștină de religie și de exprimare.
Urmarea lui Hristos cere curajul alegerilor radicale, ceea ce înseamnă adesea să mergem împotriva curentului... nu trebuie să ezităm să ne dăm chiar și viața pentru Isus Hristos... Te confrunți cu sarcini și scopuri care pot părea să depășească forțele umane. Nu vă pierdeți inima! „Cel care a început o lucrare bună în tine o va duce la capăt” (Fil 1: 6). -Redescoperă bogăția Consiliului , 26 noiembrie 2000, n. 4, 5
Într-adevăr, mulți își vor da viața pentru Hristos, în timp ce alții vor duce cu curaj spiritul autentic al Vaticanului II, al Evangheliei, într-o nouă eră. Căci, în cele din urmă, „fiara” nu reușește să scoată creștinismul în întregime din sfera umană. este cultura morții explodează asupra lui însuși și printr-o intervenție divină, „Fiara” (Antihrist) și Falsul Profet sunt aruncați în „lacul de foc” (cf. 2 Tes 2:8; Apoc 19:20). Este o biruință a lui Hristos și a Trupului Său, a Bisericii. Mai ales al Femeii foarte.
La acest nivel universal, dacă va veni victoria, ea va fi adusă de Maria. Hristos va cuceri prin ea pentru că vrea ca victoriile Bisericii acum și în viitor să fie legate de ea ... —POPUL JOHN PAUL II, Trecerea pragului speranței, P. 221
Dragonul este înlănțuit și pentru o mie de ani," adică o perioadă prelungită, pacea și justiția sunt restaurate pe pământ (Apoc 20:4). Și o preoție credincioasă și reînviată aduce domnia euharistică a lui Hristos până la marginile pământului.
Apoi am văzut tronuri; celor care au stat pe ei li s-a încredințat judecata. De asemenea, am văzut sufletele celor care fuseseră decapitați pentru mărturia lor față de Isus și pentru Cuvântul lui Dumnezeu și care nu se închinaseră fiarei sau imaginii ei și nici nu acceptaseră semnul ei pe frunte sau pe mâini. Au prins viață și au domnit cu Hristos o mie de ani. (Apocalipsa 20: 4)
Văd mai mulți martiri, nu acum, ci în viitor. Am văzut secta secretă [Masoneria] subminând neîncetat Marea Biserică. Lângă ei am văzut o fiară îngrozitoare urcându-se din mare. Peste tot în lume, oameni buni și devotați, în special clerul, au fost hărțuiți, asupriți și puși în închisoare. Am avut senzația că vor deveni martiri într-o zi. Când Biserica fusese în cea mai mare parte distrusă de secta secretă și când doar sanctuarul și altarul erau încă în picioare, am văzut pe naufragii intrând în Biserică cu Fiara. Acolo, au întâlnit o femeie de trăsură nobilă care părea să fie însărcinată, pentru că mergea încet. La această vedere, dușmanii au fost terorizați, iar Fiara nu a putut să facă decât o altă oprire înainte. Și-a proiectat gâtul spre Femeie ca și când ar fi devorat-o, dar Femeia s-a întors și s-a aplecat (spre Altar), cu capul atingând pământul. Apoi am văzut Bestia fugind din nou spre mare și dușmanii fugeau în cea mai mare confuzie. Apoi, am văzut în depărtare legiuni mari care se apropiau. În prim-plan am văzut un bărbat pe un cal alb. Prizonierii au fost eliberați și li s-au alăturat. Toți dușmanii au fost urmăriți. Apoi, am văzut că Biserica era reconstruită cu promptitudine și era mai magnifică ca niciodată.- Fericita Anna-Katharina Emmerich, 13 mai 1820; extras din Speranța celor răi de Ted Flynn. p.156
