Evanghelia Suferinței

CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 18 aprilie 2014
Vinerea Mare

TU este posibil să fi observat în mai multe scrieri, în ultima vreme, tema „izvoarelor apei vii” care curg din sufletul unui credincios. Cea mai dramatică este „promisiunea” unei „Binecuvântări” viitoare despre care am scris săptămâna aceasta Convergența și binecuvântarea.

Dar, pe măsură ce medităm astăzi la Cruce, vreau să vorbesc despre încă un izvor de apă vie, care chiar și acum poate curge din interior pentru a iriga sufletele altora. Vorbesc despre suferinţă.

În prima lectură, Isaia scrie: „Prin dungile lui suntem vindecați”. Trupul lui Isus a devenit pentru noi o rană din care curge mântuirea noastră, din care curge harul sfințitor și tot ceea ce ne face sănătoși.

... asupra lui era pedeapsa care ne face sănătoși. (Prima lectură)

Dar nu suntem noi corp mistic al lui Hristos? Prin Botez, suntem uniți cu Hristos și „oricine este legat de Domnul devine un singur spirit cu el”. ^[1]cf. 1 Corinteni 6:17 La fel, prin Euharistie, „pentru că pâinea este una, noi, deși mulți, suntem un singur trup”. ^[2]cf. 1 Corinteni 10:17 Dacă prin rănile Lui, rănile din trupul Său, suntem vindecați - și suntem trupul Lui - atunci, prin rănile noastre unite cu ale Lui, vindecarea curge către alții. Adică, prin suferința noastră unită cu cea a lui Hristos, puterea Duhului Sfânt începe să curgă prin spiritul nostru ca un izvor care ajunge, adesea în moduri necunoscute, pentru a uda sufletele altora.

Cheia care deblochează puterea Duhului în noi în suferința noastră este credinţă a lucra in slăbiciune.

Căci într-adevăr a fost răstignit din slăbiciune, dar trăiește prin puterea lui Dumnezeu. Așa suntem și noi slabi în El, dar pentru voi vom trăi împreună cu El prin puterea lui Dumnezeu. (2 Cor 13: 4)

Suferința este în esență experiența slăbiciunii - fie că este vorba de mizeria războiului sau de răceala obișnuită. Cu cât suferim mai mult, cu atât suntem mai slabi, mai ales atunci când acea suferință este în afara controlului nostru. Tocmai suferința în afara controlului său a condus Sfântul Pavel să strige către Dumnezeu, care a răspuns:

Harul meu este suficient pentru tine, pentru puterea se face perfectă în slăbiciune.

Iar Pavel răspunde:

Mai degrabă mă voi lăuda cu bucurie cu slăbiciunile mele, pentru asta puterea lui Hristos poate locui cu mine. (2 Cor 12: 9)

Când, ca Isus, în grădina Ghetsimani, spunem: „Părinte, dacă vrei, ia-mi paharul acesta; totuși, nu voia mea, ci a voastră să fie făcută ” ^[3]Lk. 22:42 ne unim imediat suferința cu cea a lui Hristos într-un act de credinţă. Nu trebuie să simțim nimic; nici nu trebuie să ne placă; pur și simplu trebuie să vrem și ofera-o in dragoste. Și în asta rană, puterea lui Hristos începe să curgă prin noi, transformându-ne și formând „ceea ce lipsește suferințelor lui Hristos”. ^[4]cf. Col 1: 24 Pentru…

... în suferință este ascuns o anumită putere care atrage o persoană înăuntrul său aproape de Hristos, un har special ... astfel încât fiecare formă de suferință, dată de viața proaspătă prin puterea acestei cruci, să nu mai devină slăbiciunea omului, ci puterea lui Dumnezeu. - Binecuvântatul IOAN PAUL II, Salvifici Doloris, Scrisoare apostolică, n. 26

Da, puterea Duhului curge prin noi în carisme, în ungeri, în laude, în rugăciune și în caritate. Dar există și o putere ascunsă care vine de la noi suferinţă asta este la fel de puternic, la fel de eficient, atunci când ne agățăm de acea cruce cotidiană cu credință.

Astăzi, poate ca niciun alt moment din istorie când suferința este atât de mare, poate fi salvată lumea să fie afectată - nu atât de multe programe, nici de discursuri elocvente sau de minuni spectaculoase - ci de puterea Duhului Sfânt care curge prin rănile trupului lui Hristos. La asta ne referim când spunem „sângele martirilor este sămânța Bisericii”. ^[5]Tertulian, Apologeticus, Cap. 50 Dar nu uitați martiriul alb în fiecare zi care devine o sămânță, un izvor de har pentru lume. Este Evanghelia Suferinței scris în abandonul nostru în angoasa slăbiciunii, neajutorării, suferinței ...

Evanghelia suferinței este scrisă necontenit și vorbește necontenit cu cuvintele acestui ciudat paradox: izvoarele puterii divine țâșnesc tocmai în mijlocul slăbiciunii umane. - Binecuvântatul IOAN PAUL II, Salvifici Doloris, Scrisoare apostolică, n. 26

Această Vineri Sfinte - „bine” pentru că prin suferința Lui suntem mântuiți; „Bine” pentru că suferința noastră nu mai este în zadar - vreau să vă împărtășesc o rugăciune, un cântec pe care l-am scris dintr-o inimă a slăbiciunii ...