Frumusețea incomparabilă

Catedrala din Milano în Lombardia, Milano, Italia; fotografie de Prak Vanny

SOLEMNITATEA MARIA, SFANTA NĂSCĂ A DOMNULUI

DE CAND în ultima săptămână a Adventului, am fost într-o stare perpetuă de contemplare a frumusețe incomparabilă a Bisericii Catolice. În această solemnitate a Mariei, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, găsesc glasul meu alăturându-se cu al ei:

Sufletul meu vestește măreția Domnului; duhul meu se bucură de Dumnezeu, mântuitorul meu... (Luca 1:46-47)

La începutul acestei săptămâni, am scris despre contrastul puternic dintre martirii creștini și acei extremiști care distrug familii, orașe și vieți în numele „religiei”. ^[1]cf. Martorul creștin-martir Încă o dată, frumusețea creștinismului este adesea cea mai evidentă atunci când întunericul crește, când umbrele răului zilei dezvăluie frumusețea ușoară. Lamentația care s-a ridicat în mine în timpul Postului Mare din 2013 îmi răsună în urechi în același timp (citește Plângeți, copii ai bărbaților). Este tragedia unui apus de soare asupra unei lumi vrăjite în a crede că frumusețea se află numai în tehnologie și știință, rațiune și logică, mai degrabă decât viața de credință care vine din credința în și urmarirea lui Isus Hristos.

TRANSFORMAREA LUMII

Frați și surori, nu vă lăsați înșelați de mincinosul care dorește să definească Biserica mai degrabă de către păcătoșii ei decât de sfinții ei! Adică frumusețea credinței catolice se descoperă în cei care o trăiesc, nu în cei care nu o trăiesc. Și această viață de credință, ca o chestiune de rod, a produs o frumusețe incomparabilă în lume. Ce religie a generat cântece și cântece de închinare atât de frumoase decât creștinismul? Ce religie a presărat planeta cu o arhitectură atât de frumoasă decât creștinismul? Ce religie a transformat legile națiunilor, a purificat culturile și a pacificat popoarele mai mult decât creștinismul? De ce? Pentru că în inima creștinismului, a catolicismului, se află un Dumnezeu cine este dragostea, iubire de nepătruns și milă. Acesta în sine este unul dintre cele mai distinctive adevăruri care separă creștinismul de orice altă religie: Dumnezeul nostru este un iubitor care se condescende creației Sale nu numai pentru a ne iubi, dar ne-a căsătorit. Prin urmare, adevăratul catolicism nu este o armată cuceritoare, ci un cântec de laudă; nu o ideologie, ci o relație; nu o listă de porunci, ci o poveste de dragoste. Această Iubire este cea care a transformat inimile oamenilor din toate mediile imaginabile – de la oameni de știință la avocați, gospodari la guvernatori, laici la prinți – care a influențat apoi artele, știința, literatura, legile și orice alt aspect al culturilor în care acest lucru. Dragostea nu a fost respinsă.

Muntele Său sfânt se înalță în frumusețe, bucuria întregului pământ. Muntele Sion, adevăratul pol al pământului, cetatea Marelui Rege! (Psalmul 48:2-3)

După cum a exclamat Sfântul Pavel: „Este imposibil pentru noi să nu vorbim despre ceea ce am văzut și auzit.” ^[2]cf. Fapte 4: 20 Este imposibil pentru cineva îmbrățișat de iubirea Trinității să nu o lase să înceapă să atingă orice alt aspect al vieții lor.   

FRUMUSEȚEA INCOMPARABILĂ

Și totuși, dragă cititor — cât de frumoase sunt catedralele noastre; pe cât de elegante pot fi liturghiile noastre; pe cât de transcendentă este arta noastră; pe cât de sublimă a fost muzica noastră sacră... frumusețea incomparabilă a credinței noastre este ceea ce poate face Domnul în inima zdrobită a celui care Îl primește. Și aceasta este frumuseţea — cea frumusețea sfințeniei— pe care lumea chiar tânjește să-l privească. Într-adevăr, oricât de încântați sunt turiștii în timp ce se plimbă prin Sf. Petru din Roma, nimic nu este mai captivant decât un suflet posedat de Isus Hristos, un chip care radiază dragostea Lui, o prezență care se manifestă il Prezenţă.

Este această frumusețe incomparabilă pe care Maica Domnului a coborât pe pământ în aceste vremuri din urmă pentru a lucra în copiii lui Dumnezeu: să creeze un popor atât de lipsit de sine, atât de îndrăgostit de Dumnezeu, atât de gata să facă voia Lui... deveni un alt Hristos pe pământ. ^[3]cf. Apoc. 12: 1-2 Iată ce a prevăzut profetul Daniel într-o viziune a acelor sfinți din zilele din urmă:

Și va fi un timp de necaz, cum nu a fost niciodată de când a existat o națiune până atunci; dar în vremea aceea poporul tău va fi izbăvit, oricine al cărui nume va fi găsit scris în carte. Și mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii la viața veșnică, iar alții la rușine și disprețul veșnic. Și cei înțelepți vor străluci ca strălucirea întinderii; și cei care îi întorc pe mulți la dreptate, ca stelele în vecii vecilor. (Daniel 12:1-3)

Aceștia sunt cei care, renunțând la ei înșiși și la falsa pace și siguranță pe care lumea le oferă (și le va oferi), „Urmează Mielul oriunde va merge... Pe buzele lor nu s-a găsit nicio înșelăciune; sunt fără pată.” ^[4]cf. Apoc. 14: 4-5 Sunt…

… sufletele celor cărora le-au fost tăiați capul pentru mărturia lor despre Isus și pentru Cuvântul lui Dumnezeu și care nu se închinaseră fiarei sau chipului ei și nici nu acceptaseră semnul ei pe frunte sau pe mâini. Au venit la viață și au domnit cu Hristos o mie de ani. (Apocalipsa 20:4)

Ei sunt cei pe care Sf. Pavel îi descrie „fără vină și nevinovați, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în mijlocul unei generații strâmbe și perverse, printre care străluceți ca niște lumini în lume.” ^[5]cf. Fil 2: 15-16 Aceasta este frumusețea incomparabilă, care, asemenea paradoxului Crucii, va străluci până la marginile pământului în ceea ce poate fi numit numai il Vindicarea Înțelepciunii. ^[6]cf. Revendicarea Înțelepciunii și susținere a unei cauze

FRUMUSEȚE ÎN SĂRĂcie

Și totuși... în timp ce m-am uitat în propria mea inimă de Crăciun, nu am văzut decât sărăcia într-o asemenea măsură încât am strigat: „Doamne, dacă este ceva care îmi zguduie credința, este că după toți acești ani, după toate aceste Împărtășanțe, mărturisiri, Liturghii și rugăciuni, par să fiu la fel de nesfânt ca acum zeci de ani! De ce?” După Împărtășania de aseară, în timpul Liturghiei de priveghere, am adus din nou această întrebare înaintea Domnului. Și răspunsul Lui a fost acesta:

Harul Meu vă este suficient, căci puterea se desăvârșește în slăbiciuni. (cf. 2 Corinteni 12:9)

Astăzi, în această sărbătoare a Maicii Domnului, ne-am pus încă o dată înaintea prototip a unui creștin, modelul purtării lui Hristos în lume, formula pentru a deveni o stea strălucitoare, cheia pentru a fi un alt Hristos în lume: o fecioară simplă, smerită, ascultătoare. Răspunsul la strigătul meu nu este să devin mare, dar mic; a nu dispera, dar incepe din nou; ^[7]cf. Începând din nou să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine, ci să fii ascultător astăzi.

Asta, prietene, este calea spre aducere Frumusețe incomparabilă in lume.

Oh! când în fiecare oraș și sat legea Domnului este respectată cu fidelitate, când se arată respect pentru lucrurile sacre, când Tainele sunt frecventate și rânduielile vieții creștine sunt îndeplinite, cu siguranță nu va mai fi nevoie ca noi să lucrăm mai departe vezi toate lucrurile restaurate în Hristos ... Și atunci? Apoi, în cele din urmă, va fi clar pentru toți că Biserica, așa cum a fost instituită de Hristos, trebuie să se bucure de deplină și deplină libertate și independență față de orice stăpânire străină ... „El va sparge capetele dușmanilor săi”, pentru ca toți să știți „că Dumnezeu este împăratul întregului pământ”, „pentru ca neamurile să se știe pe ei înșiși că sunt oameni”. Toate acestea, venerabili frați, credem și așteptăm cu o credință de neclintit. — PAPA PIUS X, E Supremi, Enciclica „Despre restaurarea tuturor lucrurilor”, n.14, 6-7