Doar dacă Domnul nu construiește comunitatea ...

SIMILAR credincioșii din Biserica primară, știu că mulți simt astăzi o chemare puternică către comunitatea creștină. De fapt, am dialogat ani de zile cu frați și surori despre această dorință care este intrinsec la viața creștină și la viața Bisericii. După cum a spus Benedict al XVI-lea:

Nu pot să-L posed pe Hristos doar pentru mine; Pot să-i aparțin numai în uniune cu toți cei care au devenit sau vor deveni ai lui. Împărtășania mă scoate din mine către el și, astfel, și spre unitate cu toți creștinii. Devenim „un singur corp”, complet alăturați într-o singură existență. -Deus Caritas Est, nu. 14

Acesta este un gând frumos și nici un vis de pipă. Rugăciunea profetică a lui Isus este ca „toți să fim una”. ^[1]cf. Ioan 17: 21 Pe de altă parte, dificultățile cu care ne confruntăm astăzi în formarea comunităților creștine nu sunt mici. În timp ce Focolare sau Casa Madonnei sau alți apostolati ne oferă o oarecare înțelepciune și experiență valoroasă în a trăi „în comuniune”, trebuie să ținem cont de câteva lucruri.

Prima lectură de astăzi este un avertisment puternic despre construirea comunității fără harul lui Dumnezeu:

… dacă acest efort sau această activitate este de origine umană, se va autodistruge.

Atâtea comunități, fie ele laice sau consacrate, au căzut de-a lungul anilor pentru că fie au început în trup, fie au ajuns în trup.

Grija cărnii este moartea, dar grija duhului este viața și pacea... cei care sunt în carne nu pot fi pe placul lui Dumnezeu. (cf. Rom 8:6-8)

Oriunde există ambiție egoistă, dorința de putere, dominație, exclusivitate și gelozie, ai grijă! Acestea nu sunt pietrele de temelie pentru „casa Domnului”, ci casa despărțirii.

Câte războaie au loc în poporul lui Dumnezeu și în diferitele noastre comunități... Lumea noastră este sfâșiată de războaie și violență și rănită de un individualism larg răspândit care dezbină ființele umane, punându-le unul împotriva celuilalt în timp ce își urmăresc propriul bine... ființă... Întotdeauna mă doare enorm să descopăr cum unele comunități creștine, și chiar persoane consacrate, pot tolera diferite forme de dușmănie, dezbinare, calomnie, defăimare, răzbunare, gelozie și dorința de a impune cu orice preț anumite idei, chiar și persecuțiilor care apar ca adevărate vânătoare de vrăjitoare. Pe cine vom evangheliza dacă acesta este modul în care acționăm? —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, n. 98-100

Pe de altă parte, oriunde există pace, bucurie, libertate, respect reciproc și dorința de a împărtăși mesajul și viața lui Isus, acestea sunt semne ale Duhului Sfânt care lucrează. Nu uita, comunitatea bisericească timpurie s-a născut la Rusalii, s-a născut prin Duhul. Biserica primară a fost lucrarea lui Dumnezeu, a lui Hristos, care a spus: „Îmi voi zidi Biserica.” ^[2]cf. Matei 16:18 Iisus Hristos este același ieri, astăzi și pentru totdeauna. ^[3]cf. Evrei 13:8

În timp ce ar trebui să ne străduim astăzi să ne iubim, să slujim și să devenim disponibili unii altora în familia noastră, parohie sau comunitățile din cartier, ar trebui să așteptăm cu multă grijă și răbdare pe Domnul să ne arate cum să construim o comunitate creștină mai formală. Pentru:

Dacă Domnul nu construiește casa, în zadar se străduiesc cei ce zidesc. (Psalmul 127: 1)

Obstacolele financiare, fizice și chiar ecleziastice în calea formării comunității astăzi nu sunt puține. Dar asta nu înseamnă că Domnul nu dorește comunitatea. El face ceva nou astăzi; este ascuns, liniștit, așteaptă să fie născut la momentul potrivit. L-am auzit adesea pe Domnul vorbind în inima mea despre a „bură nouă”. Adică nu trebuie să încercăm să turnăm vechile modele de comunitate în vremurile noastre; că, de fapt, „Epoca ministerelor se termină”, adică nu slujirea în sine, ci slujirea așa cum am cunoscut-o noi. Lumea se va schimba dramatic și, astfel, ar trebui să ne adunăm cu Maria încă o dată în camera de sus a inimilor noastre, cu cei pe care vă simțiți atrași să formeze o comunitate și „Așteptați „făgăduința Tatălui”. ^[4]cf. Fapte 1: 4

Așteaptă pe Domnul cu curaj; fii îndrăzneț și așteaptă pe Domnul. (Psalmul de azi)

Și nu vă descurajați dacă Domnul nu aderă la cronologia voastră! Ceea ce El cere de la tine astăzi este mica ofrandă a ta decret, cele „cinci pâini” ale rugăciunii, ascultării, slujirii, smereniei și încrederii. Și El le va înmulți după planul Său, voința Lui, în modul care vă va hrăni cel mai bine pe voi, comunitatea și lumea pe care sunteți chemați să o slujiți.

În încheiere, aș dori să vă împărtășesc un „cuvânt” interior pe care l-am primit în timp ce mă rugam înaintea Sfântului Sacrament cu o mică trupă de evangheliști catolici și un preot, acum opt ani. Il puteti citi aici: Solitudinile și refugiile care vin.