EA m-a privit de parcă aș fi fost nebună. În timp ce am vorbit la o conferință recentă despre misiunea Bisericii de a evangheliza și despre puterea Evangheliei, o femeie așezată lângă spate avea o față contorsionată. Ocazional îi șoptea batjocoritor sorei sale care stătea lângă ea și apoi se întorcea la mine cu o privire stupefiată. A fost greu să nu observ. Dar apoi, era greu să nu observi expresia surorii sale, care era semnificativ diferită; ochii ei vorbeau despre un suflet care caută, procesează și totuși, nu este sigur.
Destul de sigur, într-o după-amiază Intrebare si raspuns punct, sora care căuta a ridicat mâna. „Ce facem dacă avem îndoieli cu privire la Dumnezeu, dacă El există și dacă aceste lucruri sunt reale?” Următoarele sunt câteva dintre lucrurile pe care le-am împărtășit cu ea...
RANA ORIGINALA
Este normal să te îndoiești, desigur (în măsura în care acesta este lotul comun al naturii umane căzute). Chiar și apostolii care au mărturisit, au umblat și au lucrat cu Isus s-au îndoit de Cuvântul Său; când femeile au mărturisit că mormântul era gol, s-au îndoit; când lui Toma i s-a spus că Isus s-a arătat celorlalți apostoli, s-a îndoit (vezi Evanghelia de astăzi). Nu a crezut și Toma până când și-a pus degetele în rănile lui Hristos.
Așa că, am întrebat-o: „De ce nu apare Isus din nou pe pământ pentru ca toată lumea să-L vadă? Atunci putem crede cu toții, nu? Răspunsul este pentru că E 
deja făcut asta. El a umblat printre noi, i-a vindecat pe bolnavi, a deschis ochii orbilor, urechile surzilor, le-a potolit furtunile, le-a înmulțit hrana și a înviat morții – și apoi L-am răstignit. Și dacă Isus ar umbla astăzi printre noi, L-am răstigni din nou. De ce? Din cauza rănii lui păcat original în inima omului. Primul păcat a fost să nu mănânci un fruct dintr-un pom; nu, înainte de asta, a fost păcatul de neîncredere. Că, după tot ce a făcut Dumnezeu, Adam și Eva nu s-au încrezut în Cuvântul Său și au crezut minciuna că poate și ei ar putea fi zei.”
„Deci”, am continuat, „de aceea suntem mântuiți „prin credință” (Efeseni 2:8). Numai credinţă ne poate restaura din nou la 
Dumnezeu, și acesta, de asemenea, este un dar al harului și al iubirii Sale. Dacă vrei să știi cât de adâncă este rana păcatului originar în inima omului, uită-te la Cruce. Acolo vei vedea că Dumnezeu Însuși a trebuit să sufere și să moară pentru a repara această rană existențială și pentru a ne împăca cu Sine. Cu alte cuvinte, această stare de neîncredere în inimile noastre, această rană, este o problemă destul de mare.”
Binecuvântat, CINE NU VED
Da, din când în când, Dumnezeu se descoperă și altora, așa cum ia făcut și Sfântului Toma, pentru ca ei să creadă. Și aceste „semne și minuni” devin și pentru noi semne. În timp ce se afla în închisoare, Ioan Botezătorul i-a trimis un mesaj lui Isus, întrebându-l: „Tu ești cel care urmează să vină sau trebuie să căutăm pe altul?” Isus a spus ca răspuns:
Du-te și spune-i lui Ioan ce auzi și vezi: orbii își recapătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviează și săracilor li se vestește vestea bună. Și fericit este cel care nu se supără pe mine. (Matei 11:3-6)
Sunt cuvinte atât de perspicace. Căci câți oameni astăzi se supără cu adevărat de noțiunea de miraculos? Chiar și catolicii, parcă în stare de ebrietate de a spiritul raționalismului, ne străduim să acceptăm multitudinea de „semne și minuni” care aparțin moștenirii noastre catolice. Acestea sunt date pentru a ne aminti că Dumnezeu există. „De exemplu, i-am spus, multele minuni euharistice din jur 
lumea, care nu poate fi explicată. Ele sunt o dovadă clară că Isus a vrut să spună ceea ce a spus: „Eu sunt pâinea vieții... carnea mea este hrana adevărată și sângele este băutura adevărată. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în mine și eu în el. [1]Ioan 6:48, 55-56
„Luați, de exemplu, miracolul argentinian în care Ostia s-a transformat brusc în carne. Când au fost studiate de trei oameni de știință, unul care era ateu, au descoperit că așa este inimă țesut - ventriculul stâng, mai exact - partea inimii care pompează sângele în restul corpului dându-i viață. În al doilea rând, criminalistica lor a stabilit că individul era un bărbat care a suferit torturi extreme și asfixiere (care este rezultatul obișnuit al crucificării). În sfârșit, au descoperit că grupa de sânge (AB) se potrivea cu alte miracole euharistice care s-au întâmplat cu secole mai devreme și că, de fapt, celulele sanguine încă trăiau în mod inexplicabil când a fost prelevată proba.”[2]cf. www.therealpresence.org
„Atunci”, am adăugat, „există trupurile sfinților incoruptibili în toată Europa. Unii dintre ei par ca tocmai ar fi adormit. Dar dacă lăsați lapte sau hamburger pe blat câteva zile, ce se întâmplă?” Din mulțime se ridică un chicot. 
„Ei bine, să fiu sincer, ateii comuniști au avut și ei „incoruptibilii” lor: Stalin. Îl duceau într-un sicriu de sticlă, astfel încât masele să-i poată venera trupul în Piața Moscovei. Dar, bineînțeles, ar trebui să-l aducă înapoi după o perioadă scurtă de timp, deoarece carnea lui ar începe să se dezghețe în ciuda conservanților și a substanțelor chimice pompate în el. Sfinții catolici incoruptibili, pe de altă parte, precum Sfânta Bernadette, nu sunt conservați artificial. Este pur și simplu un miracol pentru care știința nu are nicio explicație... și totuși, noi încă nu credem?"
S-a uitat atent la mine.
ÎNTÂLNIREA PE ISUS
„Cu toate acestea”, am adăugat, „Isus a spus că, după înălțarea Sa la Cer, nu-L vom mai vedea.[3]cf. Ioan 20:17; Fapte 1:9 Deci, Dumnezeul căruia ne închinăm, în primul rând, ne spune că nu Îl vom vedea așa cum ne vedem unii pe alții în cursul obișnuit al vieții. Dar el face spune-ne cum Îl putem cunoaşte. Și asta este atât de important. Pentru că dacă vrem să știm că Dumnezeu există, dacă vrem să experimentăm prezența și iubirea Lui, atunci trebuie să venim la El în condiţiile Lui, nu al nostru. El este Dumnezeu, la urma urmei, iar noi nu suntem. Și care sunt termenii Lui? Treceți la cartea Înțelepciunii:
… caută-l cu integritatea inimii; pentru că este găsit de cei care nu-l testează și se manifestă celor care nu-l cred. (Înțelepciunea lui Solomon 1:1-2)
„Dumnezeu Se manifestă celor care vin la El în credință. Și stau înaintea ta ca martor că este adevărat; că chiar și în cele mai întunecate vremuri din viața mea, când credeam că Dumnezeu este la un milion de mile distanță, un mic act de credință, o mișcare către El... a deschis
cale spre întâlniri puternice și neașteptate ale prezenței Sale.” Într-adevăr, ce spune Isus despre cei care cred în El fără să-L vadă cu adevărat?
Fericiți cei care n-au văzut și au crezut. (Ioan 20:29)
„Dar noi nu trebuie să-L încercăm, adică să acționăm cu mândrie. „Dacă nu te întorci și nu devii ca niște copii”, Isus a spus: „nu vei intra în împărăția cerurilor”. [4]Matt 18: 3 Mai degrabă, Psalmul spune: „O inimă smerită și smerită, Doamne, nu vei disprețui”. [5]Psalmul 51: 19 A-i cere lui Dumnezeu să se reproducă ca bacteriile într-o cutie Petri sau a striga la El să se arate ca o fantomă care se ascunde în spatele unui copac înseamnă a-I cere să acţioneze din caracter. Dacă vrei dovada despre Dumnezeul Bibliei, atunci nu cere dovezi despre Dumnezeu care nu este în Biblie. Dar vino la El cu încredere spunând: „Bine Doamne, voi urma cuvântul Tău credinţă, chiar dacă nu simt nimic...” Acesta este primul pas către o Întâlnire cu El. Sentimentele vor veni, vor veni experiențele – ele vin întotdeauna și au pentru sute de milioane de oameni – dar la timpul lui Dumnezeu și în felul Lui, după cum crede El de cuviință.”
„Între timp, ne putem folosi rațiunea pentru a deduce că originea universului trebuia să provină de la Cineva din afara lui; că există semne extraordinare, precum minunile și sfinții necoruptibili, care sfidează orice explicație; și că cei care trăiesc conform a ceea ce a învățat Isus sunt, statistic, cei mai fericiți oameni de pe pământ”. Cu toate acestea, acestea ne aduc la credinţă; nu o înlocuiesc.
Cu asta, am privit-o în ochii, care acum erau mult mai blânzi, și i-am spus: „Mai presus de toate, nu te îndoi de asta. Ești iubit. "
My copil,
toate păcatele tale nu au rănit Inima Mea la fel de dureros
cum o face lipsa ta actuală de încredere,
că după atâtea eforturi ale dragostei și milei Mele,
ar trebui să te îndoiești încă de bunătatea Mea.
- Iisus la Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1486
Cuvântul Acum este un serviciu cu normă întreagă care
continuă prin sprijinul dumneavoastră.
Te binecuvântează și îți mulțumesc.
Să călătorești cu Mark în Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.
