Viața este întotdeauna un bine.
Aceasta este o percepție instinctivă și un fapt al experienței,
iar omul este chemat să înțeleagă motivul profund pentru care este așa.
De ce viața este bună?
—POPE ST. Ioan Paul al II-lea,
Evangelium Vitae, 34

 

CE se întâmplă în mintea oamenilor când cultura lor — a cultura morții — îi informează că viața umană nu este doar de unică folosință, ci aparent un rău existențial al planetei? Ce se întâmplă cu psihicul copiilor și adulților tineri cărora li se spune în mod repetat că sunt doar un produs secundar ale evoluției, că existența lor „suprapopulează” pământul, că „amprenta lor de carbon” distruge planeta? Ce se întâmplă cu persoanele în vârstă sau cu bolnavii când li se spune că problemele lor de sănătate costă „sistemul” prea mult? Ce se întâmplă cu tinerii care sunt încurajați să-și respingă sexul biologic? Ce se întâmplă cu imaginea de sine atunci când valoarea lor este definită, nu de demnitatea lor inerentă, ci de productivitatea lor?Continuați lectura →