IMAGINE este dimineața de Crăciun, soțul tău se aplecă cu un zâmbet și spune: „Iată. Este pentru dumneavoastră." Desfaceți cadoul și găsiți o cutie mică de lemn. Îl deschizi și o notă de parfum se ridică din bucăți mici de rășină.
"Ce este?" tu intrebi.
„Este smirnă. Era folosit în antichitate pentru îmbălsămarea unui cadavru și arderea ca tămâie la înmormântări. M-am gândit că într-o zi va fi grozav la trezirea ta.”
„Uh... mulțumesc... mulțumesc, dragă.”
CRACIUNUL ADEVARAT
În multe părți ale lumii, Crăciunul a devenit un fel de sărbătoare pseudo-romantică. Este anotimpul tulburărilor calde și al sentimentelor țâșnind, al sărbătorilor fericite și al cărților de credit calde. Dar primul Crăciun a fost cu totul diferit.
Ultimul lucru la care se gândește o femeie, la aproape nouă luni de sarcină, este să călătorească. Pe un măgar, la asta. Dar tocmai asta 
ceea ce Iosif și Maria trebuiau să facă deoarece recensământul roman era obligatoriu. Când au ajuns în Betleem, un grajd mirositor era cel mai bun lucru pe care Iosif i-a putut oferi soției sale. Și apoi, în cel mai intim dintre momente, o mulțime de vizitatori au început să apară. Străini. Păstori răvășiți, mirosind a capre, trăgând la nou-născut. Și apoi au venit acei înțelepți și darurile lor. Tămâie... frumos. Aur... nevoie cu disperare. Si smirna?? Ultimul lucru la care o proaspătă mamă vrea să se gândească în timp ce își înghițește pielea mătăsoasă a nou-născutului este al lui înmormântare. Dar acel dar profetic de mir a depășit momentul și a prefigurat că acest copil mic avea să devină un holocaust pentru omenire, oferit pe o cruce și depus într-un mormânt.
A fost Ajunul Crăciunului.
Ce a urmat nu a fost cu mult mai bine. Iosif își trezește soția pentru a-i spune că nu mai pot merge acasă la confortul și familiaritatea propriilor pereți, unde un pătuț de lemn pe care l-a creat le așteaptă copilul. Un înger i s-a arătat într-un vis și ei trebuie să fugă imediat în Egipt (înapoi pe acel măgar.) Pe măsură ce își încep călătoria într-o țară străină, încep să audă povești despre soldații lui Irod ucigând băieți sub vârsta de Două. Ei întâlnesc mame care se plâng de-a lungul drumului... chipurile tristeții și ale durerii.
Acesta a fost adevăratul Crăciun.
REALITATE DE CRACIUN
Frați și surori, nu scriu asta pentru a fi un „pooper de petrecere”, așa cum se spune. Dar de Crăciun, toate luminile, copacii și cadourile, vâscul, ciocolata, curcanul și sosul nu pot ascunde faptul că, la fel ca Iosif și Maria, Trupul lui Isus -Biserica — suferă dureri uriașe de travaliu. După cum vedem a intoleranța crescândă la nivel mondial față de creștinism, se poate începe să simtă mirosul de mir care se ridică din nou în orașe și sate. Intoleranța Irodilor lumii clocotește sub suprafață. Și totuși, această persecuție a Bisericii este cea mai dureroasă pentru că și ea a venit în.
A fost un an de „mari necazuri”, a spus Papa Benedict al XVI-lea în felicitarea de Crăciun adresată Curiei Romane în această săptămână. El și-a amintit de o viziune a Sfintei Ildegardă în care ea a văzut Biserica ca pe o frumoasă
femeie a cărei îmbrăcăminte și chip fuseseră murdare și murdare de păcat.
… o viziune care descrie într-un mod șocant ceea ce am trăit în ultimul an [cu scandaluri de abuz sexual în preoție ieșind la suprafață]… În viziunea Sfintei Hildegardă, chipul Bisericii este pătat de praf și așa am văzut-o. Haina ei este sfâșiată – de păcatele preoților. Felul în care ea a văzut-o și a exprimat-o este felul în care am experimentat-o anul acesta. Trebuie să acceptăm această umilire ca un îndemn la adevăr și o chemare la reînnoire. Doar adevărul salvează. — PAPA Benedict al XVI-lea, Discurs de Crăciun către Curia Romană, 20 decembrie 2010, catolic.org
Adevărul, a spus Benedict anul trecut, se estompează în întreaga lume ca o flacără pe cale să se stingă. Mai mult decât atât, în timp ce privim peisajul global, strâmbându-ne vreme extrema si amenintare de razboi și terorism, continuăm să vedem intenționat deconstrucția națiunilor suverane (prin colapsul economic și un haos socio-politic în creștere) Şi ascensiunea unui imperiu neo-păgân la nivel mondial care nu va avea loc pentru Biserică în „hanurile” ei. De fapt, nu prea mult loc pentru mulți din societatea noastră care sunt considerați „greutate moartă”. Spiritul lui Irod plutește din nou deasupra celor vulnerabili în această cultură a morții.
Faraonul din vechime, bântuit de prezența și creșterea copiilor lui Israel, i-a supus la orice fel de asuprire și a ordonat ca fiecare copil de sex masculin născut din femeile ebraice să fie ucis (cf. Ex 1: 7-22). Astăzi nu puțini dintre cei puternici ai pământului acționează în același mod. Și ei sunt bântuiți de creșterea demografică actuală ... Prin urmare, mai degrabă decât să dorească să facă față și să rezolve aceste probleme grave cu respectarea demnității indivizilor și familiilor și a dreptului inviolabil al vieții fiecărei persoane, preferă să promoveze și să impună prin orice mijloace o program masiv de control al nașterii. —POPUL JOHN PAUL II, Evangelium Vitae, „Evanghelia vieții”, n. 16
La fel ca Sfânta Familie care a fugit în Egipt, există un „Exil” vine…
Noii mesianiști, căutând să transforme omenirea într-o ființă colectivă deconectată de Creatorul său, vor aduce fără să știe distrugerea unei mari părți a omenirii. Vor dezlănțui orori fără precedent: foamete, ciume, războaie și, în cele din urmă, Justiția Divină. La început vor folosi constrângerea pentru a reduce și mai mult populația, iar apoi, dacă nu va reuși, vor folosi forța —Michael D. O'Brien, Globalizarea și Noua Ordine Mondială, 17 martie 2009
Dar a spune mai multe astăzi înseamnă a pierde perspectiva supremă...
PERSPECTIVA ULTIMA
… Și asta este că în timpul tuturor luptelor și încercărilor primului Crăciun, Isus a fost prezent.
Isus a fost acolo când recensământul a stricat planurile Mariei și lui Iosif. A fost acolo când n-au găsit nicio cameră în han. Era acolo în acel grajd neplăcut și rece. El a fost acolo când a fost dat darul de mir, o amintire a suferinței mereu prezente a condiției umane și a Drumului Crucii. El a fost acolo când Sfânta Familie a fost trimisă în exil. Era acolo când erau mai multe întrebări decât răspunsuri.
Și Isus este aici acum cu tine. El este cu tine în mijlocul unui Crăciun care poate miroase mai mult a smirnă decât a tămâie, care prezintă mai mulți spini decât aur. Și poate că inima ta este mai firavă și mai sărăcită de păcat și oboseală, ca un grajd, decât spune Holiday Inn.
Totuși, Isus este aici! El este prezent! Fântâna Harului și Milostivirii curge chiar și în plină iarnă. La fel ca Iosif și Maria, calea voastră este una de predare după predare în fața contradicției după contradicții, a eșecului după eșec, a nerăspunsului după nici a răspuns. Pentru că într-adevăr, voia lui Dumnezeu is răspunsul. Iar voința Lui ți se exprimă atât în suferință, cât și în mângâiere, în durere și în bucurie.
Fiul meu, când vei veni să slujești Domnului, pregătește-te pentru încercări. Fii sincer cu inima și statornic, netulburat în vremuri de adversitate. Agățați-vă de el, nu-l părăsiți; astfel viitorul tău va fi mare. Acceptă orice ți se întâmplă, în nenorocirea zdrobitoare ai răbdare; căci în foc aurul este încercat, iar oamenii vrednici în creuzetul umilinței. Încrede-te în Dumnezeu și El te va ajuta; îndreptă-ți căile și nădăjduiește în el. Voi cei ce vă temeți de Domnul, așteptați îndurarea Lui, nu vă întoarceți ca să nu cazați. Voi care vă temeți de Domnul, credeți-vă în El și răsplata voastră nu va fi pierdută. Voi care vă temeți de DOMNUL, nădăjduiți în lucruri bune, în bucurie și îndurare veșnică... Cei care se tem de DOMNUL își pregătesc inimile și se smeresc înaintea Lui. Să cădem în mâinile DOMNULUI și nu în mâinile oamenilor, căci egală cu măreția Lui este mila pe care o arată. (Sirah 2:1-9, 17-18)
Cum își pregătește cineva inima când, ca un grajd vechi, este încrustă cu gunoiul păcatului și se sprijină sub greutatea slăbiciunii omenești? Cel mai bun poate. Adică, întorcându-se către El în Taina Spovedaniei, Cel care este Preotul nostru care vine să înlăture păcatele lumii. Dar nu uita că El este și tâmplar. Iar lemnul plin de termite al slăbiciunii umane poate fi întărit prin Sfânta Euharistie atunci când ne apropiem de El cu încredere, deschidere și o inimă dispusă să umble în Sfânta Sa Voință.
Acea Sfântă Voie care lucrează întotdeauna spre binele tău, așa cum o flacără poate fie încălzit, fie ars, găti sau consuma. Așa este și cu voia lui Dumnezeu, ea realizează în tine ceea ce este necesar, consumând ceea ce este neevlavios și rafinând ceea ce este bun. Toate acestea, ca chiar și acea mică cutie de lemn cu mir, sunt un „cadou”. Partea dificilă este să te predai planului lui Dumnezeu, mai ales când acesta nu se potrivește cu agenda ta, „planul tău”. Să ai încredere chiar și în acel Dumnezeu are un plan!
Știu în inima mea darul pe care îl voi cere pentru acest Crăciun, în timp ce îngenunchez lângă acea iesle în care zace Preotul meu, Regele și Tâmplarul meu. Si asta e darul de a accepta voia Lui și de a avea încredere în El când atât de des mă simt abandonat și confuz. Răspunsul este să te uiți în ochii acelui Copil Hristos și să știi că El este prezent; și că dacă El este cu mine – și nu mă va părăsi niciodată – de ce îmi este frică?
Dar Sionul a zis: „Domnul m-a părăsit; Domnul meu m-a uitat”. Poate o mamă să-și uite copilul, să fie lipsită de tandrețe pentru copilul din pântecele ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita niciodată. Vezi, pe palmele mâinilor mele am scris numele tău... Eu sunt cu tine mereu, până la sfârșitul veacului. (Isaia 49:14-16, Matei 8:20)
