Publicat pentru prima dată pe 10 aprilie 2008.
CÂND Am auzit acum câteva luni despre Oprah Winfrey promovarea agresivă a spiritualității New Age, mi-a venit în minte imaginea unui pescar de mare adâncime. Peștele suspendă în fața gurii o lumină auto-iluminată, care atrage prada. Apoi, când prada se interesează suficient pentru a se apropia ...
Cu câțiva ani în urmă, cuvintele mi-au venit în continuare, „Evanghelia după Oprah.”Acum vedem de ce.
PRECURSORII
Anul trecut, am avertizat despre o remarcabilă Potop de falsi profeți, toți urmărind direct morala sau credințele catolice. Fie că este vorba de artă, fie că este vorba de televiziune sau de film, atacul devine tot mai acerb. Scopul său este, în cele din urmă, să nu doar să batjocorească catolicismul, ci să-l discrediteze într-un asemenea grad încât chiar și credincioșii să înceapă să se îndoiască de credințele lor. Cum putem să nu observăm că pitchul febril se ridică împotriva Bisericii?
Falși mesiași și falși profeți vor apărea și vor face semne și minuni atât de mari încât să-i înșele, dacă ar fi posibil, chiar pe aleși. (Matei 24:24)
Într-un cuvânt profetic care se va împlini, Domnul mi-a vorbit în urmă cu câțiva ani spunând că El a „a ridicat scaunul. ” Adică, dispozitivul de reținere care îl reține, în cele din urmă, pe Antihrist (vezi Limitatorul). Dar mai întâi, a spus Sfântul Pavel, trebuie să vină „rebeliunea” sau „apostazia” (2 Tesaloniceni 2: 1-8).
Apostazia, pierderea credinței, se răspândește în toată lumea și la cele mai înalte niveluri din cadrul Bisericii. —PAPA PAUL VI, Discurs la cea de-a șaizecea aniversare a aparițiilor de la Fatima, 13 octombrie 1977
Hristos a fost precedat de mulți profeți, iar apoi Ioan Botezătorul. La fel și figura lui Antihrist va fi precedată de mulți profeți falși și apoi, în cele din urmă, de un fals profet (Apocalipsa 19:20), toți ducând sufletele către o „lumină” falsă. Și apoi va veni Antihrist: falsa „lumină a lumii” (vezi Lumânarea Mocnită).
SPRE TOTALITARIANISM
Într-o discuție susținută de pr. Joseph Esper, el prezintă etapele persecuției:
Experții sunt de acord că pot fi identificate cinci etape ale unei viitoare persecuții:
(1) Grupul vizat este stigmatizat; reputația sa este atacată, eventual prin batjocură și respingerea valorilor sale.
(2) Atunci grupul este marginalizat sau expulzat din curentul principal al societății, cu eforturi deliberate de limitare și anulare a influenței sale.
(3) A treia etapă constă în denigrarea grupului, atacându-l cu brutalitate și acuzându-l pentru multe dintre problemele societății.
(4) Apoi, grupul este incriminat, cu restricții crescânde asupra activităților sale și în cele din urmă chiar existenței sale.
(5) Etapa finală este una a persecuției directe.
Mulți comentatori cred că Statele Unite se află acum în etapa a treia și trec la etapa a patra. -www.stedwardonthelake.com
PAPALE MODERNE: PREGĂTIREA BISERICII
În observațiile informale date în 1980, Papa Ioan Paul ar fi spus:
Trebuie să fim pregătiți să suferim mari încercări în viitorul nu prea îndepărtat; încercări care ne vor cere să fim gata să renunțăm chiar și la viața noastră și un dar total de sine pentru Hristos și pentru Hristos. Prin rugăciunile voastre și ale mele, este posibilă atenuarea acestei necazuri, dar nu mai este posibilă evitarea acesteia, deoarece doar în acest fel Biserica poate fi reînnoită efectiv. De câte ori, într-adevăr, s-a efectuat reînnoirea Bisericii în sânge? De data aceasta, din nou, nu va fi altfel. Trebuie să fim puternici, trebuie să ne pregătim, trebuie să ne încredințăm lui Hristos și Maicii Sale și trebuie să fim atenți, foarte atenți, la rugăciunea Rozariului. —Interviu cu catolici la Fulda, Germania, noiembrie 1980; www.ewtn.com
Dar Sfântul Părinte a spus, de asemenea, ceva crucial în declarația sa către Episcopii americani, când li s-a adresat cardinal în 1976. Că asta ...
... confruntarea finală dintre Biserică și anti-Biserică, a Evangheliei și a anti-Evangheliei ... se află în planurile providenței divine. —Retipărit pe 9 noiembrie 1978, numărul publicației The Wall Street Journal; [italice accentul meu]
Adică: conducătorul lui Dumnezeu! Și știm deja că victoria aparține lui Hristos până când toți „dușmanii săi sunt așezați sub picioarele Lui”. Prin urmare,
În această perspectivă escatologică, credincioșii ar trebui să fie chemați la o apreciere reînnoită a virtuții teologice a speranței ... —POPUL JOHN PAUL II, Tertio Millenio Advente, n. 46
Acesta este motivul pentru care cred cea mai recentă enciclică a Papei Benedict, Spe Salvi („Mântuit de speranță”) nu este un simplu tratat despre o virtute teologică. Este un cuvânt puternic pentru a relua în credincioși această speranță prezentă și viitoare care ne așteaptă. Nu este un cuvânt de optimism oarb, ci unul de realitate anume. Bătălia prezentă și viitoare cu care ne confruntăm ca credincioși a fost planificată de Providența Divină. Dumnezeu stăpânește. Hristos nu-și va lua niciodată ochii de la Mireasa Sa și, de fapt, o va slăvi așa cum a fost și El slăvit prin suferințele Sale.
De câte ori ar trebui să repet cuvintele „nu-ti fie frica„? De câte ori pot avertiza despre înșelăciunea prezentă și viitoare și despre necesitatea de a rămâne „sobru și alert”? Cât de des ar trebui să scriu că în Isus și Maria, ni s-a dat refugiu?
Știu că vine o zi în care nu vă voi mai putea scrie. Să ascultăm cu atenție atunci Sfântul Părinte, rugându-ne Rozariul și fixându-ne ochii asupra lui Isus în Sfânta Taină. În aceste moduri, vom fi mai mult decât pregătiți!
Cea mai mare bătălie a timpului nostru se apropie din ce în ce mai mult. Ce mare har este să fii viu astăzi!
De fapt, istoria nu este singură în mâinile puterilor întunecate, a întâmplării sau a alegerilor umane. Peste dezlănțuirea energiilor malefice, irecția vehementă a lui Satana și apariția atâtor nenorociri și rele, Domnul se ridică, arbitru suprem al evenimentelor istorice. El conduce istoria cu înțelepciune spre zorii noilor ceruri și ale noului pământ, cântat în partea finală a cărții sub imaginea noului Ierusalim (vezi Apocalipsa 21-22). —PAPA BENEDICTUL XVI, Audienta Generala, Mai 11, 2005
... suferința nu este văzută niciodată ca ultimul cuvânt, ci mai degrabă, ca o tranziție spre fericire; într-adevăr, suferința însăși este deja misterios amestecată cu bucuria care curge din speranță. - BENEFICIUL POPULUI XVI, Audienta Generala, August 23rd, 2006
CITIREA SUPLIMENTARĂ:
