Nu renunța niciodată la un suflet

CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 9 mai 2014
Vinerea celei de-a treia săptămâni a Paștelui

Floare răsărind după un incendiu de pădure

Toate colectiile trebuie să pară pierdut. Toate trebuie să pară ca și cum răul ar fi câștigat. Boabele de grâu trebuie să cadă în pământ și să moară…. și abia atunci dă roade. Așa a fost și cu Isus ... Calvar ... Mormântul ... era ca și cum întunericul ar fi strivit lumina.

Dar apoi Lumina a izbucnit din abis, și într-o clipă, întunericul a fost învins.

… lumina strălucește în întuneric și întunericul nu a biruit-o. (Ioan 1:5)

Cât de puternică este ispita de a dispera, de a citi Cuvântul Acum din această săptămână și de a ceda ispitei că totul este negativ, totul este întuneric, totul este o cădere liberă în abis încă o dată. Dar este adevărat numai în măsura în care este tocmai din această purificare prezentă și viitoare al Pamantului că cel mai mare dintre triumfuri, nevăzut din zilele lui Noe, urmează să vină.

A fost voia Domnului ca ... noi cei care am fost răscumpărați de sângele Său prețios să fim sfințiți în mod constant după modelul propriei Sale patimi. -Sf. Gaudentius de Brescia, Liturghia orelor, Vol II, p. 669

Biserica va intra în gloria împărăției numai prin această Paște finală, când își va urma Domnul în moartea și Învierea sa. -Catehismul Bisericii Catolice, 677

Capul de grâu care izvorăște din bobul ascuns, florile care ies din podeaua arsă a pădurii, iarba verde care se ridică din gunoi de grajd, fluturele care zboară din cocon, soarele care răsare după cele mai întunecate nopți... în toate natură, vedem acest model. Dar cea mai mare minune este aceea a Milostivirea Divină în suflet — că Dumnezeu poate să ia toate păcatele mele din trecut, toate eșecurile mele, toate greșelile mele și să le transforme — să mă schimbe — în ceva frumos pentru El.

... între mine și voi există un abis fără fund, un abis care îl separă pe Creator de creatură. Dar acest abis este plin de mila Mea. - Iisus Sfintei Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1576

Cât de grozavă este povestea... povestea de dragoste… de Sf. Paul. Un om care a persecutat Biserica atât de brutal, încât chiar și atunci când Anania aude glasul Domnului poruncindu-i să meargă la Saul, este înfricoșat.

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci omul acesta este un instrument ales de-al meu, ca să poarte numele meu înaintea neamurilor, a regilor și a copiilor lui Israel...” (Prima lectură)

De ce nu l-a ales Domnul pe Phillip? Sau James? Sau John? Pentru că cele mai sincere scrieri ale Noului Testament altfel nu s-ar fi născut, cuvinte care până astăzi dau speranță acolo unde se pare că nu există. Pentru că tocmai frumusețea florii noii vieți a Sfântului Pavel în Hristos, pe fundalul trecutului său iad, își pot găsi speranța alții care se simt cu totul pierduți și blestemati.

Așa că l-au slăvit pe Dumnezeu din cauza mea. (Sf. Pavel; Gal 1:24)

Nu renunța la cei care sunt cei mai înverșunați dintre persecutori. Pentru că ei pot deveni cei mai puternici dintre sfinți prin intermediul decret a dragostei tale față de ei. Nu este acesta mesajul Evangheliei toată săptămâna? Isus dă trupul Său ca viață pentru lume. Un om moare... și de atunci miliarde s-au hrănit cu Pâinea vieții.

Nu renunța niciodată la un suflet, mai ales la cele mai dificile. Nu mai suntem aici pentru a construi propria noastră Împărăție, ci a lui Hristos. Și răsplata pentru credincioșia ta, mai ales în persecuție, poate fi doar pe deplin înțeleasă, cu bucurie deplină, în viața viitoare... când privești înapoi și vezi o lume pârjolită de păcat care începe să fie acoperită de florile noi ale sufletelor pe care le-ai convertit prin rugăciunile și mărturia ta, în unire cu îndurările lui Hristos...

Căci statornică este bunătatea Lui față de noi și credincioșia Domnului este în veac. (Psalmul de azi)