Dar cine va suporta ziua venirii sale? Și cine poate rezista când apare? Căci el este ca focul rafinatorului ... (Mal 3: 2)
EU CRED ne apropiem din ce în ce mai aproape de zorii anului Ziua Domnului. Ca semn al acestui lucru, începem să simțim căldura apropierii Soarele Justiției. Acesta este, se pare că există o intensitate în creștere în încercările de purificare, pe măsură ce ne apropiem de Focul Rafinatorului ... la fel cum nu este nevoie să atingi flăcările pentru a simți căldura focului.
DIN ACEI ZI
Profetul Zaharia vorbește despre o rămășiță care va intra într-un timp de restaurare globală pe pământ, un Era de pace, înaintea Domnului Retur final:
Iată, împăratul tău va veni la tine... Arcul războinicului va fi izgonit și el va proclama pacea popoarelor. Stăpânirea Lui va fi de la mare la mare și de la râu până la marginile pământului. (Zah 9:9-10)
Zaharia numără această rămășiță la aproximativ o treime din locuitorii pământului. Acest al treilea va intra în această Eră printr-o Marea Purificare:
În toată țara, zice Domnul, două treimi din ei vor fi nimicite și vor pieri și o treime va rămâne. Pe o treime o voi aduce prin foc și le voi curăța precum argintul se purifică și le voi încerca precum aurul. (Zaharia 13:8-9)
Așa că, așa cum spune Sfântul Petru, nu simți „ca și cum ți s-ar întâmpla ceva ciudat”. Intră în deșertul purificării, căci acesta este singurul pasaj către Țara Făgăduinței. Bucură-te că ești făcut să suferi de dragul Evangheliei, pentru că îndură orice încercări vin în timp ce te încrezi în Dumnezeu și le accepti ca voia Lui este, de fapt, suferință pentru Evanghelie.
Nu te descuraja.
DESCURAJARE
Unul dintre principalele motive pentru care Satana ne aruncă zgomot spiritual (vezi Omul treisprezecelea) este de a produce confuzie. În această stare de sărăcie, mulți dintre noi cedăm tentației de a se descuraja. Da, confuzia este amprenta descurajării.
Cred că Sfântul Pio a spus că arma principală a inamicului este descurajarea. Alți mari directori spirituali, cum ar fi Sf. Ignatie de Loyola și Sf. Alfons de Liguori, învață că, după păcat, descurajarea este cea mai eficientă ispită a lui Satana.
Dacă ne contemplăm nefericirea fără să ridicăm ochii către Dumnezeu, Părintele îndurărilor, ne vom descuraja ușor. Examinându-ne pe noi înșine în detaliu, vom vedea că descurajarea vine întotdeauna din două cauze strâns legate. Primul este că depindem de propria noastră forță; prin ea mândria noastră este răniți și înșelați când cădem. Al doilea este că ne lipsim de încredere în Dumnezeu; nu ne gândim să ne referim la El în vremuri de prosperitate și nici nu recurgem la El atunci când Îl eșuăm. Pe scurt, acționăm singuri: încercăm să reușim singuri, cădem singuri și singuri ne contemplăm căderea. Rezultatul unui astfel de comportament nu poate fi decât descurajare. — pr. Gavriil al Sfintei Maria Magdalena, Intimitatea divină
Dacă îți lași inima să redevină ca un copil mic, norii întunecați ai descurajării se vor evapora, mulțimea hohotitoare de zgomot interior va tăcea treptat și nu vei mai simți că ești singur pe teren în fața unor șanse imposibile. Dacă te afli într-o situație dincolo de puterea și controlul tău, abandonează-te voinței lui Dumnezeu, exprimată în această cruce.
Dacă ești descurajat din cauza păcătoșeniei tale, nu depinde de virtutea ta sau de puterea cazului tău în fața lui Dumnezeu. Mai degrabă, depinde în totalitate de mila Lui, căci nimeni nu este neprihănit. Cu toții suntem păcătoși. Dar acesta nu este un motiv de descurajare, pentru că Hristos a venit pentru păcătoși!
Dumnezeu nu îi respinge niciodată pe cei sinceri, chiar dacă au un munte de păcate și eșecuri în trecutul lor. Pentru credință, de mărimea unui semințe de muștar – adică, încredere în mila lui Dumnezeu și în darul gratuit al mântuirii –poate muta munții.
Jertfa mea, Doamne, este un duh contrit; o inimă smerită și smerită, Doamne, nu vei respinge. (Psalmul 51)
Nu trebuie să vă descurajați, pentru că dacă există în suflet un efort continuu de îmbunătățire, Domnul vă va răsplăti în cele din urmă făcând brusc să înflorească în voi toate virtuțile ca într-o grădină plină de flori. -Sf. Pio
DRAGOSTE
În cele din urmă, să ne amintim că până la urmă vom fi judecați nu după cât de iubiți ne simțim, ci după cât de mult am iubit noi înșine. În încercările noastre există pericolul de a deveni prea introspectivi – de a petrece ziua privind mizeria și nenorocirea noastră. Isus ne oferă cel mai mare antidot împotriva descurajării, fricii, sentimentului de abandon și paraliziei spirituale: dragoste.
Cum ne putem bucura în Domnul dacă El este departe de noi? … Dacă El este, aceasta este fapta ta. Iubește și El se va apropia; iubire și El va locui în tine... Ești nedumerit să știi cum va fi El cu tine dacă iubești? Dumnezeu este iubire. -Sf. Augustin, dintr-o predică; Liturghia orelor, Vol IV, p. 551
Iubirea voastră unii pentru alții să fie intensă, pentru că iubirea acoperă o mulțime de păcate. (1 Pt 4: 8)
