IT este doar în retrospectivă acum că poate Romani Capitolul 1 a devenit unul dintre cele mai profetice pasaje din Noul Testament. Sfântul Pavel expune o progresie interesantă: negarea lui Dumnezeu ca Domn al Creației duce la raționamente deșarte; raționamentul zadarnic duce la închinarea creaturii; iar închinarea la creatură duce la inversarea ** umanității și la explozia răului.
Romani 1 este poate unul dintre semnele principale ale vremurilor noastre ...
SOFISTERII
sofistică: un argument deliberat invalid care afișează ingeniozitate în raționament în speranța de a înșela pe cineva.
[Satana] a fost un **er de la început... este un mincinos și tatăl minciunii. (Ioan 8:44)
După cum explic în cartea mea Confruntarea finală, precum și în Episodul 3 din Îmbrățișarea speranței, „marele balaur... acel șarpe străvechi, care este numit Diavolul și Satana” (Apocalipsa 12:9) începe unul dintre atacurile sale finale asupra umanității – nu sub forma violenței (care va veni) – ci filozofie. Prin sofisticări, balaurul începe să mintă, nu cu o negare deplină a lui Dumnezeu, ci cu o suprimare a adevărului:
Mânia lui Dumnezeu este într-adevăr descoperită din cer împotriva oricărei nelegiuiri și răutăți a celor care suprimă adevărul prin răutatea lor. Căci ceea ce se poate ști despre Dumnezeu este evident pentru ei, pentru că Dumnezeu le-a făcut evident. Încă de la crearea lumii, atributele sale invizibile ale puterii eterne și divinității au putut fi înțelese și percepute în ceea ce a făcut el. Drept urmare, nu au nicio scuză; căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu i-au dat slavă ca Dumnezeu și nici nu i-au mulțumit. (Romani 1:18-19)
Într-adevăr, la fel ca Adam și Eva, mândrie a fost capcana păsăriilor. Semințele filozofiei deism (sfârșitul secolului al XVI-lea) au fost semănate în mintea oamenilor – ideea că Dumnezeu a creat cerurile și pământul, dar apoi le-a lăsat, și viitorul moral al omenirii, numai rațiunii. Acest lucru a condus la noi filozofii care au început să nege „atributele invizibile ale puterii eterne și ale divinității”, cum ar fi raţionalism, scientismul, și materialism care priveau în general existența umană dintr-o perspectivă pur rațională și materialistă, relegând supranaturalul într-o simplă superstiție sau mit.
IRAŢIONAL
În schimb, ei au devenit zadarnici în raționamentul lor, iar mințile lor nesimțite s-au întunecat. Pretinzând că sunt înțelepți, au devenit proști și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor cu chipul unui om muritor sau al păsărilor sau al animalelor cu patru picioare sau al șerpilor. (Romani 1:21-23)
Sf. Pavel descrie o progresie firească: atunci când Dumnezeu este împins deoparte, omul – care, pentru că a fost proiectat pentru Dumnezeu și închinarea lui Dumnezeu – începe apoi să îndrepte obiectul închinării sale către creația însăși. Prin urmare, au început să apară filozofii noi și mai elaborate: evoluţionism, de exemplu, a propus că universul și întreaga creație sunt simple chestiuni de întâmplare și un proces evolutiv în desfășurare. Creația, în special persoana umană, nu este rodul unui plan divin, ci un simplu proces de „selecție naturală”. Ca atare, acest lucru a condus la alte filozofii mai tulburătoare îngropate în interior marxism: ideea că omul nu numai că și-ar putea crea propria utopie fără Dumnezeu, dar că omul însuși ar putea determina procesul de „selecție naturală” pentru sine. Prin urmare, comunismul și nazismul au devenit roadele sângeroase ale încercării lui Satana de a „suprima adevărul” și de a determina viitorul. Dinții balaurului începeau să se vadă.
Înșelăciunea anticristului începe să prindă contur în lume de fiecare dată când se pretinde că realizează în istorie acea speranță mesianică care poate fi realizată numai dincolo de istorie prin judecata eshatologică. Biserica a respins chiar și formele modificate ale acestei falsificări a regatului pentru a intra sub numele de milenarism, în special forma politică „intrinsec perversă” a unui mesianism laic. -Catehismul Bisericii Catolice, 676
Dar aceste mișcări satanice au fost doar a prefigurare— un avertisment despre unde se duce omenirea: direct în gura dragonului, într-o „cultură a morții” mondială. Tot ceea ce era necesar a fost în esență ca alte trei filosofii să fie îmbrățișate pe deplin: ateism (negarea totală a lui Dumnezeu); utilitarismul (ideologia conform căreia acțiunile sunt justificate dacă sunt utile sau un beneficiu pentru majoritatea); și individualism care plasează propriile dorințe și nevoi în centrul universului, mai degrabă decât ale vecinului.
Nu putem nega că schimbările rapide care au loc în lumea noastră prezintă și unele semne tulburătoare de fragmentare și o retragere în individualism. Utilizarea în creștere a comunicațiilor electronice a dus, în unele cazuri, în mod paradoxal la o mai mare izolare ... De asemenea, este extrem de îngrijorătoare răspândirea unei ideologii laice care subminează sau chiar respinge adevărul transcendent. —PAPA BENEDICT XVI, discurs la Biserica Sf. Iosif, 8 aprilie 2008, Yorkville, New York; Agenția de Știri Catolică
Prin psihologism și freudianismul, înțelegerea omului despre sine a devenit subiectivă. În cele din urmă, întreaga ordine a lucrurilor, chiar și propria sexualitate, ar putea fi percepută, manipulată și răsucită spre de sine. Dacă nu există Dumnezeu și, prin urmare, nu există absoluturi morale, nu există, prin urmare, niciun motiv să ne renunțăm la pasiunea cărnii:
Prin urmare, Dumnezeu i-a predat impurității prin poftele inimii lor pentru degradarea reciprocă a trupurilor lor. Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună și au venerat și s-au închinat creaturii mai degrabă decât creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna. Amin. De aceea, Dumnezeu i-a predat patimilor înjositoare. Femelele lor au schimbat relațiile naturale cu nenaturale, iar bărbații, de asemenea, au renunțat la relațiile naturale cu femelele și au ars de poftă unii pentru alții. Bărbații au făcut lucruri rușinoase cu bărbații și astfel au primit în propria persoană pedeapsa cuvenită pentru perversitatea lor. Și din moment ce ei nu au considerat de cuviință să-L recunoască pe Dumnezeu, Dumnezeu i-a predat minții lor lipsite de discernământ să facă ceea ce este nepotrivit. (Romani 12:24-28)
CONFRONTAREA FINALĂ
Astfel, am ajuns la ceea ce Ioan Paul al II-lea a numit „confruntarea finală” – o bătălie universală între planul lui Dumnezeu și planul balaurului; între o cultură a vieții și o cultură a morții; între dictaturile lui Dumnezeu și dictatură a instrumentului suprem de putere al dragonului: a fiară care creează o nouă ordine morală și naturală care se opune divinității lui Hristos (Apoc 13:1) și neagă valoarea intrinsecă a fiecărei ființe umane; un ordin care susține o...
… dictatura relativismului care nu recunoaște nimic ca definit și care lasă ca măsură supremă doar ego-ul și dorințele cuiva. —Cardinalul Ratzinger (POMA BENEDICT XVI) pre-conclavă Omilia, 18 aprilie 2005
… păcatul s-a făcut astfel ferm ca acasă în lume și tăgăduirea lui Dumnezeu a devenit larg răspândită” și atât de multe „amenințări aproape apocaliptice... se adună ca un nor întunecat asupra omenirii... mai mult decât a fost vreodată în orice altă perioadă de-a lungul istoriei. — PAPA IOAN PAUL II, Omilie la Liturghie la Fatima, 13 mai 1982
CULTURA MORTII...ȘI ANTIDOTUL
Și astfel, Sfântul Pavel continuă să descrie cum va arăta o lume care schimbă adevărul cu o minciună:
…de vreme ce ei nu au considerat de cuviință să-L recunoască pe Dumnezeu, Dumnezeu i-a predat minții lor lipsite de discernământ pentru a face ceea ce este nepotrivit. Ei sunt plini de orice formă de răutate, răutate, lăcomie și răutate; plin de invidie, **, rivalitate, trădare și ciudă. Sunt bârfe și scandalagitori și îl urăsc pe Dumnezeu. Sunt insolenți, trufași, lăudăroși, ingenioși în răutatea lor și răzvrătiți față de părinții lor. Sunt nesimțiți, necredincioși, fără inimă, fără milă. Deși cunosc decretul drept al lui Dumnezeu că toți cei care practică astfel de lucruri merită moartea, ei nu numai că le fac, ci și aprobă celor care le practică. (Romani 12:28-32)
Într-o scrisoare către Timotei, Sfântul Pavel descrie această izbucnire a răului, a unei lumi în care „dragostea multora s-a răcit” (Matei 24:12), ca comportament care va deveni predominant”… în ultimele zile” (2 Tim 3:1-5). Principalul vestitor al acestei îmbrățișări finale a răutății, spune el, va fi o lume în care oamenii nu numai că îl vor nega pe Dumnezeu, ci și vor nega se… nega natura lor fizică, spirituală și sexuală.
În cele din urmă, cultura morții nu va prevala. Capul dragonului voi fi zdrobit (Geneza 3:15). Antidotul la sofismele de astăzi este remarcabil de simplu... la fel de simplu ca a deveni ca un copil în abordarea cuiva a tuturor (Matei 18:3). Asta înseamnă să îmbrățișezi și să trăiești mesajul Milostivirii Divine, rezumat în mica rugăciune pe care Isus a învățat-o pe Sfânta Faustina: Iisuse, am încredere în tine. În aceste cuvinte se află calea înainte prin „valea umbrei morții”:
Căci prin har ați fost mântuiți prin credință... (Efeseni 2:8)
Cine crede în Fiul are viață veșnică; cine nu ascultă de Fiul, nu va vedea viața, dar mânia lui Dumnezeu stă peste el... Nu mă tem de rău, căci tu ești cu mine; toiagul tău și toiagul tău mă mângâie. (Ioan 3:36; Psalmul 23:4)
CITIREA SUPLIMENTARĂ:
Vă binecuvântează și vă mulțumesc pentru
sprijinind acest minister.
Pentru a călători cu Mark în Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.
