CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 24 februarie 2014
Textele liturgice aici
ECUMENISMUL. Acum există un cuvânt care, în mod ironic, poate începe războaie.
În weekend, cei s-au abonat la mine reflecții săptămânale primit Viitorul val al unității. Vorbește despre unitatea viitoare pentru care s-a rugat Isus – că „toți vom fi una” – și a fost afirmat de un videoclip cu Papa Francisc rugându-se pentru această unitate. În mod previzibil, acest lucru a creat confuzie printre mulți. „Acesta este începutul unei singure religii mondiale!” spun unii; alții: „Pentru asta mă rog, de ani de zile!” Și totuși alții: „Nu sunt sigur dacă acesta este un lucru bun sau rău...”. Deodată, aud din nou întrebarea pe care Isus a adresat-o apostolilor: „Cine zici ca sunt?„Dar de data aceasta, o aud reformulată pentru a se referi la trupul Său, Biserica: „Cine zici că este Biserica Mea?”
În Evanghelia de astăzi, ucenicii și cărturarii se certau când Isus a coborât de pe Muntele Tabor după Schimbarea la Față. Poate că a fost o extensie a ceea ce a fost discutat cu câteva versete mai devreme în Evanghelia după Marcu:
Ilie va veni într-adevăr mai întâi și va restaura toate lucrurile, dar cum este scris despre Fiul Omului că trebuie să sufere mult și să fie tratat cu dispreț? (Marcu 9:12)
Vedeți, cărturarii se așteptau ca Ilie să vină și să aducă o eră de pace și dreptate în care un Mesia politic îi va răsturna pe romani și va restabili dominația evreiască. Apostolilor, pe de altă parte, tocmai li s-a spus că Mesia trebuie „să sufere și să moară”. Și apoi a fost „mulțimea mare” din jurul lor, care, când L-au văzut pe Isus, au fost „cu totul uimiți” – pentru ei, El a fost pur și simplu un făcător de minuni. Atâta confuzie asupra misiunii lui Hristos!
Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața”— nu doar, eu sunt calea, sau doar, eu sunt adevărul — ci toate trei. Prin urmare, ar trebui să le vedem reflectate și în trupul Său mistic. Pentru a fi sigur, există unii care spun că Biserica este doar „calea” lui Hristos, adică a dreptății sociale și a preferinței pentru săraci – și asta este tot ceea ce este necesar. Apoi sunt cei care spun că tot ceea ce este necesar este o aderență strictă la doctrinele ei, la „adevăr”. Și totuși, alții spun că Biserica se referă la a experimenta „viața” lui Hristos în harisme, închinare și experiență a rugăciunii. Problema nu constă în aceste viziuni particulare ale misiunii Bisericii, ci mai degrabă în noțiunea miopă care o exclude pe una sau pe alta.
Lecturile de astăzi afirmă acest lucru toate cele trei viziuni fac parte din misiunea și identitatea Bisericii: Cu toții suntem chemați să ne trăim credința prin fapte bune pentru a aduce dreptate și pace în lumea noastră – „calea”:
Cine dintre voi este înțelept și înțelegător? Să-și arate lucrările printr-o viață bună în smerenia care vine din înțelepciune. (prima lectură)
Fundamentul faptelor noastre bune sunt preceptele și poruncile lui Dumnezeu găsite în Tradiția Sacră – „adevărul”:
Decretul Domnului este demn de încredere, dă înțelepciune celor simpli. (Psalmul de azi)
Iar puterea adevărului este demonstrată prin harisme și întrupată prin rugăciune și intimitate cu Dumnezeu – „viața”:
Totul este posibil celui care are credință. (Evanghelia de azi)
Este clar atunci, nu-i așa, unde războaiele și „gelozie și ambiție egoistă” între noi provin de la? O lipsa de umilinţă, of ascultare la porunci, şi de credinţă în puterea lui Dumnezeu. Toate trei sunt necesare.
Acesta este începutul ecumenismului autentic.
A primi Acum Word,
faceți clic pe bannerul de mai jos pentru a subscrie.
E-mailul dvs. nu va fi distribuit nimănui.
Hrana spirituală pentru gândire este un apostolat cu normă întreagă.
Vă mulțumim pentru sprijinul acordat!
Alătură-te lui Mark pe Facebook și Twitter!
