„Patimile lui Hristos”
AM AVUT cu treizeci de minute înainte de întâlnirea mea cu Clarisele Adorării Perpetue la Altarul Sfântului Sacrament din Hanceville, Alabama. Acestea sunt călugărițele fondate de Maica Angelica (EWTN) care locuiește cu ele acolo, la Altar.
După ce am petrecut timp în rugăciune în fața lui Isus în Sfânta Sacramentă, am rătăcit afară să iau aer de seară. Am dat peste un crucifix în mărime naturală, care era foarte grafic, înfățișând rănile lui Hristos așa cum ar fi fost. Am îngenuncheat în fața crucii... și deodată m-am simțit atras într-un loc adânc de tristețe.
După ceva timp și lacrimi, am spus: „Doamne... de ce nu m-ai părăsit, păcătosul?” Și am auzit imediat în inima mea: "Pentru că nu m-ai abandonat."
Am stat și am îmbrățișat picioarele însângerate din fața mea și, după un timp, am strigat: „Doamne, promit să nu comit niciodată păcat de moarte sau vreun păcat împotriva Ta”. Dar de îndată ce am spus acele cuvinte, am început să simt intens sărăcia mea interioară...rosti sărăcie.
Am stat acolo ținând picioarele Adevărului, în timp ce stateam în adevăr.
"O, Isuse al meu. Cu ce trebuie să-mi țin promisiunile? Cu ce trebuie să le țin? Nu am nimic. Mâinile mele sunt goale!" Nu pot explica durerea pe care am simțit-o în inima mea. Fiecare gram din sufletul meu dorea să-i fiu credincios lui Isus și totuși, mă simțeam complet incapabil să-I dau ceva.
"Doamne... cu ce îmi țin promisiunea!?"
Și atunci Isus a răspuns: „Îți voi da Mama mea."
Cuvintele lui erau ca un tunet... iar plânsul s-a transformat în suspine. Am înțeles mai clar rolul Maicii lui Isus. Ea ne este dată pentru ca noi să fim formați în pântecele ei spiritual. Suntem crescuți și hrăniți de mâinile ei credincioase, modelați și formați în Inima ei Neprihănită, călăuziți și hrăniți de Înțelepciunea și virtutea ei, protejați și protejați în mantaua și rugăciunile ei. Ea care este plin de grație ne este dat nouă care avem căzut din har.
Apostolul Ioan mi-a fulgerat prin minte și Isus i-a dat-o pe Maria sub Cruce. „Iată mama ta...”, a spus Hristos. "Iată-l pe cel care te va mamă."
M-am gândit din nou la cuvintele anterioare ale Domnului: „Pentru că nu m-ai abandonat."
„Dar Doamne, eu avea te-am părăsit în păcătoșenia mea”.
"Da, ca Ioan, care a părăsit grădina ca toți ceilalți... Dar apoi s-a întors la Mine, sub Crucea mea. EL S-A ÎNTORS."
Am înțeles... Isus trece cu vederea păcatele noastre când ne întoarcem la El, de parcă nu L-am fi părăsit niciodată.
Îndurarea curgea peste mine acum într-un curent fără sânge. Acest Hristos, pe care l-am biciuit și l-am străpuns my păcatele, a fost mângâietor me. Şi El îmi dădea chiar pe Mama Lui.
"Da, Doamne. O primesc în casa mea; o iau din nou în inima mea... acum și pentru veșnicie."
M-am uitat la ceas. Era timpul să ne întâlnim cu călugărițele.
„Iată, mama ta!” Și din ceasul acela ucenicul a luat-o în casa lui. (Ioan 19:27)
… dacă suntem necredincioși, el rămâne credincios — pentru că nu se poate lepăda de sine. (2 Tim 1:13)
Nu te teme, căci te-am răscumpărat; Te-am chemat pe nume, ești al Meu... ești prețios în ochii Mei și cinstit și te iubesc... (Isaia 43:1, 4)
Divinul Răscumpărător dorește să pătrundă în sufletul fiecărui suferind prin inima sfintei sale Mame, prima și cea mai înălțată dintre toți cei răscumpărați. Ca și cum printr-o continuare a acelei maternități care prin puterea Duhului Sfânt i-a dat viață, Hristosul muribund i-a conferit mereu Fecioarei Maria un nou tip de maternitate -spirituală și universală — față de toate ființele umane, pentru ca fiecare individ, în timpul pelerinajului credinței, să rămână, împreună cu ea, strâns unit cu el la Cruce și pentru ca orice formă de suferință, dată de viață proaspătă prin puterea lui această Cruce ar trebui să nu mai devină slăbiciunea omului, ci puterea lui Dumnezeu. -Salvifici Doloros, 26; Scrisoarea apostolică a JPII, 11 februarie 1984
