DUMNEZEU este infinit. El este mereu prezent. El este atotștiutor .... si el este oprit.
Un cuvânt mi-a venit în rugăciune în această dimineață pe care mă simt nevoit să-l împărtășesc cu voi:
Cu Dumnezeul tău, există începuturi nesfârșite, boboci noi infiniti de har și ploi veșnice pentru a încuraja și a hrăni o viață nouă. Ești într-o luptă, copilul Meu. Trebuie să începi din nou și din nou. Nu ezita niciodată să începi din nou cu Mine! Voi ridica sufletul smerit și mai departe decât era înainte de cădere, pentru că înțelepciunea îl duce pe noi culmi.
Lasă-ți inima mereu deschisă și nu voi ezita să o umplu cu bunătatea Mea. Nu este aceasta tactica vrăjmașului – să-ți închizi inima față de Mine prin îndoială și disperare? Îți spun, copile, nu păcatul tău Mă ține departe, ci lipsa de credință. Pot să fac toate lucrurile în inima unui păcătos care crede și se pocăiește; dar celui care se închide în îndoială, Dumnezeu este oprit. Harul se repezi împotriva inimii acelui suflet ca valurile care se lovesc de un zid de piatră, căzând din nou fără să fi pătruns în el.
…Acum nu fi nebun, ci umblă pe căile în care te învăț Eu. Fii în gardă; nu adormi; fii atent la Mine, căci Iubirea este mereu atentă la tine.
ÎNCREDEREA ESTE CHEIA
În cele din urmă, păcatul originar al lui Adam și al Evei a fost a lipsă de încredere în Dumnezeu, exprimat într-un act neascultător. Și, de obicei, așa ne exprimăm lipsa de credință în Dumnezeu: luând o cale de acțiune care este contrară 
Voința Lui, contrar a ceea ce ne spune conștiința noastră. Când suntem compulsivi, obsesivi, supărați sau nerăbdători, este adesea pentru că am renunțat la credința noastră în Tatăl pentru a ne satisface nevoile și pentru a rezolva lucrurile conform planului Său. Pur și simplu nu suntem mulțumiți de planul Său pentru că durează prea mult, prea multe ocoliri sau pur și simplu nu este rezultatul pe care îl căutam. Și așa ne răzvrătim. Aceasta este drama esențială a istoriei omenirii care se joacă în fiecare generație, de la cea mai mică la cea mai mare, de la ateu la credincios. A fi asemănător cu Dumnezeu a fost destinul pentru care am fost creați; a fi zei este destinul de care ne apucăm ori de câte ori refuzăm planul Creatorului și atingem rodul interzis al păcatului.
Dumnezeu știe bine că în momentul în care mănânci din el, ochii ți se vor deschide și vei fi ca niște zei care știu ce este bine și ce este rău. (Geneza 3:5)
Într-adevăr, păcatul ne deschide două căi: către cei buni sau către cei răi. Este tocmai la această bifurcație a drumului unde a fost ridicată Crucea lui Hristos. În acest punct de plecare, Isus ne face semn să urmăm calea cea bună, calea cea bună care duce la viața veșnică. Păcatul întunecă mintea și are potențialul de a întări inima. Atunci este momentul deciziei... Mă voi încrede în El, mă voi întoarce la El și voi îmbrățișa Calea, calea Lui, care sunt poruncile și exemplul Lui? Sau voi refuza iubirea Lui, alege my fel, și propriul meu set de „porunci” personalizate?
Căci dragostea lui Dumnezeu este aceasta, că păzim poruncile Lui. Și poruncile lui nu sunt împovărătoare, căci oricine este născut de Dumnezeu biruiește lumea. Și victoria care cucerește lumea este credința noastră. (1 Ioan 5:3-4)
Mesajul lui Isus este clar, este frumos, este un cântec de dragoste: Păcatul și rușinea ta nu mă respinge, ci doar lipsa ta de credință, deoarece am murit deja pentru a-ți îndepărta păcatul. Trebuie doar să te încrezi în dragostea și îndurarea Mea și vino și urmează-Mă...
Cu cât un suflet se smerește mai mult, cu atât este mai mare bunătatea cu care Domnul se apropie de el. -Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1092
Copilul meu, toate păcatele tale nu mi-au rănit Inima la fel de dureros ca și lipsa ta actuală de încredere că după atâtea eforturi ale iubirii și milostivirii Mele, ar trebui să te îndoiești de bunătatea Mea. - Iisus Sfintei Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1486
Harurile milei Mele sunt atrase doar printr-un singur vas și aceasta este - încredere. Cu cât un suflet are mai multă încredere, cu atât va primi mai mult. Sufletele care au încredere nelimitată sunt un confort deosebit pentru Mine, pentru că vărs toate comorile harurilor Mele în ele. Mă bucur că cer multe, pentru că este dorința Mea de a da mult, foarte mult. Pe de altă parte, sunt trist când sufletele cer puțin, când le îngustează inima. —Isus către Sf. Faustina, n. 1578
Când te apropii de spovedanie, știi asta, că Eu Însumi te aștept acolo. Sunt ascuns doar de preot, dar eu însumi acționez în sufletul tău. Aici nefericirea sufletului se întâlnește cu Dumnezeul milei. Spune-le sufletelor că din acest izvor al milei sufletele trag haruri numai cu vasul încrederii. Dacă încrederea lor este mare, nu există limită pentru generozitatea Mea. Torentele harului inundă sufletele smerite. Cei mândri rămân mereu în sărăcie și mizerie, pentru că harul Meu se îndepărtează de ei către sufletele smerite. —N. 1602
Copilul meu, ia hotărârea de a nu te baza niciodată pe oameni. Încredințează-te cu totul voinței Mele spunând: „Nu așa cum vreau Eu, ci după voia Ta, Doamne, să se facă mie”. Aceste cuvinte, rostite din adâncul inimii cuiva, pot ridica un suflet la culmea sfințeniei într-un timp scurt. Într-un asemenea suflet mă bucur. Un astfel de suflet Îmi dă slavă. Un astfel de suflet umple raiul cu parfumul virtuții ei. Dar înțelegeți că puterea cu care suportați suferințele vine din Împărtășania dese. Apropiați-vă de această fântână a milei des, pentru a atrage cu vasul încrederii orice aveți nevoie. —N. 1487
Faceți clic aici pentru a traduce această pagină într-o altă limbă:
