Mărturia ta

CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru 4 decembrie 2013

Textele liturgice aici

THE șchiop, orb, deformat, mut ... aceștia s-au adunat în jurul picioarelor lui Isus. Iar Evanghelia de astăzi spune: „El i-a vindecat”. Cu câteva minute înainte, unul nu putea merge, altul nu vedea, unul nu putea lucra, altul nu putea vorbi ... și dintr-o dată, ei ar putea. Poate că cu o clipă înainte, ei se plângeau: „De ce mi s-a întâmplat asta? Ce ți-am făcut vreodată, Doamne? De ce m-ai abandonat ...? ” Cu toate acestea, câteva clipe mai târziu, scrie „ei l-au slăvit pe Dumnezeul lui Israel”. Adică, brusc aceste suflete au avut o mărturie.

M-am întrebat adesea de ce Domnul m-a condus pe cărările pe care le are, de ce a lăsat să se întâmple anumite lucruri mie și familiei mele. Dar prin banchetul harurilor Sale, pot să mă uit înapoi și să încep să văd că suferințele din viața mea – și cum Dumnezeu fie m-a eliberat, fie m-a susținut prin ele – sunt acum literele și cuvintele care alcătuiesc mărturia mea.

Ce este o mărturie? Pentru creștini, este ceva foarte, foarte puternic – suficient de puternic pentru a-l învinge pe diavol:

L-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor; dragostea pentru viață nu i-a descurajat de la moarte. (Apocalipsa 12:11)

Este povestea lui Dumnezeu care intră în viața ta și își manifestă a Lui prezenţă Acolo. „Cerneala” cu care este scrisă viața ta este Duhul Sfânt, „Dătătorul de viață”, care creează din mizeria ta, speranță; din întristarea ta, bucurie; din păcatul tău, eliberare. Așa cum Duhul Sfânt, împreună cu Maria, a format Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele ei, tot așa, Duhul Sfânt (cu Mama ta) formează Cuvântul, Isus, în viața ta prin ascultarea ta.

Dacă Duhul Sfânt este cerneala, atunci hârtia este ascultarea ta. Fără „da” tău către Dumnezeu, Domnul nu poate scrie o mărturie. Pixul este voia Sa sfântă. Și uneori, ca un stilou, voința Lui este ascuțită, dureroasă, imprimând suferință în viața ta – așa cum cuiele și spinii au imprimat voia lui Dumnezeu în trupul lui Isus. Dar tocmai din aceste răni iese lumina! Este "prin rănile lui, ești vindecat.Matei 22:21 ^[1]cf. 1 Pet 2: 24 Deci, când accepți voia lui Dumnezeu, chiar și atunci când este ascuțită și dureroasă, străpungându-ți planurile și căile, primești răni.

Și dacă tu aștepta, lăsând puterea Învierii să te vindece și să te elibereze în timpul lui Dumnezeu, atunci aceeași lumină a lui Hristos strălucește prin ta răni. Acea lumină este mărturia ta. Citește din nou: După rănile lui, rănile din Lui corp, esti vindecat. Și cine este „trupul” lui Hristos, decât tu și eu? Deci, vedeți, s-a terminat al nostru răni de asemenea, ca parte a trupului Său mistic, că Dumnezeu îi poate atinge acum pe alții cu speranță. Ei văd în noi cum ne-a oferit Dumnezeu, cum a ajutat, cum „a apărut”. Și le dă și altora speranță. Acesta este paradoxul Crucii, că prin slăbiciunea noastră strălucește lumina puternică a speranței. Deci nu renunta acum! Nu renunța la suferința ta, pentru că Isus vrea să te folosească – chiar și în această fragilitate... tocmai în slăbiciunea ta — să dai speranță altora prin mărturia ta.

Acesta este sensul mai profund din psalmul 23 de astăzi. Nu prin apele odihnitoare și pășuni înverzite, ci în „valea întunecată”, Domnul întinde „masa înaintea Mea în ochii dușmanilor mei”. În slăbiciunea și sărăcia voastră absolută, Domnul pune la ospăț, ca să spunem așa. El vă oferă odihnă și mângâiere pe pășuni, dar este în valea suferinței unde se servește un banchet. Si ce se serveste? Înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, puterea, cunoașterea, evlavia, și frica de Domnul. ^[2]cf. Isaia 11 din prima lectură de ieri Și când ați luat masa din aceste „șapte pâini”, puteți, la rândul său, să împărtășiți aceste „fragmente” altora.

Dar ferește-te de fast-food-ul pe care diavolul va încerca să-ți servească. Căci tot acolo, în acel întuneric al durerii, al abandonului și al singurătății, diavolul vine să-ți spună că Dumnezeu nu există; că viața ta este un produs secundar aleator al evoluției; că rugăciunile tale nu sunt auzite niciodată pentru că nu este nimeni care să le asculte. El vă oferă în schimb hrana procesată a raționamentului uman, a miopiei, a sfaturilor proaste, a amărăciunii, a soluțiilor false, a ireverentei și a fricii. Apoi, deodată, valea întunericului devine valea lui decizie. Poți să crezi minciunile diavolului și să încetezi să mai urmezi „căile bune” pe care te călăuzește voia Domnului, sau... poți aștepta... aștepta... urmează... și aștepta. Și dacă o faci, Domnul va veni „la vremea aceea” ^[3]cf. Matei 15:29 și înmulțiți jertfa mică din pâini și pește, făcând „toate lucrurile să lucreze spre bine” pentru că Îl iubești. ^[4]cf. Rom 8: 28 De ce spun că Îl iubești? Pentru că, chiar și în suferința ta, Îi spui „da”; încă alege să urmeze voia Lui. Și asta este dragostea:

Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea. (Ioan 15:10)

Deci, când v-am scris ieri și am spus că Isus și Mama Sa au o misiune pentru voi, vă spun asta fiecare dintre tine, indiferent cine ești, cât de cunoscut sau necunoscut, semnificativ sau nesemnificativ ești în ochii celorlalți. Uită să salvezi întreaga lume. Nici măcar Francisc de Assisi sau Iisus nu i-au convertit pe toți. Mai degrabă, Domnul te-a plasat exact acolo unde ar trebui să fii în acest moment al vieții tale (sau dacă te-ai răzvrătit împotriva Lui, atunci acest moment poate deveni următorul moment al restului vieții tale – și El poate continua să scrie mărturia ta de aici încolo în.) Misiunea ta poate fi să ajuți la salvarea sufletului soțului tău – și asta este tot. Dar cât de prețios un suflet este pentru Isus. Îi poți spune „da” lui Dumnezeu pentru a-l salva pe acel suflet pe care El îl pune în calea ta astăzi?

Ceea ce ai nevoie este ceea ce au avut în ziua aceea șchiopii, orbii, deformații și muți. S-ar putea să vă așteptați să spun credință și da, este adevărat. Dar mai întâi trebuiau să aibă răbdare. Unii dintre ei au fost invalidi de la naștere. Apoi au trebuit să aștepte momentul să-L vadă pe Isus. Și când El a trecut pe lângă ei, au trebuit să se urce pe un munte ca să-L găsească. Apoi au trebuit să-și aștepte rândul. La oricare dintre aceste obstacole, ei ar fi putut spune: „Ajunge cu acest lucru-Dumnezeu”. Dar nu au făcut-o.

Și de aceea au acum o mărturie:

Acesta este Domnul pe care l-am căutat; să ne bucurăm și să ne bucurăm că ne-a mântuit! (Isaia 25)

CITIREA LEGATURA:

• Speranță autentică
• Bucuria secretă
• Speranța este mai mult decât crezi... citește: Marea Speranță
• Dăruind „da”-ul tău lui Dumnezeu în aceste vremuri: Marele Da
• A deveni un bun de viață pentru alții: Puturi Vii