UNEORI sentimentul nesemnificației mele este copleșitor. Văd cât de extins este universul și cât de planeta Pământ este doar un grăunte de nisip în mijlocul tuturor. Mai mult, pe această pată cosmică, nu sunt decât unul dintre cei aproape 8 miliarde de oameni. Și în curând, la fel ca miliardele dinaintea mea, voi fi îngropat în pământ și aproape uitat, cu excepția poate pentru cei care îmi sunt cei mai apropiați. Este o realitate umilitoare. Și în fața acestui adevăr, uneori mă lupt cu ideea că Dumnezeu s-ar putea preocupa de mine în modul intens, personal și profund pe care îl sugerează atât evanghelismul modern, cât și scrierile Sfinților. Și totuși, dacă intrăm în această relație personală cu Isus, așa cum am făcut-o eu și mulți dintre voi, este adevărat: iubirea pe care o putem experimenta uneori este intensă, reală și literalmente „în afara acestei lumi” – până la punctul în care o relaţie autentică cu Dumnezeu este cu adevărat Cea mai mare revoluție. 

Totuși, uneori îmi simt micimea nu mai intens decât atunci când citesc scrierile Slujitoarei lui Dumnezeu Luisa Piccarreta și invitația profundă la trăiește în Voința Divină... Continuați lectura →