CUVÂNTUL ACUM PE CITITURILE DE MASĂ
pentru miercuri, 19 august 2015
Opta. Memorialul Sf. Ioan Eudes
Textele liturgice aici
IT este palpabil: trupul lui Hristos este obosit. Sunt atât de multe încărcături pe care mulți le poartă în această oră. În primul rând, propriile noastre păcate și nenumăratele ispite cu care ne confruntăm într-o societate extrem de consumeristă, senzuală și compulsivă. Există, de asemenea, teama și anxietatea cu privire la ceea ce Furtună mare trebuie să aducă încă. Și apoi sunt toate încercările personale, în special, diviziunile familiei, efortul financiar, boala și oboseala zilnică. Toate acestea pot începe să se adune, zdrobind, sufocând și stingând flacăra iubirii lui Dumnezeu care a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt.
… chiar ne lăudăm cu suferințele noastre, știind că suferința produce răbdare, iar răbdarea, caracterul dovedit și caracterul dovedit, speranța și speranța nu dezamăgește, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care a ne-a fost dat. (Romani 5:3-5)
Dar vedeți, Sfântul Pavel a putut doar să îndure, să-și demonstreze caracterul, să ardă de speranță tocmai pentru că a ținut vie flacăra iubirii. Odată ce această flacără moare, la fel moare și rezistența, caracterul și speranța care o însoțește. Cheia bucuriei care lipsește astăzi din multe inimi creștine este că ne-am pierdut prima iubire. Nu că l-am abandonat pe Dumnezeu cu totul; nu, este mult mai subtil. Este că am permis distragerile, absorbția de sine, anxietatea, căutarea nesfârșită a plăcerii - într-un cuvânt, lumescul -să intre în inimile noastre. Ironia este că purtăm aceste lucruri pe umeri ca pe o cruce – dar este un fel greșit de cruce. Crucea creștinului este menită să fie crucea lui tăgăduire de sine, nu egoist. Este crucea iubirii fără costuri, a nu se iubi de sine cu orice preț.
Deci ce acum? Iată cum să începi din nou. Luați crucea „falsă” pe care ați purtat-o și folosiți-o pentru a aprinde pentru a aprinde o dragoste reînnoită pentru Domnul. Cum?
Primul lucru pe care trebuie să-l faceți, iubiților, este să vă revărsați inima înaintea Domnului. Uite, El știe deja păcatele tale, chiar și pe cele de care tu nu ești conștient, și totuși El te iubește în continuare. Privește astăzi un crucifix și amintește-ți cât de departe a mers El pentru tine. Crezi că, după toate acestea, El acum își va retrage dragostea? De necrezut! În primul rând, ai consumat doar o singură picătură din mila Lui. Satana vrea să crezi că în sfârșit ai scurs oceanul iubirii Sale! Ce minciună prostească!
O, Isuse, nu te ascunde de mine, căci nu pot trăi fără Tine. Ascultă strigătul sufletului meu. Îndurarea Ta nu s-a epuizat, Doamne, deci ai milă de mizeria mea. Mila Ta depășește înțelegerea tuturor Îngerilor și oamenilor adunați împreună; și așa, deși mi se pare că nu mă auzi, îmi pun încrederea în oceanul milei Tale și știu că nădejdea mea nu se va înșela. -Milostenia divină în sufletul meu, Jurnal, Sf. Faustina lui Iisus, n. 69
Da, dezvăluie-I fiecare păcat, stăpânește-le și apoi cere iertare pentru el. Vrei să fii perfect și de aceea ești trist – nu ești sfântul pe care vrei să creadă că toți ceilalți ești. Bun. Ai fi prea mândru și insuportabil dacă ai fi. Acum, începe să devii sfântul Dumnezeu vrea să fii. Un sfânt nu este un suflet care nu cade niciodată, ci unul care se ridică continuu. Reaprinde dragostea pentru Dumnezeu folosindu-ți păcatele, într-o smerenie profundă și sinceră, ca aprindere. Roagă-te Psalmul 51 din inimă nu ne îndoiesc nicio clipă de următoarea picătură de Milostivire Divină care așteaptă să fie turnată peste tine.
Copilul meu, știi că cele mai mari obstacole în calea sfințeniei sunt descurajarea și o anxietate exagerată. Acestea vă vor priva de abilitatea de a practica virtutea. Toate ispitele unite împreună nu ar trebui să vă tulbure pacea interioară, nici măcar momentan. Sensibilitatea și descurajarea sunt fructele iubirii de sine. Nu trebuie să te descurajezi, ci să te străduiești ca iubirea Mea să domnească în locul iubirii tale de sine. Ai încredere, copilul meu. Nu vă pierdeți inima venind pentru iertare, pentru că sunt întotdeauna gata să vă iert. De câte ori o ceri, îmi slăvești mila Mea. - Iisus la Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1488
Uite, dacă ești într-un ciclu nesfârșit de a te bate pentru greșelile tale, asta este într-adevăr vina ta. Căci Scriptura este clară:
Dacă ne recunoaștem păcatele, el este credincios și drept și ne va ierta păcatele și ne va curăța de orice nelegiuire. (1 Ioan 1: 9)
Ai de-a face cu Dumnezeul milei, pe care mizeria ta nu-l poate epuiza. Amintiți-vă, nu am acordat doar un anumit număr de grațieri. - Iisus la Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1485
Da, cel mai rapid mod de a stinge flacăra iubirii din inima ta este să o îneci în autocompătimire – exact ceea ce vrea Satana. Dacă nu poate avea sufletul tău, atunci îți va lua bucuria. Cel puțin astfel, el te poate împiedica să fii o lumină și o cale pentru alții care Îl caută pe Isus. După cum a spus Papa Francisc,
…un evanghelizator nu trebuie să arate niciodată ca cineva care tocmai s-a întors de la o înmormântare! Să ne recuperăm și să ne adâncim entuziasmul, acea „bucurie încântătoare și mângâietoare a evanghelizării, chiar și atunci când trebuie să semănăm în lacrimi...” Și să fie lumea timpului nostru, care caută, când cu suferință, când cu speranță, să fie în stare să primească vestea bună nu de la evanghelizatorii care sunt abătuți, descurajați, nerăbdători sau îngrijorați, ci de la slujitorii Evangheliei ale căror vieți strălucesc de fervoare, care au primit mai întâi bucuria lui Hristos. -Evangelii Gaudium, nu. 10
Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca El să vă înalțe la vremea cuvenită. Aruncă-ți toate grijile asupra lui pentru că îi pasă de tine. (1 Petru 5:7)
Primul lucru, spune Sfântul Petru, este să te urci înapoi pe platforma prieteniei cu Dumnezeu prin umilinţă și reconciliere. Dacă vrei să supraviețuiești în aceste vremuri, fă Spovedania regulată un esențial absolut în mersul tău spiritual. Merg săptămânal, așa cum a recomandat Sfântul Ioan Paul al II-lea. Este unul dintre cele mai mari haruri din viața mea. Du-te și află singur vistieria harului care te așteaptă.
Al doilea lucru este să „arunci asupra lui toate grijile tale pentru că îi pasă de tine”. De ce porți poveri pe care nu le poți duce? Adică sunt multe lucruri dincolo de controlul tău și da, unele lucruri pe care nu le-ai controlat și acum suferi din cauza lor.
Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau. (Romani 7:19)
Dar chiar și aceste eșecuri trebuie să le dai Domnului. El știe cât de mic ești și că ești incapabil să duci singur aceste lucruri.
Nu vă lăsați absorbiți de nenorocirea voastră - sunteți încă prea slab pentru a vorbi despre ea - ci, mai degrabă, priviți la Inima Mea plină de bunătate și fiți impregnați de sentimentele Mele. - Iisus la Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 1486
În momentul de frustrare, tristețe, anxietate sau furie care te copleșește, este greu să te rogi. Și aceasta este o slăbiciune pe care trebuie să o predați lui Dumnezeu cu resemnare liniștită. Dar când mica furtună interioară a trecut, dă-i lui Isus circumstanțele. Invită-L să intre să le poarte cu tine. Nu mâine. Cine a spus că vei trăi mâine? Nu știi că chiar în această noapte Stăpânul te poate chema acasă? Nu, spune „Iisuse, ajută-mă în următorul minut, în următoarea oră să port această cruce insuportabilă”. Și El spune, bine, era timpul să întrebi.
Vino la mine, toți cei care vă osteniți și vă veți împovăra și vă voi da odihnă. Luați jugul asupra voastră și învățați de la mine, pentru că sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sine. Căci jugul meu este ușor și povara mea este ușoară. (Matei 11: 28-29)
Care este jugul Lui? Este jugul Voinței Sale divine și voința Lui este de a iubește-ți aproapele. Da, acum că te-ai îndreptat cu Dumnezeu (din nou), acum că ți-ai aruncat grijile asupra Lui, trebuie să „ieși” din tine. Dacă îți ții ochii ațintiți asupra ta, asupra voinței tale, a dorințelor tale, a problemelor tale, vei culege exact ceea ce ai semănat: mai multă durere, mai multă consternare, mai multă goliciune.
…pentru că cel care seamănă pentru trupul său va secera stricăciune din trup, dar cel care seamănă pentru Duhul, va secera viața veșnică din Duhul. Să nu ne săturam să facem binele, căci la vremea cuvenită vom culege recolta, dacă nu ne dăm bătuți. Deci, cât avem ocazia, să facem bine tuturor... (Gal 6:8-10)
Cel care se îndreaptă cu Dumnezeu, dar uită aproapele Lui este ca un mire care își îmbracă un costum la nuntă și apoi stă doar în mașină, privind înfățișarea lui ordonată în oglindă. Arată ca un bărbat aflat în misiune, dar, de fapt, și-a uitat misiunea: să-și întâlnească iubitul. Iar iubitul Hristos vrea să te întâlnești este aproapele tău, să te întâlnești Hristos în ei. Frați și surori, atât de multe dintre necazurile voastre ar dispărea în fundal dacă v-ați uita pe voi înșivă și ați pune aproapele pe primul loc — puneți nevoile soției sau soțului înaintea nevoilor tale; ale fraților tăi, ale colegilor tăi, ale părinților tăi în vârstă, nevoile parohiei tale etc. Lasă dragostea pentru rănile vecinului tău să te orbiteze față de ale tale.
... dragostea voastră unii pentru alții să fie intensă, pentru că dragostea acoperă o multitudine de păcate. (1 Pet 4: 8)
...aici descoperim o lege profundă a realității: că viața se atinge și se maturizează în măsura în care este oferită pentru a da viață altora. —PAPA FRANCIS, Evangelii Gaudium, nu. 10
Așa că, în concluzie, descărcați-vă poverile și aprindeți-le pe foc, scufundându-le în Inima Sacra a lui Isus arzătoare. Mărturisește-ți păcatele cu smerenie sinceră, aruncă-ți grijile asupra Lui și începe să iubești din nou. Din această dorință reînnoită și puțin efort din partea ta de a-L iubi pe Dumnezeu, Iubirea poate trăi din nou, în tine.
Ce legătură au toate acestea cu lecturile Liturghiei de astăzi?
În Evanghelia de astăzi, Isus povestește pilda lucrătorilor și cum chiar și cei care începeau ziua de lucru la ora 5 erau încă plătiți cu același salariu ca și cei care puneau o zi întreagă. Ideea este aceasta: nu este niciodată prea târziu să începi din nou. [1]cf. Începând din nou și Incepe din nou Dumnezeu este generos dincolo de orice înțelegere și așteaptă să ți-o demonstreze...
Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii vor fi ultimii. (Evanghelia de azi)
Flăcările îndurării Mă ard - cerând să fie cheltuit; Vreau să le revărs în continuare asupra sufletelor; sufletele pur și simplu nu vor să creadă în bunătatea Mea. - Iisus la Sf. Faustina, Mila divină în sufletul meu, Jurnal, n. 177
ÎNTREBĂRI LEGATE
Un duet cu Raylene Scarrot
Dragostea trăiește în mine
de Mark Mallett
Cumpărați albumul aici.
Note de subsol
| ↑1 | cf. Începând din nou și Incepe din nou |
|---|